Cocaina este alcaloidul principal din frunzele de Erythroxylon coca, arbust originar din America de Sud (Muntii Anzi), zonele subtropicala si tropicala. In Bolivia este raspandita varietatea Huanico coca, cu un continut mai mare in cocaina decat varietatea Truxilo coca din Peru.
Indigenii din America de Sud mesteca frunzele de coca de mii de ani, pentru scaderea senzatiei de oboseala si foame si pentru a inlatura efctele neplacute cauzate de altitudine (greata, ameteli). Planta era considerata un dar al zeilor si era folosita in timpul ritualurilor religioase si a inmormantarilor.
Desi proprietatile frunzelor de coca ca stimulant si supresor al senzatiei de foame sunt cunoscute de multe secole, izolarea alcaloidului cocaina a fost facuta abia in 1855. Multe din cunostintele de chimie erau insuficiente la acea vreme, coca nu crestea in Europa iar frunzele se deteriorau usor in timpul transportului.
Alcaloidul cocaina a fost izolat pentru prima data de catre chimistul german Friederich Gaedcke.
"O potiune din frunzele de coca" a fost inclusa in reteta originala a lui John Styth Pemberton din 1886 pentru Coca-Cola. Un alt produs - ceaiul peruvian Mate, contine aproximativ 5 mg cocaina per pliculet.
"Patria" cocainei este considerata Columbia, frunzele sunt insa recoltate mai ales in Bolivia si Peru. Obtinerea cocainei din frunzele de coca este un proces relativ simplu. Dupa recoltare, frunzele sunt tratate cu apa, iar dupa alcalinizare se supun extractiei cu kerosen. Extractul obtinut se trateaza cu apa acidulata (acid sulfuric), apoi se alcalinizeaza cu var si amoniac pentru a precipita cocaina baza. Rezulta "pasta de coca", care ulterior se supune purificarii prin tratare cu acid sulfuric diluat si permanganat de potasiu. dupa decantare, solutia rezultata este tratata cu amoniac, rezultand cocaina baza, ce este extrasa cu eter sau acetona, apoi, prin tratare cu acid clorhidric este transformata in clorhidrat. Din 150 kg de frunzese poate obtine 1 kg pasta de coca.
Din punct de veder chimic, cocaina este metil-benzoil-ecgonina. Absorbtia cocainei de la locul de aplicare are o viteza limitata de vasoconstrictia locala pe care o induce. Metabolizarea la nivelul ficatului este catalizata de o enzima numita CE, si este intensa in cazul in care este ingerat concomitent alcoolul. Produsii de metabolism ai cocainei sunt mai lipofili (cu afinitate mai mare fata de sistemul nervos central) si mai toxici, ceea ce explica cresterea mortalitatii in cazul consumului concomitent de cocaina si alcool.
Metabolitul urinar major este benzoil-ecgonina. Testul initial pentru a depista un consumator de cocaina urmareste detectarea acesteia in urina. Daca este testat parul sau saliva se cauta cocaina insasi.
Sper ca te-am ajutat:*