Am stat sa imi fac cont pentru o singura chestie, care ma macina de ceva timp, cred ca am probleme mintale si probabil sunt sociopat, nu o zic de capul meu si nu incerc sa par un "cool boy" prin chestia asta, ba din contra ma simt jenat sa vb despre asta cu oricine, revenind la subiect, am avut multe momente in viata cand am avut o dorinta macabra de a omora pe cineva si de ai vedea cum li se scurge viata in mainile mele, ma consider un om periculos pentru oamenii din jur. Nu am reactii nervoase prea des, dar cand am, primul meu instinct este sa omor, as putea face asta fara nici o remuscare, ba chiar zambind, am avut momente in care imi faceam planuri cum sa omor pe cineva dar nu am ajuns pana acolo. Nu stiu ce sa fac si cu cine sa vorbesc, cu un pshiolog imi este frica sa vb pentru ca asta ar insemna sa afle si parintii si cum am mai zis, imi este jena sa vorbesc despre asta, vreau doar sa fiu normal, ce sa fac?

Dacă un psiholog sau psihiatru își face meseria cprect, părinții nu vor afla. Acestea sunt gânduri obsesive care pot fi tratate. Dar va trebui fără jenă, să apelezi la psihiatru.

Buna.Ia legatura cu un psiholog.Acesta are obligatia de a nu relata ce vorbiti in cabinet parintilor tai sau altcuiva.Deci vei fi in siguranta si vei primi astfel ajutorul dorit.

În primul rând trebuie să lupți cu astfel de gânduri, indiferent că este adevărat sau fals cazul tău. Refuzi și lupți continuu să îți imaginezi astfel de gânduri. Lupți zi și noapte cu ele, fără niciun pic de pauză. Gândurile vor veni, dar tu nu trebuie să zăbovești asupra lor; să nu le lași să facă "cuib" în capul tău.

Și în al doilea rând (sau poate chiar acesta să fie primul) să îți îndrepți gândurile către Dumnezeu. Înlocuiești întotdeauna gândurile rele cu gândurile bune. Asta dacă vrei să te poți bucura de scurtimea acestei vieți.

Iar dacă este sănătos și îți place să glumești gândindu-te la o boală, atunci să fii sigur că vei avea acea boală.
Fi deci înțelept și caută, viața, caută binele. Pământul este plin de oameni și mai ales de tineri neîncercați care fac experimente pe ei înșiși, pe trupurile, mințile și inimile lor, pe însăși sănătatea lor. Ascultarea de cei mai în vârstă îi va salva de nenorocire. Dar neascultarea va fi pieirea lor, va fi o viață plină de suferință.
Ca să-ți dau un exemplu, un tânăr s-a aruncat cu capul într-o piscină, și de atunci, restul vieții până la 70 și ceva de ani a trăit în scaunul cu rotile. Acel tânăr s-a jucat cu viața lui. El a devenit o povară pentru el însuși și pentru toți ceilalți.

Sfat pentru toți tinerii: vă veți bucura de tinerețe numai dacă veți trăi ca niște persoane adulte, responsabile. Gândiți ca niște oameni maturi, și înfrânați-vă gândurile și pornirile, și râsetele animalice, și tot ceea ce știți că adulților nu le place.

Bună! Nu suntem noi proprii noștri stăpâni? Nu putem noi să ne schimbăm comportamentul și gândurile? De ce să facem rău aproapelui nostru când el are familie la fel ca noi, undeva în apropierea noastră îl așteaptă și pe el cineva acasă și nu ai idee câtă trudă pun părinții noștri ca noi să avem totul, să fim fericiți, să trăim ani frumoși, lungi, plini de prosperitate; de ce să faci atâta rău unor oameni care nu ți-au făcut nimic, nimic! Înlocuiește pe rând fiecare gând rău care-ți vine cu unul plin de iubire, prețuire, respect și așa vei fi un OM cândva! Frica de D-zeu să-ți fie călăuzitor și nu uita când facem rău și persoanele plâng suntem aprig pedepsiți! și să te temi de asta că ești pierdut când D-zeu te pedepsește! Spune un: "Tatăl nostru" zilnic și El te va auzi și te va ajuta! Numai bine!

Părinții ar trebui să știe primii de chestia asta, nu noi. Ei te pot ajuta cel mai bine și vor găsi o soluție la problemă. Iar asta înseamnă psiholog sau mai exact psihiatru.
Dacă nu le spui părinților de ele se va înrăutăți situația.