Buna!
Am o intrebare destul de lunga.
Sunt in depresie de 3 ani si nu mai reusesc sa scap... Pur si simplu nu mai pot
De acum 2 ani am inceput sa ma tai. Parintii mei au vazut de mai multe ori si pana la urma, in aprilie m-au dus la psiholog. Sa zicem ca m-a ajutat putin. Am scapat de obiceiul de a ma taia pentru ceva timp, insa, prin august, am facut-o iar. Mi-am promis a 1000-a oara ca nu o sa o mai fac, dar, in octombrie am facut-o iar. De pe 20 octombrie nu m-am mai taiat si sper din suflet sa nici nu o mai fac. Problema e ca lucrurile au luat o alta intorsatura. Am reusit sa trec in mare parte peste problemele din familie, cele de la scoala si cele din grupul de "prieteni", chiar daca uneori ma mai afecteaza. In schimb au aparut alte probleme. Am o problema cu mine. Pur si simplu ma urasc. Nu gasesc nimic ce ar putea sa imi placa la mine. Simt ca am o lupta de dus cu mine, dar problema e ca aceasta lupta ma oboseste ingrozitor.
Incerc sa slabesc din martie si chiar reusisem asta-vara sa slabesc destul de mult, dar de atunci m-am ingrășat 5 kg. Mai nou mananc incontrolabil. In fiecare zi imi spun " Azi nu o sa mananc", reusesc sa stau aproape toata ziua fara sa mananc, dar seara ajung sa mananc peste 1000 de calorii
Am 45 kg la 1, 58. Toti imi spun ca sunt ok, dar eu cred ca arat mult mai grasa decat ar fi normal pentru greutatea mea. Nu pot sa ma accept.
Pe langa problemele mele legate de aspect sunt si cele legate de frica. Frica de oameni, cutremure, respingere si lista poate continua destul. Am nopti in care nu dorm pentru ca ma gandesc ce as face daca ar fi cutremur sau daca ar fi un incendiu.
Sunt trista. Si nu in sensul ca plang 10 minute si imi trece. Sunt trista 24 din 24. Ma gandesc ca nu o sa imi fac niciodata prieteni si ca nu o sa ajung nimic in viitor, din cauza problemelor mele actuale. Ma simt foarte descurajata, pentru ca nu mai pot sa invat atat de bine ca pana acum.Am zile in care daca nu as fi obligata sa ma duc la scoala, sa sta toata ziua in pat, singura, plangand. Am zile in care refuz sa vorbesc. Am zile in care refuz sa beau apa sau sa mananc. Parca nimic nu mai are sens. Nu vreau sa mor, dar nici sa traiesc. Vreau sa pierd contactul cu realitatea. Urasc faptul ca exista atat de multa rautate in lume si ma urasc pentru ca spun ca nu pot sa fac nimic in legatura cu asta, dar nici nu incerc.
Am o minte foarte incurcata. Nu pot sa ma concentrez la nimic. Imi vin in minte prea multe lucruri si de-asta am tendinta de a le amesteca si a le face sa sune ciudat sau de a uita sa spun anumite lucruri. Gandurile mele sunt atat de incalcite incat ma fac sa urasc galagia si sa nu ii inteleg pe cei din jurul meu.
Nu stiu daca mai am ceva de spus. Ma simt ciudat sa pun intrebarea asta, dar sunt disperata.
Puteti sa imi dati ceva sfaturi? Cineva care a trecut printr-o situatie asemanatoare? Va rog mult, am ajuns sa nu ma mai inteleg nici pe mine.
Va multumesc anticipat.
Buna. Imi este destul de clar faptul ca suferi de o depresie avansata ca sa spun asa. Tot ce iti pot spune este faptul ca totul porneste din mintea ta. Tu si numai tu ai puterea sa faci lucrurile sa mearga bine. Incearca sa faci diferenta dintre gandurile reale ( cele care chiar exista si care au o insemnatate mare pentru viata ta precum scoala, familia, prietenii) si gandurile imaginare ( in general acestea sunt gandurile negative care pun stapanire pe tine cu toate ca ele sunt nerelevante pentru viata ta in acel moment; spre exemplu: problema cutremurelor). Repet, tu esti cea care da "viata" gandurilor negative. Incearca sa vezi dincolo de aceste ganduri si incearca sa nu te consumi pentru orice fleac. Cu siguranta trebuie sa mergi din nou la psiholog pentru ca depresia ta este foarte mare. Nu ar fi exclus sa iei legatura si cu un medic psihiatru. Atentie! NU trebuie sa fi dezechilibrat mintal ( ca sa nu folosesc alt termen) ca sa mergi la psihiatru ( asta in cazul in care ai fi complexata de acest lucru). Apropo, aceasta depresie a aparut ca urmare a unui eveniment major din viata ta? Gandeste-te la aceasta intrebare pentru ca poate avea o legatura foarte mare cu problemele cu care te confrunti. Retine urmatorul lucru si anume cu cat stai mai mult si nu taratezi depresia cu atata aceasta din urma va pune stapanire peste tine si mai mult. Asadar rezolvarea ta sta in consiliere psihologica si in tratament psihiatric de specialitate. Nu te inchide in tine deoarece acest lucru iti va face numai rau; comunica cu cei din jurul tau, alege-ti o persoana de incredere cu care sa discuti tot ce ai pe suflet si in fata careia sa te descarci si sa te deschizi. Un prim pas l-ai facut: te-ai deschis fata noi. Ai acceptat ca ai o problema ceea ce este foarte bine. Se vede ca iti doresti sa schimbi ceva. Este pacat sa nu ajungi sa faci aceasta schimbare. Lupta-te cu tine si vei invinge!
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
In primul rand inceteaza cu slabitul. Infometarea nu trebuie confundata cu o cura, apoi 1000 de calorii sunt foarte putine pentru un om normal, iar 45 de kg la 1, 58 este o greutate mult sub cea normala. Si crede-ma, chiar si grasii au dreptul la fericire.
Dupa ce renunti la a mai slabi, o sa ai energia necesara pentru a-ti pune ordine in minte. De preferat impreuna cu psihologul, sigur a mai facut asta.
Răspunde
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
