In primul rand vreau sa zic ca imi pare rau! Pai... o il poti ajuta pe langa faptul ca trebuie sa i fii alături, sa ai grija sa nu intre in depresie sau ceva de genul asta, apoi ai grija sa nu aiba anxietate si sa vrea sa se sinucida pentru ca el crede ca nu e bun de nimic. Stiu cum e sa pierzi pe cineva drag. Cand a murit bunica mea nu am mai socializat cu nimeni. ABSOLUT nimeni. Ai grija sa nu devina antisocial pentru ca e mai periculos pentru mama lui
Multumesc mult. stiu cum e, eu mi-am ingropat toata familia in 3 ani... din pacate de asta imi e frica sa nu se izoleze mai mult decat o face.
iese cu cainele la plimbare cu orele. si vorbim la telefon ( cu orele...)
doar ca e o senzatie naspa ca nu pot face nimic mai mult desi as vrea
si nici nu vreau sa fiu prea insistenta sa ii oifer si satiu de care are nevoie ( nu e usor prin ce trece )
Crede-ma, nu ai cu ce.Sa iti dau un exemplu.Vecini mei (etaju 4, eu stau la 3 )Familia lor find formata din. Sot/sotie ( 45 - 47) si o fata de 21 de ani. Locuiau cu mama din partea sotului.Sotul lucra sofer pe autobuz facea Spania- romania.Cu pandemia asta, sa imbolnavit de COVID, in o saptamana l-au bagat in pamant, trist dar... puru adevar.Acum familia lui e devastata, sotia, respectiv fata nu lucreaza, fata e la facultate, sotia e acasa bolnava.Mama sotului este batrana, are 71 de ani, si-a ingropat barbatu acu 2 ani, si acum si-a ingropat fiul.Cum sa descriu o durere mai mare decat asta? Mereu imi aud vecina (mama sotului) plangand, nu e zi sa nu o aud cum plange, a trecut cateva lunii bune de atunci.Ce pot eu sa spun sa ii alin suferinta acestei femei care imi poate fi bunica? cum pot sa aduc o alinare fie cu o vorba.Nimic, nimic nu poate schimba asta, trebuie sa invete sa traiasca cu durerea din pacate.Moartea e ceva natural, dar atat, atat, atat de dureros, de sfasietor, incat nu ne vom obisnui vreo data cu senzatia asta.
Cu altceva... nu prea ai cu ce sa il ajuti, doar sa ii fii alaturi si sa nu il lasi sa cada intr-o depresie sau ceva. Acum desigur ca ai putea sa ii sugerezi si sa ii spui tot felul de texte (adevarate de altfel) cum ca este o perioada, ca o sa fie intr-un loc mai bun, ca totul tinde spre bine si ca asa o sa devina mai puternic dar... nu cred ca o sa il ajute prea mult.
Stai langa el, vorbeste cu el, nu neaparat despre cele intamplate. Sau incurajeaza-l sa spuna exact ceea ce il doare, sa se descarce, sa stie ca daca vrea sa vorbeasca cu cineva tu o sa fii acolo. Mai mult de atat nu prea poti sa faci momentan, el este singura persoana care decide ce o sa faca mai departe si cum o sa treaca peste.
Evit texte de genul... nu vor ajuta, stie prea bine ce se intampla si nici pe mine nu m-a ajutat genul asta de conversatiei cand mi-am ingripat familia, chiar am evitat discutii de genul.
multumesc pentru sfaturi
Daca ai timp liber, cel mai bine este sa il petreci alaturi de el, daca nu atunci macar sa stai de vorba cu el la telefon in fiecare zi.
Petreci timp cat mai mult cu el si il incurajezi sa se deschida. Puteti vorbi despre foarte multe subiecte. Il ajuta mult sa isi petreaca timpul cu cineva, sa se mai gândească și la alte lucruri. Daca poti, ar fi ideal sa te duci la el sau sa vina el la tine, te ajuta mai mult cand petreci timpul cu cineva care este langa tine, decat pe telefon. Se va simtii mai bine daca stie ca are un prieten alaturi.