Bună! Am avut o perioada in care m-am simțit îngrozitor de rau la pământ. Am neglijat scoala puțin, acumulând absente din lipsa motivației de a ma da jos din pat. Refuz ideea de lene în cazul meu, neconsiderandu-ma o persoana leneșă de fel. Din clasa a 6-a tot am mini episoade depresive, fiind în a 11-a si continuând. Singura diferența este ca acum imi par mai frecvente decât de obicei. Într-un final m-am decis sa ma deschid părinților și sa le cer ajutor. Deși, cum spuneam. sunt doar episoade. ma simt putin prost ca am pus povara asta pe spatele părinților, facandu-i sa se îngrijoreze, când eu nici măcar nu ma mai simt atat de posomorâtă. Nu pot descrie cum ma simt în cuvinte, cunosc doar termenul din engleza "emotional numbiness". N-as zice ca sufăr de depresie. în cel mai rau caz as avea o anxietate generalizata. Ai mei s-au interesat și au încercat sa caute ajutor. Dar nu ma simt capabila de a ma deschide unui psiholog/psihiatru. fiind o persoana tăcută si retrasa de fel. Nu-mi place deloc gândul de a cheltui o suma imensa de bani, cât timp nici nu stiu dacă chiar am ceva. Imatur din partea mea, dar am mers pe ideea ca dacă am trăit atâția ani în aceeași stare. pot continua. Presupun ca ce cer acum ar fi un sfat sau o mica împărtășire de experienta cu psihiatrul. Nu zic nu, ma sperie puțin gândul ca am ajuns în punctul asta.

Nu este lene,asa o asociază analfabeții si ignorantii,este depresie,simptomele depresiei, lipsa energiei și a voinței este un simptom bine cuboscut al depresiei, aceasta îți ia toată energia și interesul fata de orice lucru, plus o tristețe profunda persistentă. Dacă tot apar și dispar înseamnă că te confrunți cu o depresie recurenta cu elemente anxioase, ai făcut deja un mare pas fiind conștientă ca ai o problema, următorul pas pe care trebuie sa îl faci este sa afli cauza,nu sa tratezi doar efectul, posibil sa fie și din cauza lipsei interacțiunii sociale, a faptului ca nu te acepti asa cum ești, ca ai o stima de sine crescuta,și ca te ai retras social, te ai izolat; cel mai indicat ar fi sa apelezi la un psiholog pentru aflarea cauzei,iar acesta dacă considera te va trimite la un medic psihiatru pe a-ți prescrie tratament antidepresiv, dacă nu tratezi depresia de acum,aceasta poate deveni cronica si foarte greu de tratat, vei avea rezistenta la munte antidepresive, nu își vor face efectul, decât foarte greu și târziu rezultatul nu va fi unul prea favorabil, după încetarea tratamentului va fi posibil sa recazi, asa se întâmplă în depresiile cronice,, ca să eviți acest lucru cel mai bine este sa tratezi depresia fie la un psiholog prin terapie cognitiv conportamentala, fie medicamentos la un medic psihiatru. De altfel anxietatea la rândul ei dacă nu o tratezi la rândul ei, poate avansa confruntandu-te cu atacuri de panica, si cu agorafobie.

Bună! Singurul meu sfat pe care ți-l pot da, chiar dacă spui că nu îți place să cheltui și că ești timidă, este totuși să stai de vorbă cu un psiholog, psihoterapeut. Și eu sunt timidă sau eram, dar am conștientizat că ceva nu este bine cu mine și am mers la un psiholog, psihoterapeut și m-a ajutat și o face în continuare. Eu am anxietate. Și pot spune că uneori mai am momente când decât cam rău, dar mă ajută doamna psiholog, psihoterapeut și reușesc până la urmă să îmi revin. Nu este o rușine să mergi la psiholog, psihoterapeut, mai ales că ai reușit să conștientizezi că ceva nu este bine cu tine. Și nu trebuie să te simți prost că le-ai spus alor tăi prin ce treci. Ba din contră chiar ai fost curajoasă în acest punct, față de mine, care mi-a fost mult mai greu să le spun alor mei prin ce trec și că am nevoie de ajutor. Așa că te sfătuiesc să îți depășești limitele puse de tine și să te deschizi în fața unui psiholog, psihoterapeut. Știu că nu este ușor pentru nimeni, că nici pentru mine nu a fost deloc ușor să vorbesc cu un străin, dar până la urmă am reușit și pot spune că am evoluat foarte mult și am aproape 2 ani de când am început. Pe deasupra, chiar mi-am făcut-o ca și prietenă pe doamna cu care lucrez. Decât să stai așa și să tot treci prin stările alea, mai bine te duci și descoperi cauza, iar apoi rezolvi "problema". Doar atât pot face, dar sper să te gândești bine și să iei cea mai bună decizie pentru tine. Eu știu prea bine cum este să te confrunți cu anumite stări și să nu știi cauza. Nu te cunosc, nu mă cunoști, dar am trecut prin stări similare cu tine și știu cum e, de asta sunt atât de deschisă și vreau să te ajut. Curaj și mult succes spre a lua cea mai bună decizie pentru tine!

Iesi afară din casă, fă-ți prieteni pentru că viața e prea frumoasă ca să dormi.Iesi seara prin oraș chiar si singură.
Ești in clasa 11-a, fă-ți un prieten și ieșiți pe afara, plimbati-va.