Buna,

Am o,problema ca sa spun asa.
In clasa noastra este un copil care are problem psihice, este agresiv, are note proaste, nu are respect fata de profesori,este evitat de toata lumea. In orice caz,intreb pe toata lumea daca eu cumva seman cu el, si da, eu sunt fata. Sunt cea mai baietoasa, nebuna din clasa. Nu am multe prietene si asta ma face sa ma gandesc in fiecare zi ca pot fi altfel. Mereu incerc, dar fara rezultate.

Am intrebat o colega daca eu seman cu acest baiat. Aceasta mi-a raspuns ca da,apoi eu am cautat tot felul de motive pentru care nu sunt ca el,, chiar daca eu nu credeam asta.

Nu stiu, am citit multe articole pe net despre depresie si probleme psihice.
Mi-am dat seama ca am toate simptomele de acolo. Mi-este rusine sa spun asta cuiva, pentru ca odata ce acel cineva te asculta,te crede nebun sau...
Ma port ciudat, ma gandesc mereu ca nu sunt buna, ma gandesc mereu ca sunt nebuna si de aceea nu sunt cum ar trebui sa fie o fata normal.
As avea nevoie de un psiholog, daca se poate on-line, mi-e rusine sa-i spun tatei, dar si el e plecat in strainatate.
Ce sa fac /

Nu esti nebuna.Tu realizezi ce faci, te temi sa nu fii nebuna, dar totusi te poti controla si nu faci chestii pe care nu vrei sa le faci.
Sa-ti pui problema unor probleme psihice cand nu o sa realizezi ce mai faci sau incepi saiti pierzi controlul, sa nu mai poti gandi limpede....etc,nu cand te consideri ciudata.

1) Daca ai note proaste si n-ai respect fata de profesori nu inseamna ca ai probleme psihice. Agresivitatea intr-adevar nu este normala.
2) O persoana care rade de tine ca mergi la psihiatru sau fiindca te intrebi daca esti depresiva este o persoana needucata de la coada vacii si cu o mentalitate perimata.

Sa nu-ti fie rusine sa ceri ajutorul atunci cand trebuie, sa-ti fie rusine sa nu te tratezi desi ai posibilitatea (indiferent ca vorbim de o boala de ficat, rinichi, plamani sau a creierului)

Draga mea, in primul rand nu trebuie sa iei de bune toate parerile colegilor, prietenilor tai. Gandeste-te ca si ei sunt copii ca si tine, gandirea lor nu este nici pe departe matura iar ceea ce scot pe gura nu reflecta neaparat realitatea. Deci din start faci o greseala lasandu-te influentata de parerile acelor copii. Daca simti ca ai o problema atunci iti trebuie consultanta fata in fata cu un adult, parinti sau alte rude, cineva din apropierea ta, ca impreuna sa stabiliti daca cu adevarat acea problema exista si ca mai apoi sa poti apela la o persoana de specialitate. Felul in care vrei tu sa rezolvi aceasta problema, fara macar sa stii sigur ca este cu adevarat o problema, nu este corect. Oamenii ca noi, pe care nu ii cunosti iti putem da doar simple sfaturi dar sfaturile ar trebui sa vina din partea cuiva care este mult mai implicat in viata ta. In alta ordine de idei, nu inteleg de ce vezi tu o problema in acel comportament baietos al tau? Sunt multe fete, chiar femei care au un astfel de comportament si acesta nu se trage de la vreo problema de ordin psihologic. Omenii sunt diferiti. Exista femei care adopta foarte mult din comportamentul masculin, adica sunt batause, vorbesc vulgar, sunt dintr-o bucata si tot la fel exista barbati care adopta din comportamentul feminin, mai exact sunt pasnici, nu agreeaza conflictele, fac curat in casa, gatesc, etc. Ti se pare tie ca astfel de oameni au probleme de ordin psihologic? Mie sincer, nu. Din punctul meu de vedere nu este frumos sa fii o fata baietoasa dar imi exprim doar opinia personala si nu consider ca ai o problema. De ex sunt baieti care prefera astfel de fete, sunt parinti care isi indeamna copii sa fie mai agresivi fiindca prin asta gasesc ei solutia de a razbi. Aici e vorba de felul in care este mai bine sa defilezi prin viata si parerile sunt impartite. Eu cred ca nu esti deloc nebuna, cred ca esti un copil normal care are nevoie de sprijinul unui adult, un adult care sa discute cu tine, sa iti dea un sfat bun asa incat tu sa iti formezi o personalitate de care sa fii mandra.

Buna. Probabil ca ceva ce ai vazut la colegul respectiv, recunosti pe undeva si in tine intr-o forma sau alta, daca ti-e frica sa nu fii ca el - sau poate ca este doar o teama. Sa stii ca simplul fapt ca o colega ti-a raspuns ca da, semeni cu el, nu este un diagnostic sau neaparat ceva adevarat despre tine. Mai sunt destui oameni care cred ca problemele, dificultatile sau felul lor de a fi este cumva "gresit" sau diferit de toata lumea "normala" - cand de fapt cele mai multe probleme si insusiri personale sunt mai comune decat ai crede. Se pot face sedinte la psiholog si pe internet, dar eu iti recomand sa faci fata in fata. Asa iti depasesti rusinea si este un pas inainte in a vedea ca, de fapt, nu este nimic anormal in a te indoi de tine uneori sau in a merge la psiholog sau in a cere ajutor. De fapt, chiar ia curaj si initiativa sa faci asta. De asemenea, exista si psihoterapie de grup - tot sedinte la psiholog, dar in grup - stiu ca poate suna putin intimidant daca nu esti obisnuita cu asa ceva, dar sa stii ca terapia de grup este de fapt foarte benefica in asemenea cazuri, pentru ca vezi ca si alte persoane se simt inadecvate uneori si ca nu esti "anormala". Inca un lucru important: ca sa mergi la psiholog, DACA esti minora, va fi nevoie de acordul unui parinte. Daca mai vrei vreo informatie, poti sa-mi scrii.

Eu cred ca ai unele lucruri nerezolvate in viata ta, de-asta te porti asa, e un mod de a trage un semnal de alarma. Poate ai o problema chiar cu tatal tau, se poarta probabil mai rece cu tine in general si nu stii de ce. Eu zic daca nu poti discuta cu rudele, incearca macar sa faci o activitate cu una dintre ele, ca sa te tina ocupata, plus ca asta v-ar putea si apropia si dupa o vreme probabil iti vei da singura seama daca poti sau nu sa vorbesti cu acea ruda despre problema ta.

Nu cred ca ar trebui sa crezi tot ce se spune pe internet de ex eu am gasit pe un site o chestie legata de comportamentul meu care pe alt site se contazicfea total asa ca nu cred ca ai tocmai o problema si daca chiar crezi ca ai nevoie de un psiholog atunci cred ca ii poti spune tatalu-i tau despre asta eu nu ma inteleg prea bine cu parinti dar totusi cand vreau sa imi spun parerea o fac indiferent de ce spun ei fiind parinti nu cred ca ar putea critica propriul lor copil

Daca ai o depresie nu înseamnă ca esti nebun! Si probleme psihice sunt de mai multe feluri.
Sa stiu ca nimeni nu ar vrea să aibă vreo problema de acest gen, însă inevitabil acestea mai si apar...
Daca tie nu iti place comportamentul tău să știi ca tu esti singura care îl poate schimba..sigur asta nu o sa se vadă in 2-3zile.
Altceva,nu are de ce să îți fie rușine de tatăl tău, un părinte întotdeauna o să vrea numai binele copilului sau.