Are cineva de aici tulburare obsesiv compulsivă?

Dacă luați pastile, cât de mult vă ajută și ce efecte adverse au?
Puteți răspunde și dacă cunoașteți persoane care au ocd.

Pastilele nu ajuta nici în depresie, anxietate, cu atât mai puțin OCD, psihoterapia e cea mai eficienta. Încerc sa ma tratez de anxietate și nu funcționează fiindcă pastilele au rolul de a amorti mintea nu a trata o afecțiune psihica, asta fiindcă nici în 2021 nu s-a dovedit științific unde se afla mintea.aceste pastile mai mult fac rău decât bine de cele mai multe ori din cauza efectelor secundare. Sper sa găsești un medic specialist bun și sa treci peste aceasta tulburare. pastilele au rolul doar de a calma sub nici o forma nu vindeca nici o afecțiune psihica, tulburare sau boala.iti doresc multa sănătate!

Pastilele sunt mai mult un fel de calmante, nu rezolva problema integral. E bine să combini acestea cu terapia profesională, plus dacă ai prieteni și familie care să te înțeleagă și să te ajute. Eu însumi am semne minore, de început, de ocd, și încerc să acord cât mai multă atentie si perfectiune unor lucruri, iar asta duce la alte problemițe care deranjează.

În cazul de fata ajuta mai mult psihoterapeutul, nu psihologul! Tu confunzi psihologul cu psihoterapeutul care tratează cauza de la rădăcina problemei de aceea i-am recomandat un psihoterapeut fiindcă problema lui coincide și se potrivește mai mult acestei specialități decât al psihiatriei având în vedere ca e vorba de niște gânduri pe care el evident nu știe cum sa le controleze, ocd e o forma cronica a tulburării obsesive compulsive și un psihoterapeut e cel mai eficient chiar un specialist pe cognitiv comportamental care sa îl ajute sa elimine încet, încet aceste gânduri ca pana la urma asta e problema lui, pastilele vor ajuta prea puțin, superficial, eventual dacă are și alta problema atunci da, e ok sa meargă și la un psihiatru. Am încercat mai multe tratamente și nu au dat roade niciunul doar ma calmau, după ce le întrerupi te rup, o dai in sindrom de discomtinuitate care te face praf, și apar recaderile din păcate de fiecare data de aceea am și menționat ca pastilele nici măcar nu tratează sub nici o forma sa vindece! Au rolul doar de a calma, de a amorții mintea.toate tratamentele anxiolitice dau ca efect secundar alte simptome ale anxietății! O spune un specialist asta nu eu. Pastilele nu elimina gândurile nedorite repetitive ci doar un psihoterapeut te poate ajuta cu timpul cunoscând problemele tale sa le elimine treptat. problema e bine înrădăcinata și ii va fi foarte greu și lui mai ales ca unii se duc acolo și nu pun în practica nimic ca în depresie. Ii poate da psihiatrul ceva sa îl calmeze da nu poate sa trateze cauza doar efectul și asta dacă e un psihiatru foarte bun.

Stiu ce face psihoterapeutul ca am fost si eu la ei, dar din pacate pe mie mi-au lasat un gust amar si nu e diferenta asa de mare intre psihoterapeut si psiholog e vorba de niste cursuri in plus atat tot, dar au vreajeala si vorbe, nu vor ajuta si nici nu vor suplini vorbele oricat de bine sunt spuse si aceasta psihoterapie sa se refaca substantele pe care creierul din varii motive la un moment dat (probabil din cauza unei traume sau a unui moment declansator) inceteaza sa mai produca acea/acele substante.
E doar opinia mea si eu fiind trecut prin aceasta boala, depresia ca multi altii.
totusi revin la opinia ca tratamentul medicamentos este cel mai bun, dar depinde in primul rand de cate episoade depresive ai facut, daca te duci la medic la primul episod si te tratezi sunt sanse doar 10% sa mai apara vreodata, deja de la al doilea episod sansele se injumatatesc, de la al treilea e aproape imposibil, eu am avut multe dar multe episoade si nu cred ca mai am sanse de "vindecare", asta e. O boala perversa, grea si care e pe viata se pare.

Da, e important sa mergi la timp la doctor nu când boala devina cronica. De exemplu pentru o anxietate mai serioasa cu atacuri de panica nu ai încotro decât sa urmezi tratament, cu vorbele psihologului nu poți reechilibra deficienta de sero sau dopamina, dar aici fiind vorba de niște gânduri pe care efectiv nu le poți controla este recomandat un psihoterapeut. tratamentulin cazul de fata nu rezolva mare lucru. Deci se recomanda un specialist în funcție de problema. OCD e o forma cronica a lui TOC și niște pastile nu vor face minuni în cazul lui.

"OCD e o forma cronica a lui TOC și niște pastile nu vor face minuni în cazul lui."

Ocd e în engleză iar toc e în română, e aceeași chestie.

Ok, bine de știut! My bad. Toate cele bune

Np. Mersi de răspunsuri.

Sa fi sănătos.

pf, să dea Dumnezeu.

Pe ce baza zici tu ca nu ajuta tratamentele?! Nu s-a dovedit stiintific nimic, medicina lumii recomanda clar ca la boli psihice serioase, sa se ia tratament, altfel se pot agrava si croniciza si sa fie mai rau.

Si ca sa stii, daca un depresiv nu se trat din pripa, daca mai are vreun episod, e posib sa fie nev de trat toata viata, in loc sa fi luat din timp si dupa trat sa scape mult timp dupa ce-l intrerupe.

Nu amorteste nici o minte un trat, ci regleaza chimia, defectiunea care da boala.
Am trecut prin asta, am studiat de cel putin 10 ani treaba, am avut contact cu n medici, stiu ce zic.

Psihoterapeutul (ca tot psiholog e), ajuta in probleme psihologice mai mult, nu in boli psihice datorate chimiei din creier defecte.
De ex ai convingeri eronate care iti fac rau, comportamente deviante, gandire, etc aiurea, dar nu ai o boala psihica.

Si uite asa au facut multi, s-au luat dupa unu ca tine, a dat pe medici dracului (de parca au facut 11 ani de carte aiurea), si s-au dus la psiholog, pe langa ca au dat bani, s-a agravat boala, s-a cronicizat, sau doar s-a cronicizat si a fost mult mai greu de tratat.

Medicul decide! El are ultimul cuvant, tot el decide daca e de psiholog sau nu.

Psiho ala da din gura lugu lugu in timp ce chimia creierului e defecta si cere tratament care sa o corecteze.

Cand e problema psihologica doar, da, se rez la psiholog, de ex o dependenta de jocuri de noroc, aia nu se trateaza cu pastile.

Pai cam asta ziceam si eu, ca la ceva mai grav trebuie trat daca medicul decide asta.

Si daca nu poti controla niste ganduri, medicu poate decide daca e un inceput de boala ca sa o trateze tot cu trat din pripa, sau nu e. Nu de capul nostru ne ducem direct la psihoterapeut, ca ei nu fac medicina si nu se prea pricep, dar se baga zicand ca nu e cazu de medic.

Nu reglează nimic, ai studiat degeaba ca se pare ca habar nu ai despre ce este vorba, dacă regla nu se mai ajungea la recurenta de fiecare data când nu se mai ia tratament, știu ce o sa spui ca tu ai scăpat de anxietate... nu ai scăpat incedata stai toată ziua în casa și mergi doar pana la magazin și înapoi, în situații stresante sunt sigur și absolut convins ca ți se declanșează anxietatea, dar cum nu ești integrat în societate ești ferit de asa ceva, toate tratamentele anxiolitice dau ca efect advers alte simptome ale anxietății si nici un psihiatru nu o vindecat nici o depresie sau anxietate mai serioasa, o spune un specialist! Nu dau nume! Asta fiindcă în 2021 nu s-a dovedit științific unde se afla mintea.da, la depresii gen episod depresiv se poate, sau la o anxietate ușoară dar la cele serioase nu se mai poate face nimic fiindcă repet când nu se mai ia tratament apar recaderile ( vorbesc în cununostinta de cauza ) nu se vindeca nici o boala psihica cu tratament e total eronat.

Nu, anxietatea s-a dus, depresia insa nu, e o mare diferenta.
Anxietatea nu revine nici la stres, eventual mai urca depresia, asta da la mine.
Se ducea si depresia dar am gandit ca tine, nu am stiut ce am, nu m-am dus la doctor, s-a agravat, s-a cronicizat si acu nu mai e tratabila ca si la altii.

Regleaza la f mult, la 70 % regleaza, altfel daca erau inutile nu se mai vindeau! Ca nu le-ar mai fi cumparat nimeni.
Zbori rapid de pe piata daca dai inutilitati.
Da, sunt si oameni la care nu merge nimic, este corect si asta.

Si da, la unii se duce problema dupa ce nu mai iau trat si nu mai recad, altii recad, depinde de persoana. Pai amicu meu de 9 ani nu mai ia nimic si e bine, a luat 2 ani trat pentru depresie anxioasa.

