Dermatilomania (piele) si tricotilomania (par) sunt tulburari obsesiv compulsive.
Criteriile de diagnostic pentru dermatilomanie sunt:
- excorieri (jupuiri usoare) repetate ale pielii rezultand leziuni (care pot fi ascunse, mascate sau acoperite)
- incercari repetate de a scade frecventa comportamentului sau de a-l opri
- tulburarea cauzeaza un distres semnificativ sau interfereaza cu activitatile sociale, scoala, cu jobul, cu petrecerea timpului liber
- ecorierea nu poate fi atribuita altor conditii medicale (de ex. scabie sau abuz de substante)
- sunt excluse halucinatii sau iluzii, miscari stereotipe etc. din alte tulburari psihotice, obsesiv-compulsive, ticuri
De obicei excorierea are loc pe maini si brate. Pot fi vizate atat pielea sanatoasa cat si neregularitati minore, cosuri etc. Se pot folosi unghiile sau diverse instrumente. Pot exista in plus ciupiri, intepari, muscaturi. Comportamentul poate dura mai multe ore / zi, un timp indelungat (ani).
In plus pot exista ritualuri, apare tensiunea specifica din tulburarea obsesiv-compulsiva. De obicei comportamentul nu apare in prezenta altora. Deseori exista comorbiditati ca tricotilomania sau depresia majora.
Tulburarea debuteaza cel mai des in adolescenta. Evolutia e de obicei cronica. Poate dispare si reapare dupa un timp.
Se recomanda psihoterapia comportamentala, dar nu stiu ce efect are pentru ca nu am vazut nici un caz pana acum.
Depide de varsta. Daca debnuteaza la o varsta frageda merge cu ajutorul familiei:
persoane necesita psihoterapie continua, deoarece ele considera actitatile zilnice expuse stresului interminabil. Cele mai minore decizii reprezinta probleme de neinns, iar pacientul, lipsit chiar de cea mai mica farama de discernamant, cauta sprijin la fiecare pas. Ce putem noi oferi in aceasta situatie?
https://www.mediculmeu.com/......tinere.php
sau
Psihoterapia structurala a familiei:
https://www.mediculmeu.com/......miliei.php
Bună.
Wow, cred că e prima dată când aud numele în română.
Da, am avut și eu problema asta. Nu știu ce e așa fascinant/calmant la a-ți rupe bucăți de piele de pe scalp, dar e. Cu toate că îți provoacă mult stres după aia. în cazul meu, ajungeam mereu cu o grămadă de mătreață pe haine, ustura când îmi spălam părul sau când era frig afară, îmi rupeam din greșeală și fire de păr, etc.
Arătam foarte stupid
Dar eu oricum nu eram/sunt prea socială, deci de izolat nu am ce să spun.
Am încercat să port mănuși o vreme dar nu a ajutat, pentru că era prea ușor să mi le dau jos. Funcționează câteva minute/ore apoi trebuie să ți le dai jos că mănânci sau ceva și înainte să observi, deja faci "prostii" cu mâinile
Singurul lucru care m-a ajutat pe mine a fost să îmi reamintesc constant că nu trebuie, că "nu, nu ai voie să o faci nici doar pentru un minut", "nu, nici măcar nu îți atinge capul/părul", "pune mâna jos" și alte cele.
Baftă!
caravanmona întreabă: