Am si eu o problema foarte mare...de la vârsta de 3 ani jumate am rămas fără parintii mei iar acuma stau la o familie care îmi oferă tot ce îmi doresc eu...dar mereu sunt trist,in fiecare seara plâng si mă inchid in mine, nu mai comunic cu mama vitrega iar relatia dintre ea si mine in ultima vreme a devenit "ucigător" de rea...nici la scoală nu comunic cu nimeni m-am izolat de toti si de toate si mă tem ca am lăsat voie amintiirolor sa de-a navala peste subconștient-ul meu....nu stiu ce sa mai fac,am fost la psiholog, psihiatrie peste tot...insa tot asa sunt nu m-a schimbat si nici nu cred ca o sa mă mai schimb...fiind ca e prea greu.un sfat va rog eu!

Ai avut un mare noroc in viata ca te-a adoptata o familie grijulie si iubitoare.Respect-o si iubeste-o.Ca sa te vindeci de tristete apuca-te de un sport in echipa si fa o vizita la un orfelinat pentru a afla cat de mult isi doresc acei copii sa fie infiati, sa traiasca in atmosfera unei familii adevarate.Te-ai exprimat gresit# sa stii ca mama ta de astazi nu este mamavitrega (inseamna altceva) ci pur si simplu MAMA.

Eu zic ca ar trebui sa lasi trecutul in urma, esti foarte norocos ca ai o familie care iti ofera tot ce ai nevoie fiindca nu multi au acelasi noroc, asa ca ar trebui sa fii recunoscator. Fii mai deschis cu ceilalti, forteaza.te sa zambesti si fii mai optimist, vezi partea plina a paharului, pentru ca exista!

Si poti raspunde la intrebarile:

1. De ce esti mereu trist? La ce te gandesti in acele momente? Care este motivul (motivele) care te face (fac) trist?

2. De ce nu mai comunici cu restul persoanelor?

Cand aflat ca te-au adoptat ei cand aveai 3 ani? Eu zic sa te comporti mai deschis cu ei si sa te porti ca si cum ar fi parintii tai biologici... Degeaba te duci la psiholig daca te întorci la obiceiurile tale, adica de a sta inchis in tine si a nu vorbi cu nimeni.

Trebuie sa intelegi ca vorbele tale si gandurile tale, iti afecteaza subconstientul, odata cu el si starile de depresie si anxietate.
Un om care o sa aiba mereu incredere in el si o sa spuna ''pot si o sa fac'' fii sigur ca chiar daca nu reuseste sa faca ceva din prima nu se da batut(a devenit natura lui sa incerce pana reuseste).
Nu poti combate gandurile rele decat cu cele bune, si daca intelegi regula asta te va ajuta intreaga viata.

Treci peste... Nu e usor dar asta e,.Ai foarte multe motive sa fii suparat, dar acesta tristete nu te v-a ajutat in viata, PROVERB:"Daca viata iti da 2 palmi, te ridici". Succes.

Prin faptul ca te închizi in tine nu faci decât sa iti îngreunezi mai tare situația, fa-ti un prieten in care sa ai încredere si căruia sa ii poti plânge pe umăr, e mult mai bine sa te descarci cuiva căreia ii pasa de tine. Cat despre mama ta...nu e ok sa o numesti vitrega, deoarece atata timp cat te-a crescut e mama ta...toti parintii trezesc nu sunt perfecti dar si greutatile din viata i-au facut sa devina mai irascibili si probabil se simte uitata, poate simte ca nu o mai iubești încearcă sa vorbesti frumos sunt sigura ca si ea va fi draguta cu tine. Multa bafta!

Incearca sa iti faci un prieten in care sa ai incredere, cu care sa povestesti tot ceea ce se intampla cu tine. Nu te izolola, mai sunt si perioade de genul, incearca sa treci peste si sa nu iti faci ganduri din nimic. Viata este asa frumoasa... Totul depinde de tine! Gandeste-te mereu la aceste cuvinte: Nu exista nu pot, nu vreau! Daca vrei, o sa iesi din aceasta stare mai repede decat crezi. Cu totii trecem prin perioade mai rele! Capul sus ca esti tanar, de acum viata ta o sa fie mai frumoasa! Succes in toate!

Este evident ca nu o sa poti trece peste cu usurinta, trebuie sa gandesti mult, mult si pozitiv. Vezi tu..asta este problema noastra.a oamenilor, nu stim sa apreciem ceea ce avem, si niciodata nu suntem multumiti cu ceea ce avem.
Cati nu ar dori familia pe care o ai tu acum? Ca sa treci peste, totul depinde doar de tine. In fuctie de gandurile pe care le ai, si care se ascund in subconstient vin si starile. Incearca sa gandesti mereu ca " se poate si mai rau". Si crede-ma, intotdeauna se poate mai rau. Iti poti cauta pe cineva de incredere, care te poate ajuta, dar nu te lasa in baza altuia, tine minte, totul depinde de tine. Esti singurul care ai control asupra ta. Iti doresc tot binele, si sper totusi sa iti gasesti pe cineva in care sa te poti increde, dar sa fii sigur ca intr-adevar te poti increde, o eroare a unui "prieten" duce la o izolare mai mare. Mi-ar face placere sa te ajut, sincer, sau macar sa incerc.

Eu nu-s expert in asta dar iti sfatui sa incerci sa ii iubesti la fel de tare si sa nu te mai cindesti ca ai fost adoptat.Treci peste nu-i usor, dar nu poti fi trist toata viata