Buna! exact asa am patit si eu, am 21 de ani,intr-o dimineata am simtit ca ma sufoc,mi s-a spus ca am cadere de calciu,insa de fapt era atac de panica pentu ca din acel moment am inceput sa ma tem de orice,ma gandeam numai ca o sa patesc ceva si o sa mor,imi era frica si sa stau singura in casa ziua de frica sa nu mor,simteam ca ma sufoc cand eram singura,si sa merg pe strada imi era frica, am mers la un psiholog si am facut cateva sedinte dar nu m-a ajutat aproape deloc decat pe moment, de 2 ani de zile am aceasta problema,am luat si calciu si magneziu la recomandarea medicilor dar degeaba! asta trece de la sine dupa ceva timp,e ceva ce vine din cauza stresului daca ai avut ceva probleme in ultimul timp si te-ai strsat ai face bine sa le lasi la o parte si sa te gandesti la sanatatea ta,ca de la un timp o sa treaca! eu acum ma gandesc sa merg la un psihiatru poate el ma ajuta mai mult! poate ca mama ta nu te intelege,la fel am patit si eu,li se parea amuzant ca mi-e frica sa stau ziua in casa singura si penibil,foarte putini oameni reusesc sa inteleaga ce se intampla cu tine si ca nu ai cum sa alungi aceste ganduri, numai cei care au trecut prin asa ceva te pot intelege cel mai bine! eu zic sa mergi la un psiholog pentru ca esti prea tanara sa iti distrui nervii, nu te lasa asa! multa sanatate
Daca problema persista ar trebui sa consulti un psiholog/psihiatru.Ar putea fi vorba de anxietate.
Trebuie sa te relaxezi. Sa incerci sa iti schimbi aceste ganduri. Gandeste-te la ele ca si cum ar fi o poza in fata ta si gandeste-te ca arde. Gandeste pozitiv, pentru ca atragi lucrurile la care te tot gandesti, tine minte proverbul,, Ai grija ce iti doresti ca ti se poate indeplini." Sper sa te ajute cat de cat ce ti-am zis. Daca nu reusesti singur sa treci peste, du-te la un psiholog, nu e nicio rusine, din contra e foarte bine.
Ai putea merge la o biserica unde sa-i vorbesti despre asta uinui preot... sau sa le spui parintilor.