Dacă nu ai avea nici o altă alternativă, dacă nu ar mai fi alți băieși pe lume, aș spune să îți urmezi inima.
Dar fiindcă mai sunt alternative, să îți urmezi creierul.
La conviețuire intimă nu ai cum să nu faci și tu boala.
Una este să apreciezi un om, cu suflet bun și alta este să îți sacrifici viața pentru el. Viața este a ta până la un punct, de la care încolo aparține viitorilot tăi urmași, la care ar fi bine să le acorzi o șansă să apară alături de un om sănătos.
Știu cât de nemernică par zicând asta dar eu zic să treci peste și să fii egoistă să te gândești la tine în primul rând. Poate iese totutl bine și frumos, o să aveți o relație lungă și la un moment dat realizezi că vrei un copil, ce faci atunci? Nu mai bine eviți din start situația?