Cleptomania este o boala grava?

Da.Pentru cei pagubiti.

Cleptomania este o dereglare comportamentală care se caracterizează prin eşecul controlului asupra impulsului de a fura diferite bunuri. Boala îi afectează în special pe cei dependenţi de substanţe chimicale sau care manifestă un comportament anxios, ori urmează un regim alimentar dezechilibrat. Alte dezechilibre mentale ce pot fi asociate cleptomaniei sunt depresia cronică, atacurile de panică, fobiile, anorexia nervoasă sau comportamentul obsesiv-compulsiv. Cleptomanii sunt persoane care simt o plăcere în nevoia de a fura diferite lucruri. Actul furtului se poate limita la obiecte specifice, dar acest lucru nu este întotdeauna valabil. Cel mai adesea, cleptomanii se simt vinovaţi de faptele lor. Cleptomania debutează în adolescenţă iar apoi îşi urmează traseul episodic sau cronic.

Diagnosticarea cleptomaniei este destul de dificilă. De multe ori, această dereglare comportamentală este trecută cu vederea. Una din teorii susţine că plăcerea de a fura îi ajută pe cei care suferă de cleptomanie să diminueze simptomele unei depresii cronice de care suferă la momentul respectiv.

Cauzele şi simptomele cleptomaniei

Cauzele cleptomaniei sunt necunoscute. Specialiştii vorbesc însă de o componentă genetică a bolii care este transimisă prin intermediul rudelor de grad primar. Totodată, există o inclinaţie destul de mare spre teoria conform căreia cleptomania poate fi cauzată de sindromul obsesiv-compulsiv, bulimia nervoasă sau depresia clinică.

Simptomele cleptomaniei

· Eşecul repetitiv de a rezista impulsului de a fura obiecte care nu au o valoare utilitară sau monetară pentru persoana respectivă
· Dezvoltarea unei stări de tensiune nervoasă ce apare înaintea înfăptuirii furtului
· Plăcere asociată actului de a fura
· Actul furtului nu este motivat de un acces de furie sau răzbunare şi nu apare ca urmare a unei halucinaţii sau înşelăciuni
· Un episod maniacal, o tulburare de conduită sau o tulburare de personalitate de tip antisocial nu poate explica mai bine acest fenomen

Diagnosticul cleptomaniei

Diagnosticul pentru cleptomanie este greu de pus din moment ce pacientul nu se adresează medicului pentru acest tip de afecţiune, iar un control psihologic poate scăpa din vedere acest comportament. Cleptomania este diagnosticată, de obicei, când pacienţii cer ajutor pentru alte tipuri de afecţiuni cum ar fi depresia, bulimia sau labilitatea psihică. Evaluările psihologice pot detecta şi relaţii de familie defectuoase, conflicte relaţionale sau factori de stres. Cleptomania este un comportament care recidivează şi care cunoaşte trei evoluţii:

· Sporadică – episoade scurte şi perioade lungi în care cleptomanul nu mai fură
· Episodică – perioade de furt şi de remisiune care alternează
· Cronică – prezintă un grad de fluctuaţie

Tratamentul cleptomaniei

Presupune o terapie cognitiv-comportamentală. De asemenea, psihoterapia psihoanalitică s-a dovedit a fi şi ea eficientă. Metodele de terapie trebuie să îl determine pe pacient să conştientizeze afecţiunea de care suferă, motivaţia, sentimentul de culpabilitate şi nevoia de a fi pedepsit pentru fapta sa, şi în acelaşi timp de a-şi controla impulsurile.
Se poate utiliza şi tratamentul medicamentos pentru cleptomanie. Acesta presupune folosireade antidepresive şi stabilizatori ai dispoziţei care pot fi eficiente pentru cleptomani.