Sau chiar daca recad daca nu mai iau, ia mereu si sunt cat de cat! Si tot e bine si asa.
Asta e.

Da, eu m-am referit strict la problemele precum TOC, depresie, anxietate care sunt cam pe aceeasi linie adica date de aceeasi substante lipsa ale creierului chiar daca simptomele sunt diferite.

Pai da, si eu ma refer la acelasi lucru.
TOC-ul are la baza anxietatea, fara anxietate nu exista toc.

Pai aia am menționat și eu ca, ai impresia ca ai scăpat de anxietate, în situații stresante revine, și sunt absolut convins ca nu ai scăpat complet de anxietate asta e în capul tău, dacă se ivește o situația mai urata sa fi atacat sau amenințat se declanșează dar dumneata cum stai numai în casa nu ești pus in astfel de condiții precare. Ba, chiar stresul intensifica anxietatea și atacurile de panica fiindcă stresul generează gânduri, gândurile de asemenea generează frici, insecuritati, anxietate și atacuri de panica, sa nu mai zic ca devii letargic cu timpul de la ele, de la majoritatea tratamentelor și cele care da adictie și cele care se spune ca nu da. Am luat și pentru depresie și pentru anxietate, asa ma lăudam si eu ca am studiat si când în colo nici în ziua de azi nu cunosc mecanismele anxietății și a depresiei, dacă nu cunosc medicii psihiatrii acreditați nu cu atât mai puțin. Antidepresivele sunt doar calmante, antidepresivele nu pot trata anxietatea ci sunt doar niște calmante. daca ai un atac de panica este în regula sa iei un antidepresiv, este indicat, dar ele nu pot vindeca anxietatea, anxietatea nu este o boala este o neintelegere mentala, stam prea mult cu atenția în memorie și din memorie în imaginație, facem griji pentru ceva ce exista doar în mintea noastră, ne agitam aiurea, trăim si retrăim un gând, o imaginație, o memorie. Antidepresivele nu pot decât sa amorteasca individul, antidepresivele nu pot să ne facă sa ne schimbam gândirea, antidepresivele doar calmează, pentru ca nici în 2021 nu s-a dovedit științific unde este mintea, iar antidepresivele amortesc individul per total, nu se duce într-o zona anume și o sa ne învețe mintea cum sa nu mai stea în trecut și viitor, în nici un caz! Folosind o perioada îndelungată a antidepresivele cauzează dependenta și nu doar ca, cauzează dependenta dar anxietatea revine, probabilitatea arata ca revine imediat sau după o perioada de timp, dar ele sunt calmante nu exista tratament pentru asa în toată lumea asta. anxietatea se poate înțelege de unde pleacă ea, și se mai poate prin relaxarea conștientă dar nu cu tratament medicamentos repet sunt doar calmante, nu exista tratament trebuie sa facem diferența între un calmant si tratament. Zi la Ray sa nu mai ia o săptămână tratament sa vezi pe testate cum da in atacuri de panica, crize de anxietate dacă nu mai ia, mai devreme sau mai târziu tot trebuie sa îl întrerupe dar o sa vadă ca anxietatea după întrerupere revine la scurt timp. Amicul tău e posibil sa fi înțeles anxietatea, mecanismele ei sa nu trăiască din memorie în imaginație mereu, e posibil ca el sa își fi reautoeducat refluxul mental. La mine deși am încercat mai multe de fiecare data a revenit. Dar eu recomand sa se ia dacă depresia este strong și ia celui suferind energia, motivația, interesul, daca are gânduri de sinucidere da, se recomanda! La anxietate mai serioasa la fel e nevoie de "calmante " ca asa si sunt, pentru a funcționa relativ ok ca om, deja la psihoze, tulburări gen borderline, bipolare, schizofrenia, paranoia evident din nou sunt recomandate pentru a nu isi pune viata în pericol să-l al altcuiva și a mai diminua din simptome. Deci contează foarte mult când te ai dus la doctor da, dacă sunt ușoare sunt de acord ca se poate, dar se poate și la psiholog, depinde despre ce problema emoțională discutam, moleseala ce o cauzează tratamentele astea, letargia sunt horror, efectiv te fac leguma cu timpul trebui acordata mare atenție. Sti vorba aia "uram gândirea femeilor dar nici fără ele nu putem trai", asa e și cu problemele astea.

De aceea am menționat de psihoterapeut fiindcă el te învață ceva legat de gânduri, de acțiunile repetive, tratamentul doar calmează cum am mai spus nu îl învăța cum se controleze gândurile, acțiunile repetitive etc. Astia se ocupa și cu subconștientul ca de acolo pleacă toate problemele.

