^_^ In urma cu 2 ani am suferit de depresie. am consultat un medic psiholog cand, deja eram intr-un stadiu avansat. Adica : aveam ganduri de sinucidere (aproximativ 5-6 ), plangeam foarte mult (4-5 ori pe zi). Totusi, spre deosebire de altii nu ma taiam cu lama, nu consumam alcool etc. Asta datorita faptului ca ma gandeam la viitor. Asta, a fost si motivul pentru care nu am pus in practica gandul, gandurile de sinucidere. Simteam ca sunt om, ca restul si merit fericirea mea! Cu timpul m-am schimbat, sa zic asa. Adica : am incercat sa nu folosesc medicamente si sa ma schimb, chiar eu. Aici, e problema Nu prea am reusit. Adica, in ultimul an am construit doar o masca. Adica : nu imi pasa de parerea altora, am devenit foarte egoista, materialista, lipsita de sentimente. Simt ca asta nu sunt eu. Simt ca traiesc, doar asa. Depresia a fost cauzata in momentul in care probabil am avut nevoie de ai mei si nu au fost acolo. Cu pretextul ca trebuie sa castige bani. La scoala, pe strada am fost jignita, atat de cunostinte cat si de straini. Imi spuneau ca sunt o ciudata ca ascult rock, rep, ca nu ofer sfaturi ca altii, ca am o gandire mult prea matura, etc... In acest moment nu stiu nici eu cum sunt. Intr-un fel sunt impartita in 2 : jumatate fata cu masca, jumatate fata cu depresie si anxietate. Mereu am fugit de gandul ca as putea sa sufar inca de anxietate si depresie. Insa, imi este teama ca nu am scapat de ele. Nici nu stiu ce sfaturi astept de la voi. Vroiam doar sa fiu ascultata. Deci, multumesc! P.S Imi cer scuze, pentru greselile gramaticale Pace!

Chestia asta in mare parte nu se repara cu psihologul sau terapeutul chestia asta o repari cu prieteni... iti faci prieteni inveti sa ai incredere si incet ai sa vezi ca masca aceea se va schimba si o sa fie foarte ok deci incearca sa fi tu insusi cu cei pe care ii consideri prieteni

Da,am trecut si eu prin asta.i dreptate, te poti vindeca singura dar NUMAI cu ajutorul celor dragi, apropiati. Faptul ca singura ti-ai creat o masca, nu ajuta.Numai si numai cu ajutorul celor dragi.Ei nu trebuie sa faca nimic, ci doar sa fie acolo cand ai nevoie si sa stie sa te asculte, sa te sfatuiasca, sa fie aproape de tine sufleteste atunci cand ai nevoie.Ai mei au inteles asta si am fost foarte multumit, simteam ca cineva ma ajuta, ma asculta.cam asta e.Doar cu o masca falsa nu rezolvi mai nimic, mi tare te inchizi.

Buna,

Raspunsul acesta o sa fie putin mai lung, reprezinta un punct de vedere personal, al unei persoane care priveste din afara si care nu este implicata in asa ceva. Practic ar fi un raspuns mai mult logic.

Cred ca daca as fi in locul tau as incerca sa inteleg situatia in care ma aflu, de ce sunt anxioasa, de ce sunt depresiva, ce nu imi place, ce imi doresc, etc. As lua o foaie de hartie si as scrie acolo toate motivele care imi vin in minte timp de cateva zile.

Apoi as lua hartia si as incepe sa o analizez, sa scot esenta a ce ma nelinisteste. De exemplu: daca sunt suparat ca afara e frig, nu as lua in considerare asta. Dar m-as gandi ca sunt suparat pentru ca afara este frig si eu stau in casa in loc sa fiu nu stiu pe unde. Deci as nota singuratate. Ai prins ideea, as incerca sa obtin cateva motive de baza.

As face asta in momentul in care simt ca pot sa am o stare de sinceritate totala fata de mine insumi. Nu de alta, dar altfel m-as minti singur. Oricum, in mare cam stii despre ce este vorba, ce anume te face sa fii depresiva si anxioasa.

In general as folosi cuvinte simple care sa delimiteze cat mai clar problema. De multe ori apar cuvinte precum: lipsa dragostei, singuratate, stima de sine la un nivel scazut, frica de a te simti neimplinta, frica de necunoscut.


Odata ce le-am scris pe foaie si am si procesat-o un pic, as incerca sa ma gandesc la cum se pot rezolva astea.

Apoi as incepe sa mai lucrez la partea cu increderea in mine, si in ceilalti. Pentru asta as incepe sa practic un sport gen: aerobic sau fitnes. Pentru cateva luni. Apoi as schimba asta cu dans-ul. De asemenea, in paralel cu dansul as invata si practica constant qi gong. Acesta reprezinta miscarile acelea chinezesti lente pe care le vezi prin filme, ca le fac oamenii in parc. Ma rog, exista mai multe stiluri, dar te-as sfatui sa cauti qi gong. Nu tai chi sau alte variante. Aceste miscari te vor ajuta foarte mult, atat la sanatatea fizica cat si la echilibrarea emotionala.

Apoi as incepe sa merg prin cluburi, pe la o discoteca, sa incep sa imi fac noi prieteni.


Pe scurt, e ca si cu sarea: daca mananci de una singura un borcan de sare, te termini. Dar daca mananci asa cate putin, precum sarea in bucate, s-ar putea ca viata sa aiba alt gust.

La final, s-ar putea sa intelegi, printre altele, una dintre cele mai importante chestii: ai de ales. Tu alegi daca viata ta va fi una depresiva, anxioasa sau daca va fi una plina de caldura, lumina si fericire.

Era un proverb al pielor rosii, care spunea ca in fiecare om se da o lupta intre doi lupi: unul rau, egoist, fioros, etc. Si altul bun, bland, iubitor. Si acel proverb spune ca va castiga lupul pe care il vei hrani cel mai mult. Daca il vrei mai detaliat, il gasesti pe net.

Nimeni nu spune ca este usor ceea ce vrei sa faci. Este greu. Dar tine doar de tine sa insisti pana la rezolvare. De nimeni altcineva.

E bine ca in viata sa cunosti ambele parti. Pana acum ai cunoscut foarte bine partea cu depresia si anxietatea. Ce ar fi ca acum sa incepi sa studiezi si partea cu fericirea si bucuria si implinirea de sine? Iti esti datoare tie insati cu asta. Apoi poti sa alegi ce crezi ca ti se potriveste.