Am sa postez aceasta intrebare si la aceasta categorie, deoarece consider ca tine si de sanatatea mea psihica:
Va rog frumos, ajutati-ma! Imi sta mintea-n loc doar cand ma gandesc la problemele pe care le cam si o sa vi le scriu mai jos:







Acum 2 ani si jumatate, tati si-a pierdut locul de munca de la Romtelecom.Si-a gasit de lucru chiar din ziua 2 din cate mi-a zis mie, insa mi-a spus asta abia cu 6 luni mai tarziu, de parca ar fi fost un secret de stat si eu n-ar fi trebuit sa aflu.Salariul sau a scazut de la 35 de milioane la 18 milioane.Toata vara aceea au sunat niste personae de la agentie cu pretextul:,, Buna ziua, suntem de la Agentia x si ajutam persoanele care si-au pierdut locul de munca."Eu eram groaznic de speriat.Il cererau pe tatal meu la telefon si spuneam sa sune dupa ora 6, cand el se intorcea de la noul servici.Il intrebam daca era adevarat si el spunea ca nu.Nu-mi vine sa red cat de naiv am putut fi.Imi era foarte greu, mai ales ca eram in clasa a 8-a.Luptam din greu cu matematica.Nu mi-a placut niciodata. Aveam o profesoara de meditatii care urla la mine si ma facea sa plang.M-am meditate, si tot nu am ajuns pe profilul care mi-am dorit la liceu.Intre timp, am aflat ca tati o inseala pe mami.Am gasit fara sa vreau pe stick-ul lui tati 34 de poze cand era cu alte 3 femei si se saruta cu ele.Am plans.Ma simt marcat psihologic pentru chestia asta, e ca un fel de sechela.







Dupa ce m-am mutat de pe mate-info, avand note mici si urand matematica din clasa a 3-a, a urmat perioada de acomodare.







Cele mentionate mai sus m-au facut sa nu ma inteleg deloc cu parintii.De exemplu, in vara asta a fost un concert in centru, in luna iulie.IMi placeau doar aristii de final, asa ca mai ma plimbam cu tati pana sa vina cine voiam.Nu prea am prieteni, si n-am avut cu cine sa ma duc decat cu tati.Inainte de Holograf a fost un artist care mie nu mi-a placut.Am vrut sa-I zic sas mergem intr-un loc unde sa stam jos, si am zis alt loc unde era aglomeratie.A fugit prin multime, s-a suparat, iar eu m-am tinut dupa el.A zis ca-mi da 5 lei de taxi, si ca nu mai e tatal meu.M-a facut sa plang.I-am zis ca o sa ma droghez si mi-a zis sa ma droghez, si i-am zis ca o sa ma sinucid, si mi-a zis sa ma sinucid.







In luna aprilie mi-am luat din curiozitate tensiunea si aveam 15, 8. Tensiometrul n-a fost stricat, deoarece lui tati si celor din jurul meu le arata tensiunea corecta.I-am zis ca vreau sa ma duc sa-mi fac analizele, deoarece ma durea si-n capul pieptului, si de la inceputul lunii iulie am observant ca incep sa-mi cada destul de des fire de par din cap. Doua saptamani mai tarziu mi-au zis parintii ca o sa merg la Bucuresti cu masina unchiului meu sa-mi fac analizele si o evaluare.Am fost de accord cu partea cu analizele, insa nu si cu partea cu evaluarea. Apoi mi-au zis ca vor sa stau de vorba cu un psiholog, sa nu mai ma cert cu ei.Am fost de accord.NU-MI VINE SA CRED CA AM FOST ATAT DE CREDUL! Am muscat momeala!







M-AU DUS LA UN SPITAL DE PSIHIATRIE, UNDE AM STAT INTERNAT 5 ZILE! CLAR N-AM AVUT CE CAUTA ACOLO, IAR PROBLEMELE MELE CU PARINTII SE PUTEAU REZOLVA SI FARA ASTA! M-AU ABUZAT PSIHIC, M-AU TORTURAT, TRAUMATIZAT, BULVERSAT SI LASAT CU SECHELE!







Cand am vazut ce fel de copii sunt acolo am ramas marcat.In masina am inceput sa plang, iar unchiul meu mi-a zis:,, Nu mai plange ca eu nu-s mama ta sit a-tu si-ti dau o palma de nu te vezi! I-am zis ca n-am ce cauta acolo, ca nu sunt bolnav psihic, si mi-a zis ca medicii decid asta.







De-atunci sunt pe tratament.NU ESTE NEVOIE DE EL! Mi-am facut acolo chiar si radiografie la creier, iar n-a fost nevoie! Mi-am facut analizele de sange si nu mi-a dat nimic, insa cred ca au fost superficiali.Am rugat-o pe mami sa se duca sa-mi ia trimitere de la medical de familie sa-min fac analizele complete, cu tot cu radiografie si probe, si a refuzat.A zis ca mai fusesm cu 1 luna inainte, apoi a fost si ea sa ia trimitere pentru Bucuresti, si a zis ca nu vrea sa para ca sunt ipohondru.