Este adevărat ca unii sunt interesați doar de bani și dau sfaturi inutile, fiecare cu norocul lui/ei. Una e când au învățat la facultate respectiv rezidențiat, alta e când sa confruntat cu asa ceva și știe despre ce este vorba nu vorbește din cărți. Din păcate majoritatea se uita doar la bani.

Am avut situatii stresante dar s-a agravat depresia, iar cand era ceva de frica, da, aveam o frica dar din aia normala cum aveam acum n ani, normala pentru acel stimul negativ.

In afara de benzodiazepine si opioide, nu dau dependenta medicatiile, daca cunosti mecanismul lor, ai sa constati asta, si e si declarat.

Devi letargic de la antipsihoticele care sedeaza, de la alea da! Altfel nu.
Mai devi si de la antidepresivele triciclice ca si alea cam sedau, de la antidepresivul Mirtazapina ca si ala sedeaza.
Dar de la cele de tip SSRI nu.

Anxietatea e o boala in toata regula! Ea da ganduri urate si altele, nu invers. Cand trecuse anxietatea nu mai aveam acele ganduri nici sa vreau.
Mecanismele anxietatii si depresiei normal ca nu le cunoaste nimeni, eu am zis ca stiu despre medicatie cum actioneaza, si stiu ca de multe ori medicatia rezolva problema, sau nu o rezolva.

Cum ai zis, depinde de caz. De aia am zis ca un medic decide ce caz ei si ce trebuie facut, dar nu dinainte sa nu se duca omu la medic.

Nu știu domne! Eu am sesizat ca, când meditez prea mult atunci anxietatea mea e horror chiar cu atacuri de panica fiindcă asa ne.am obișnuit noi sa avem mereu proiecții mentale uneori voluntare uneori involuntare... când nu gândeam negativ anxietatea nu era asa serioasa.tu nu ai avut anxietate grava de asta ai scăpat! Sunt de alea în care tremuri efectiv, îți tremura mâinile, limba, capul, ai gura uscată, ai derralizare și deoersonalizare, atacuri de panica, soc electric in corp, dureri fantoma, transpirație excesivă și lista continua sunt cel puțin 100 de simptome. Sunt și anxietății în cadrul psihozei sau al schizofreniei... ca o fi boala ca nu o fi cert e ca pastilele astea în majoritatea cazurilor nu vindeca anxietatea sub nici o forma ca psihiatrii își mint pacienții asta e cu totul altceva. Sa nu mai zic ca devii foarte vulnerabil odată ce ai avut o perioada îndelungată o problema psihica, la orice supărare/stres recadem de nu ai văzut asa ceva! Acea vulnerabilitate nu se mai poate trata, nu exista la ora actuala tratament pentru vulnerabilitate, cu asta ori te naști ori o capeți după multă suferință psihica aceeași Marie cu alta pălărie. Depinde acum și peste ce medic dai. mulți dau asa tratamente după ureche, fac experimente pe noi.

Corect! Vulnerabilitatea nu se trateaza, si asta am zis si eu pe unde era cazul. Aia ramane.

Nu am avut atac de panica, in rest n-am avut anxietate serioasa? Vai de capu` meu.
Din ianuarie 2009 aveam o asa frica de ingrasare si diabet de imi futea toata viata, ganduri urate de tot, scenarii cu picioare taiate de la diabet, scenarii cu obezi, trageam la sala ca boul e fondul acestei frici, nu mai faceam altceva, stari negre, urate de la anxietate.

Sigur ca si la mine vulnerabilitatea a ramas.
Si oricum daca ai anxietate serioasa si nu te tratezi ce ai de ales? N-ai. Medicii nu mint deloc, nu te tine nimeni sa nu iei trat dar sufer inzecit, atata tot.
Chiar daca partial ajuta, tot e bine decat nimic.

Uneori mai mint și ei pentru binele pacientului. Mi o zis cineva ca trebuia sa de a mita sa i se spună cu adevărat diagnosticul. Da, te gândeai ca știai ca mama ta suferă de diabet și anxietatea îți dădea tripp uri de alea urate, scenarii horror, te gândeai la ce este mai rău, asa se manifesta, unii se tem ca vor muri ba chiar sunt convinși asa cum erai și tu, alții ca vor înnebuni și asa mai departe. Și eu am avut asa ceva, se numește ipohondrie pe fondul anxietății... și eu îmi imaginam ca am boli autoimune din cauza unui diagnostic cu suspiciune, m-a dat peste cap efectiv! Deja ma vedeam cu boala aia, și ca va trebui sa ma îngrijească familia etc mai unpic îmi pregăteam și groapa despre sclerodermie este vorba. și aici sunt mai multe tipuri de sclerodermie, după tot din boala în alta o dădeam câteva luni mai ca eram paralizat și acum am atacuri de panica cu tremur. deci noi singuri ne am "sinucis " mentalul fără sa știm ca asa se manifesta anxietatea și ca trebuie înțeleasă, și cu maica mea am avut multe filme urate, unul țeapăn la psihic nu cade psihic prin orice ar trece se știe chestia asta.

