Bună, am născut recent.Și am o problemă, nu pot avea grija de copil simt ca nu sunt pregătită să îl am, simt ca m-am grăbit să îl am. Nu știu ce să fac, vă rog ajutați-mă cu un răspuns, oare de la ce am aceste gânduri? Am 26 de ani

Sa te ajute mama ta sa il cresti, intr-adevar la varsta ta nu esti deloc pregatita sa fi mamă, dar treptat vei invața, vorbeste cu mama ta si cere i ajutorul, sigur va fi bucuroasa sa te ajute ca doar este nepotul sau nepoata ei, ai fată sau băiat? Multa sanatate.

Buna,
Nu te ai grabit ...este o varsta optima.
Este normal ce simti, te simti putin depasita de responsabilitatea enorma ce a venit in viata ta.
Dar un copil nu este motiv de panica.
Este parte din tine, o prelungire a ta.
Inima lui este inima ta si cum ai grija de tine, ai grijă si de el.
Posibil sa treci printr o depresie postnatala.
Dar bebe are nevoie de tine....in tine s-a dezvoltat si chimia ta este singura pe care o stie.
Pana se adaptează la lumea din jur tu esti singurul lui Univers.
Nu inseamna ca tu nu mai existi ci din contra, acum esti imbunatatita prin venirea pe lume a unui suflet din sufletul tau.
Iti dai seama ce miracol, ca din burtica ta sa iasa o fiinta atat de perfecta cum este bebe.
Tu nu te simti pregatita dar el este foarte pregatit sa fie bebelusul tau si daca a venit la tine nu l respinge, realmente are nevoie de tine.
Daca nu poti trece peste aceasta perioada de acomodare, incearca sa vorbesti cu un psihiatru.
Un bebe este o minune.
Toate cele bune,❤️

Este normal sa ai aceste ganduri. Nimeni nu este cu adevarat pregatit din acest punct de vedere pentru ca este ceva complet nou. Incepe sa faci terapie

În primul rând, felicitări pentru bebe! Poate acum nu realizezi, dar ți-a fost dăruit cel mai frumos cadou pe care îl poate face viața unui om.
Din câte îmi dau seama, suferi de depresie postnatală. Nu este ceva ieșit din comun, cele mai multe proaspete mămici se confruntă cu așa ceva, mai ales la primul copil. Și soția mea a trecut prin asta, dar i-am fost alături și am depășit perioada împreună. Susținerea soțului tău contează foarte mult, ajută foarte mult să treci peste. Bucurați-vă împreună de mica minune care a apărut în viața voastră, împărțiți-vă sarcinile și responsabilitățile și totul va fi bine.
Sănătate multă și s-auzim de bine!

Bună
De vină sunt remarcile tale prea multe si prea clare a ceea ce nu poti sa faci.
Incearca sa fi multumită de lucruri mici pe care le reusesti si de lucruri in care n-ai facut prea bine, dar ai facut ceva. Fi mai constienta si de lucrurile astea. Daca l-ai adormit. Cu greu, cum ai reusit tu, fi constienta si de faptul ca ai reusit totusi si o sa capeti experienta si o sa te descurci mai bine.
Si probabil problema ta se v-a rezolva, gandurile tale vor fi mai bune

Buna Valentina, probabil ai gândurile astea din cauza stresului pe care l ai avut in sarcina, cum a zis și cineva de mai jos, se numește depresie post-natala și trebuie sa găsești susținerea apropriatilor, sa ți trăiască copilul