Buna la toata lumea! Inainte de a începe, vreau sa mărturisesc acelor persoane care nu doar ca inteleg dar si simt ceea ce voi spune si nu vreau ca ceea ce voi posta sa fie luat in ras sau batjocură de cei care se cred superiori din cauza unor carti (atenții primordiale in scoala) vreau sa imi raspunda doar acele persoane care chiar o fac din bun simt si pentru ca isi doresc din suflet, si, mai mărturisesc faptul ca, cu 4 aproximativ 5 ore mi-am mai facut o adresa pe acest site dar, din cauza ca nu prea ma descurc cu sit uri de genu si tot ce tine de internet am renuntat si am facut acest cont. Mai mărturisesc ca am mai povestit (pe cealalta adresa stearsa) ceea ce mi s-a intamplat, dar acum, vreau sa fiu mai axplicit ca sa pot afla de la cei care inteleg anumite afecțiuni si pot primi o părere cat mai cordială si cat de cat la subiect!
In anul 2012 m-am mutat la bunica mea care a fost plecată multi ani din tara dupa care a revenit in Romania cu foarte multi bani. Din cauza ca eu eram plecat din casa tatălui meu si stăteam la un prieten, dansa s-a vazut obligata, sa cumpere prima casa care i-a iesit in cale. A cumparat o casa vis a vis langa casa fetei din cauza căreia am înnebunit! (Voi trece peste unele lucruri pentru ca sunt multe de povestit si nu ati avea chef sa citiți tot. Stiu cum e) Bunica mea, obisnuia sa imi dea aproape zilnic mii de euro, pentru ca am fost crescut de micuț de dansa. Toți banii pe care mi-i dădea eu ii spărgeam numai pe droguri, jocuri de noroc si femei (dar mai rărut pe femei) împreună cu prietenii mei (si au fost multi), care, dupa ce am rămas fara bani, m-au părăsit toți exact in stilu' celebrului Iuda! Dupa ce buni a rămas far bani, m-a întrebat daca cunosc niste camatari la care eu i-am raspuns ca stiu. Dupa 2 zile mi-a spus sa ii chem la ea pe toți pe care ii cunosc.(pentru ca si eu ma împrumutam cand rămâneam far bani pentru a ma alimenta) zis si facut. A doua zi, erau la poarta in sir indian. S-a împrumutat de la ei de câteva zeci de mii de euro si a dispărut ca o himeră. Dupa o saptamana am cunoscut-o pe fosta mea iubita (cu care m-am salutat o data pe Facebook, si o alta data ne-am aruncat priviri unul celuilalt)prin intermediul unui prieten oarecum comun. Dupa alte 3 zile, am decis de comun acord sa fim intr-o relație, dar fara ca familia ei sa stie (locuiam unul in fata celuilalt, iar cand veneau prietenii mei la mine, unii dintre ei fiind niste escroci notorii pe acolo, si stiind ca ne doream cu totii)deoarece ar fi certat-o foarte tare! Am iubit-o ca nimeni altul', credeam ca nimeni nu a iubit si nu iubeste cum o iubeam eu pe ea. Dupa un timp mi-a spus un prieten ca ea s-ar fi asezat pe picioarele unui alt băiat, si asta a fost tot, ne certam zilnic iar intr-un final ne-am despartit (ea sa despărțit de mine). Intrasem in depresie, voiam sa o vad fara ca ea sa stie dar a trebuit sa plec din zona deoarece ma căutau camatarii, si am plecat. Dupa un timp m-am împrumutat si eu la un clan din zona tatălui meu ca, intr-un final, sa nu am de unde sa plătesc atata dobândă, si m-au trimis la furat! Am acceptat, deoarece nu am avut incotro, si mai locuiau si ai mei prin zona. Am plecat in elvetia la furat unde ma asteptau alți doi. 2 zile am dormit în parc, ca intr-a 3-a zi sa ma vad nevoit sa plec de acolo, mai exact, am fugit in Italia fara un ban, având la mine doar buletinul (numai eu stiu cum am ajuns) si am ajuns la nepotul cumnatului, liderului clanului de la care am luat bani. Acolo am furat ca sa pot sa supraviețuiesc si ca nu cumva sa dau semne de slăbiciune în fața nepotului altfel i-ar fi anunțat ca sunt acolo. In tot acest timp am consumat tot ce se putea si tot ce exista pe acolo. Am furat pana cand am simtit ca ar cam fi timpul sa imi iau talpasita, si am plecat in Spania la sora mamei mele, la care se afla si buni a mea. Dupa m-am împăcat cu fosta dar doar pentru putin timp pentru ca ne jucam alb neagra cu dragostea, cand o lăsăm eu, cand ea. Asa ca m-a părăsit definitiv, iar cand a facut-o s-a si jurat ca nu se va mai întoarce la marea ei dragoste. (Edward Culen pentru ca asa pretindea ea, ca intre noi a fost ceva magic, si ne-a unit) Atât mi-a fost, deoarece m-a dărîmat de tot! Plângeam mai mereu dupa ea, numai puteam, mi-as fi dat si viata pentru ea (stiu ca absurd) dar o iubeam prea mult, sincer si curat. Dupa cateva luni de la despărțire, am auzit pentru prima data in viata mea, parca ma striga cineva pe nume si foarte tare, timp de aproximativ 8, 9 zile. Dupa 2 