Sa dea mita ca sa-i spune diagnosticul, e rusine.

Pai nu e chiar asa, mama nu avea diabet atunci, totul a pornit de la o tenta de a lua glicemia, asa a inceput.
Dupa ce a trecut anxietatea (chiar daca macar partial dar in mare parte), fiind in aceiasi situatie, nu mai aveam nici pe departe asa frica chiar daca ma gandeam acolo sa vad cum e, nu se mai legau gandurile!
De murit nu mi-e frica ca mor, doar sa nu raman cu cine stie ce probleme, atat.

La tine la fel, ai avut frica putin exagerata de ce aveai tu, dar nu ca era normal.

Da, la un psiholog ma refer. Dar acum te gândești puțin ca ai avea, având în vedere ca și mama ta are, adică se vede ca ești preocupat de analize, se trage puțin de la anxietate chit ca poate tu nu admiți acest lucru. Adică esti predispus și tu sa faci dacă ea are cu toate ca nu cred ca vei avea diabet, asta fiindcă asa a decis natura, dacă erai puțin ghinionist îți reiesea la analize ca ai diabet... ala zaharat se cam moștenește dar nu e o regula depinde de norocul fiecăruia de stil ul vieții, alimentar etc. Pe tine sedentarismul te poate compromite.

Da, nu ca nu admit ca e anxietate, este o frica asa moderata normala, anxietatea e frica aia urata exagerata. Orice om are o frica in limite normale, si sanatos.

Diabet voi face, la analiza iese mereu 105-102-99, in loc de 80-87 ca la ceilalti. Trebe sa fie sub suta.
Dupa masa sunt deja valori peste normal de fiecara data, iese la o ora peste 155, si la 2 ore peste 140, dar mereu, la o ora iese si 228, si la 2 ore 153-190!
In timp ce la prieteni da f bine la aceiasi mancare mancata de noi in acelasi timp.
Ba invers, amicu e sedentar si cu 10 kile in plus si mai in varsta cu 13 ani.

Dar nu am frica decat asa f slab, ca nu ma intereseaza, si asa nu pot tine regim.
Deci nu stiu ce anxietate e, TOC nici atat, adica obsesie asupra subiectului.
Mi-au si zis la lab ca deja am prediabet cam.

Pai da, amicul nu e predispus diabetului, dar cu siguranță are alte probleme medicale de care poate el nu știe sau știe. Diabetul în schimb e e mai grav dar tu nu cred ca consumi alcool asa ca o sa îl poți tine sub control cât de cât cel puțin acum, mai târziu depinde de tine de stilul vieții. Știu ca tu vei nascoci ceva acum ca de obicei dar eu sunt sigur ca sedentarismul te.a compromis, ba chiar mai mult decât alimentația, ca stresat rău nu ești. Amicul își permite sa fie sedentar el nu e predispus diabetului... pai nu te ai plictisit de cozonac și nutela? De dulciuri? Eu sincer m-am plictisit de dulciuri deși eram dependent, în schimb am început cu cola ceea ce nu e prea ok. Daca vei face diabet cam o sa trebuiască sa faci puțin mai multa mișcare, adică îți poți cumpăra o bandă sa o ai în casa sau orice altceva. Pai și eu as fi în urna analizelor, și da asa e, și un om normal uneori are o ușoară frica, emoție, anxietate.

Nu m-am saturat de dulciuri, imi plac f tare, de mic asa eram, si nu vad nici o motivatie sa renunt, in limita a sa nu ma ingras, e ok.
Nu-s dulciofob, nu nascocesc nimic, si cand faceam sala tare 6 ani, tot nu aveam glicemiile okey.

Cand pun nutela aia pe clatitele alea calde mori. Sau pe gogosile alea calde asa, mmmm.
Sau cand musc din cozonacu ala cu cioco in el.

Dar nu doar dulciurile, cartofi prajiti cu copanele, paine destula, deci oricum baza sunt carbo.
Si nici nu ma int consecintele.
Ca sufar sa ma abtin.

Cu frica da, oricare om are, nu poti cataloga orice fica, anxietate.