Normal ca schimbarea majora din viata voastra te-a influentat si pe tine.Esti cu moralul la pamant si daca nu te ajuti singura iti va fi tot mai greu sa te adaptezi noii situatii.
Nu te mai gandi la ce ai avut si nu mai ai pentru ca iti faci mai mult rau. Ia lucrurile asa cum vin si bucura-te ca o ai pe mama ta alaturi de tine.Situatia e foarte grea si pentru ea si nu e nevoie sa i-o ingreunezi si tu plangandu-te de noile conditii de viata. E doar o perioada grea care cu siguranta va trece curand.
Din toata situatia asta poate ai ceva bun de invatat:banii vin si trec dar persoanele raman. Apreciaza mai mult oamenii din jurul tau, mai ales pe cei care ti-au intins o mana de ajutor, cum ar fi prietenul mamei tale. Din respect pentru el suporta-i si baietelul pentru ca in fond v-au primit in casa lor.
Si ar mai trebui sa faci un lucru care sper eu ca o sa-ti schimbe perceptia asupra vietii:in fiecare seara inainte de culcare exprima-ti recunostinta pentru ce ai(o mama care te iubeste si se straduieste sa iti ofere o viata mai buna, un acoperis deasupra capului, hainele pe care le "plimbi"cu tine de colo-colo, pentru ca exista copii care nici pe astea nu le au). Viata nu e mereu roz iar greutatile trebuie sa ne faca mai puternici nu sa ne doboare.
In locul tau nu as face o tragedie din actuala situatie ci as lua totul ca pe o provocare:"daca rezist atator greutati si probleme, nimic nu o sa ma mai doboare"!
Ai vorbit vreodata ca mama ta despre tatal tau? Sunt si situatii cand anumite motive ar putea sa o faca sa nu vorbeasca despre asta, dar ar fi o informatie buna, pentru ca tatal tau nu e certat si cu tine, si cine stie... poate are o situatie materiala buna, si ar putea sa te ajute.
Ar fi recomandat sa te apropii de Biserica, sa citesti cate ceva.
Iubitul mamei poate fi de treaba sau nu. In primul caz ar trebui "sa il suporti". Coabitarea se poate imbunatati prin activitati casnice. Poate e util ajutorul tau pe la bucatarie, poate la cumparaturi, vezi si tu. Ajutand, o sa te simti si tu mai bine.
Calmeazate si ia lucrurile ca atare, in viata dai si de greutati dar daca nu reusesti sa treci peste ele inseamna ca nu ai vointa si te subestimezi, rezista si vei reusi, mult succes
Nu zic din rautate, insa cel mai bine ar fi sa vorbesti cu un psiholog sa te mai descarci
Nu e nici o rusine
Fundita
Pe langa ce au spus ceilalti am un sfat.nu e foarte greu de facut. poti sa iti pui toata nadejdea in Dumnezeu si totul va fi bine.bineinteles trebuie si sa te rogi...succes!