Am uitat sa mentionez ca am fos la medical de familie, mi-a luat tensiunea, si am avut 14. Mi-a dat diagnosticul distonie neuro-vegetala, care nu este o boala, ci o stare.Am luat o perioada Stres Clin, pe care mi l-a prescris doctorita de familia, dar l-am interrupt pentru tratamentul prescris de psihiatru.







Ii urasc pentru ca mi-au facut asta.Nu pot sa-I iert.NU-I consider parintii mei pentru felul in care m-au umilit si m-au batjocorit.Este cea mai mare umilinta a vieti mele.







Am stat cu mami. Aveam bani putini, nu cunosteam locurile, si nici conditi nu erau.M-am simtit ca la puscarie.Cand am ajuns acolo am plans 30 de minute. Aproape ca m-am fortat sa plang, insa simteam nevioia sa ma descarc.Si dup ace am terminat de plans mi-am zis,, Da-mi Doamne lacrimi sa pot sa plang in continuare!"







Viata mea s-a schimbat radical in rau de-arunci.Nu mai sunt acelasi copil vesel, bucuros, fericit.inainte puteam sa stau treaz pana la 5-6 dimineata, si acum sis a vreau nu pot sa stau dpa 9:30 seara.Si cand ma trezeam pe la 1-2 dupa-amiaza, nu eram oboist.







Si nu potb sa intretin nici un fel de activitate, deoarece ma simt somnolent, oboist…Am zile cand plang sau imi vine sa plang din orice ca sa-mi descarc nervii.







In loc sa ma duca sip e mine undeva in concediu ca n-am mai fost din 2010, m-au dus la psihiatrie. Tati mi-a promis in 2011 ca daca intru la un liceu bun vom merge in concediu.Am intrat in Cuza si n-am mers nicaieri.







Mentionez ca medicamentele au efecte secundare.Doua trebuia sa-l iau, la unul a zis psihiatra ca nu mai e nevoie.Trebuie sa ma duc acolo in fiecare luna.







M-am regasit in aceste efecte,postume dup ace luam medicamentele:caderea parului, dureri in capul pieptului, tensiune ridicata, anxietate, tremurarrea mainii, etc…







Vreau viata mea de dinainte sa ma fi dus la psihiatru.VIata mea total diferita, schimbata cu 180 de grade fata de dinainte.Lucruri care inainte imi faceau placer si le faceam cu usurinta acum mi se par o povara.La film m-am dus, si dupa 5 minute simteam ca nu mai pot de somn si voiam sa se termine mai repede, am mai fost la 2 concerte, ma dureau picioarele, daca stau mai mult de 2 minute in picioare me dor, voiam sa se termine mai repede, desi imi placeau artistul si filmul respective, etc…







Mentionez ca mai am un unchi, care de fiecare data cand ma duc la el, din 5 in 5 minute ma face prost deoarece n-am intrat pe filologie din prima.De asemenea, mai ma simtb jignit deoarece acum copiii cu medie sub 9 nu se mai pot transfera la liceu, si eu am avut medie sub 9 cand m-am transferat.







De asemenea, mai ma deranjeaza temperamental nepotrivit al parintilor mei.De exemplu, daca mami uita cratita pe foc, zice,, fir-ar a dracu de viata urata sui amara, sa mor sa ma scap de ea’’.Iar de cand a inceput scoala, memorez greu chiar si o defin itie-mi se intampla s-o citesc de 10 ori si sa n-o retin.La fel se intampla si cu cartile pe care le citesc, mi se intampla sa nu retin nici macar numele personajelor.







Acum au trecut 7 luni de la incident, dar tot ma simt marcat si plang destul de des pentru ca mi s-a intamplat asta.Am de gand sa ma duc la Protectia Copilului sa remarc acest caz, si s-o dau in judecata pe doctorita de la Bucuresti pentru ca mi-a dat niste diagnostice de care eu nu sufar:logoree, debit verbal, discurs dezorganizat, violenta fizica si verbala si obsesii.Medicamentul pe care il iau este Abilify, si am ramas masca atunci cand i-am citit efectele secundare:depresie, suicid, etc, iar in prima luna de cand m-am intors de la psihiatru, pe langa Abilify am luat si Romparkin.De asemenea, vreau sa-mi dau unchiul care mi-a zis ca medicii decid daca sunt bolnav psihic in judecata pentru calomnie.Din cauza lui am ajuns la psihiatru la Bucuresti, deoarece iubitul cumnatei lui(surorii nevestei lui, adica cumnata lui mami-acest unchi este din partea mamei) este psihiatru, si o cunoaste pe doctorita psihiatra la care-am fost.Consider ca orice medic psihiatru i-ar fi zis lui mami in secunda 1 sa ne intoarcem acasa la Craiova, deoarece eu n-am avut ce cauta acolo.M-as duce la Protectia Copilului sa reclam acest incident, doar ca nu stiu daca m-ar lua in seama, avand in vedere faptul ca sunt ina copil(am 16 ani).Va rog frumos sa-mi scuzati greselile de ortografie, dar mi-a fost chiar greu sa scriu acest eveniment care m-a marcat si inca ma marcheaza atat de tare psihologic, mental si sufleteste.Imi cer scuze daca am dramatizat, dar asa este.Sunt momemnte in care imi doresc sa am destul curaj incat sa sar pe geam datorite celor intamplate in vara.Va multumesc din suflet! Jur sa dau funda!

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook