| Elenax123 a întrebat:

Am o stare de anixetate (neliniste) accentuata. Am aflat de curand ca o persoana draga are schizofrenie, si noi avand multe in comun: timiditate, neincredere in sine, complexe legate aspectul fizic, am ajuns sa ma tem ca voi avea si eu schizofrenie. Nu mai dorm de 3 nopti bine (doar 4 ore pe noapte) si am acea stare de neliniste. Imi este teama sa nu incep sa aud acele "voci" si uneori sunt atat de atenta la chestia asta incat am impresia ca aud anumite sunete pe care in mod normal nu le aud daca nu ma gandesc tot la chestia aia. In aceste 3-4 zile starea de anxietate a mai disparut pentru ca sunt constienta ca nu am nimic si ma incurajez ca nici nu voi avea, la fel face si mama mea cu care am vorbit despre asta, dar alteori desi imi repet aceste replici "nu am nimic, nu o sa patesc nimic, am o viata inainte", starea de anixetate tot persista. Imi este si foarte greu deoarece stau in casa cu persoana respectiva si uneori am o stare de greata cand o vad in acea stare si incep sa am palpitatii. Ce sa fac? Credeti ca o sa pot sa imi revin? Oare sa consult un medic?

Atenţie! Problemele de natură medicală sunt probleme serioase care necesită asistenţă/consult specializat. Sugestiile date de utilizatorii TPU au doar o valoare orientativă şi în nici un caz nu exclud consultul profesional medical. Prin urmare vă recomandăm să apelaţi la personal medical specializat atât pentru diagnosticare, cât şi pentru tratament.
3 răspunsuri:
Brigaela
| Brigaela a răspuns:

Consulta un psiholog. Nu faci schizofrenie, dar anxietatea iti poate chinui inutil viata.

| doctorandus a răspuns:

Un psihiatru iti poate spune daca ai sau nu o astfel de boala. In caz ca ai avea-o, tratamentul inceput din timp te va scuti de delir si poti duce o viata relativ normala. Psihozele caracteristice schizofreniei se trateaza foarte bine cu antipsihotice atipice.

| 1000bodies a răspuns:

Da, cel mai bine consulti un psihiatru. Te va ajuta sa treci peste starea de neliniste si poate va reusi sa te faca sa ai mai multa incredere in tine.
Cat despre palpitatiile acelea... Cred ca e normal sa ai asa ceva atunci cand vezi o persoana draga suferind.