Am auzit recent de o boala maladaptive daydreaming si consider ca o am, in fiecare zi imi pun o melodie si incep sa sar,dansez,misc prin camera facandu-mi filme,un ex ar fi ca imi imaginez ca sunt cu anumite vedete,ca sunt chiar eu o vedeta sau dupa ce vad un film/serial incep sa mi imaginez ca fac parte din acel serial,film sau daca nu mi convine ceva la o persoana din viata mea de zi cu zi cand ajung acasa imi imaginez cum ii spun ce am pe suflet,uneori chiar plang daca imi fac scenarii triste,cand sunt cu amicii prin oras uneori mintea mea se duce in alta parte si mi fac filme sau abia astept sa ajung acasa ca sa imi pot imagina fara ca cineva sa ma deranjeze,toate chestiile astea le fac doar pe muzica,vreau sa mentionez ca ma ajuta foarte mult,ma face sa alung plictiseala,ma ajuta daca am o zi trista sau ma cert cu cineva,fac chestia asta de cand ma stiu, dar vreau sa stiu daca poate sa duc spre ceva rau.

Nu este anormal. Toți ne imaginam lucruri, chiar dacă ne mișcăm sau nu. Este adevărat ca unii dintre noi nu avem o imaginație stat de bogata și ne axam mai mult pe realitate, prezent și tot ce avem acum, dar, asta nu înseamnă ca ești diferita de restul sau mai rău, că ai fi bolnava. Faptul ca te miști mult arata ca ai multa energie și de aici se subînțelege ca nu prea faci suficient sport, probabil te și odihnești mai mult. Chiar dacă nu ai o problema, poți discuta cu un psiholog. Ideea de a trai în mintea ta toate acele stări arata frica de a te exterioriza, de a trai propria viață. Iarăși, nu este o problema, este doar un subiect de discuție pe care îl poți avea cu terapeutul tău. Toți avem, într un fel sau altul, frica de a trai, mai mult sau mai puțin, dar ea exista pentru toți. Pentru început, trebuie sa ti recunosti asta, sa ti accepți viata așa cum e, căci nu poți schimba ceva ce nu accepți, și sa începi sa ti construiești realitatea așa cum Îți dorești, chiar dacă pare mai greu. Greul este, de fapt, determinat de pasivitatea ta. Dacă ai munci mai mult în ceea ce privește propria viață și ai lasa planurile deoparte, te ai familiariza cu tot ce înseamnă să trăiești, bun sau rău, și ai merge mai departe. Tu nu poți controla ceea ce se intampla in jurul tău. Cineva, într o zi, oricât de împlinită vei fi, tot te va împinge pe strada. Tu vei respecta legile naturii și vei cădea în caz de te dezechilibrezi, dar nimeni nu te oprește sa te ridici și sa mergi mai departe. Doar asta Îți mai rămâne de făcut. A încerca să eviți sa nu mai cazi sau sa oprești fenomenul este imposibil, deci efortul este depus degeaba. Poți sa fi fericita, însă, lăsând viata sa "curgă". Denivelările nu sunt stabilite de noi dar uite ca nu exista om care sa nu aibă parte de ele. Exista totuși oameni care ignora ceea ce nu îi interesează și reușesc sa și mențină stabilitatea în propria minte. Pana la urma, ei hotărăsc ce gândesc și ce simt, dar în niciun caz ceea ce trăiesc, în profunzime. Poate sa ti fie rău doar dacă uiți ca lumea ta, și tu de-altfel, nu poate fi manipulata de alții și ca nu se poate tulbura fără voia ta. Succes în toate!

Locul 1 numai 1

Uite,nu toate semnele arata ca ai acea boala
Unele chestii cu dansatul,saritul,imaginatul o fac si eu
Gen, depinde de varsta chestia asta, dee imaginatie, de tot, d-aia ai viata sa mna....gandesti inventezi
Dar, cand ai zis ca mergi in oras si faci chestiile astea...nu stiu ce sa zic, unele chestii vin si psihic, gen, daca tu crezi ca ai acea boala, deja o pui in aplicare fara o ai


---FUNDA?--- ))