aproximativ 3 ani, ne-am mutat intr-un sat, dar tot in Spania (precizez ca am continuat sa consum substanțe interzise si in acest timp dar, cu mici pauze de săptămâni, cel mult 2 luni) si din nou m-am înclinat spre droguri. Dupa 5 luni de la mutare, am primit un mesaj pe o rețea de socializare de la un fost tovarăs sa merg in Olanda la furat sa imi plătesc datoriile, de care, uitasem ceva timp. Mi-am cumparat bilet, si am plecat! Ajuns acolo, am inceput sa iau droguri mult mai puternice, care, părea ca imi placeau foarte tare. La putin timp de la venirea mea acolo, el a fost arestat pentru furt din magazine! E, din acel moment anumite persoane ma urmăreau, pretutindeni, iar eu, nu stiam ce vor de la mine, si aveau niste fete... erau foarte impunători sau cel putin, eu asa ii vedeam (dupa un timp am aflat ca erau politisti sub acoperire, deoarece unul dintre prietenii prietenului meu era un ceorditor notoriu care era săgeata unuia smecher sportiv din tara, care avea toate neamurile proxeneți, clanuri, si toate cele) si, care, intr-o seara, am rămas fara bani de hotel si a trebuit sa merg la un adăpost pentru oamenii străzi, câteva zile. Dupa o seara erau in locul in care eu, aveam sa innoptez si se pare ca voiau ceva de la mine dar eu nu stiam ca ei sunt gabori si isi făceau doar datoria. (Dar daca nu luam bani de la acei oameni nu eram in situatia in care am fost)si voiam sa ies din încăpere dar nu stiam cum. Asa ca am luat o cană si un prosop si am mers la baie. Am intrat, am deschis robinetul am pus cana in el, l-am spart si m-am taiat doar ca sa pot iesi de acolo. Dupa ce m-am taiat, m-am asezat langa o camera de filmare si am asteptat un echipaj al ambulanței. (Tăieturile au fost superficiale) am fost la spital ca sa fiu angajat si a doua zi, am plecat ca sa imi cumpăr bilet sa ma întorc in Spania. Dupa ce am ajuns am inceput sa am unele frici,(dar mereu am fost grijuliu, timid si inchis in mine) care au dispărut cu timpul. Dupa 2 ani de zile am inceput sa ies prin sat si sa las oamenilor impresia ca sunt cel mai ciudat om si ca as fi de pe o alta planeta (cel putin asta mi-a spus un tip, ca ceilalti spuneau ca am si o fata de asasin si ca sunt lipsit de expresie) din cauza comportamentului meu bizar. Dupa 5 luni de zile, cică o fata din sat ar fi fost violata (care in timp s-a dovedit a nu fi adevarat si a dat cazul si la tv, cred, din moment ce era postat pe Youtube) iar cei din sat, ma banuiau pe mine (lucru pe care l-am aflat de la un spaniol, spunând ca comportamentul meu da de inteles). Dar pana sa aflu care era de fapt motivul pentru care eram urmarit prin sat (si ma urmăreau alți politisti civili, deoarece, eram suspect si trebuiau sa se asigure ca nu părăsesc tara pana cand probele in ceea ce privea presupusul viol nu se dovedeau a fi adevarate) si am facut acelasi lucru ca in Olanda, m-am taiat, doar ca de data aceasta mai rau, si am si ajuns la un fel de spital de boli mintale, unde am fost internat 9 zile si mi s-a dat diagnosticul de schizofrenie paranoida, si eu stiam ca nu se da atât de devreme, si mai ales ca eram constient tot timpul (am omis sa spun ca am încercat sa schimb opinia acelora care spuneau ca sunt singuratic si ciudat ca nu am prieteni, iar intr-una din zile, am luat un telefon stricat de acasa si ma prefaceam ca vorbesc doar ca sa le schimb parerea, dar o prietenă m-a vazut si s-a confensat acesteia, iar matusa mea stia ca telefonul nu merge, si mai stia si de fricile si bănuielile mele, si ma bănuia de dinainte sa fiu internat ca as avea ceva, mai ales ca uneori ma întreba ce zi este azi iar eu nu stiam dar nu stiam pentru ca nu ma mai interesa nimic, deoarece 1 an si câteva luni nu ieșisem din casa inainte de incident eram depresiv, ma simteam vinovat, trist, neputincios, nu puteam dormi si nu mai aveam chef de nimic) si uneori, ii răspundeam ironic gen, nu stiu nici ce am mâncat, nici macar cat este ceasul dar fara sa ii spun ca glumesc, nu ma gândeam ca ea chiar ar fi crezut ca as avea vreo boala. Dupa externare, am luat tratament o lună de zile iar in prima noapte cand m-am pus in pat, m-a strigăt o voce foarte înceată pe nume, de 2 ori in 5 aproape 6 ani de zile. Dupa care m-am dus la psihiatru care ma pune sa vorbesc cu mami din tara, si sa ii spun sa imi trimita actele pentru ca sunt schizofrenic ( numai spun ca vorbea cu mine ca unui copil) si nici ca nu m-am mai dus a 2-a oară. Dupa 2 chiar 4 luni, am inceput sa ma uit la ceas, televizor, icoane si tablouri, si sa vad doar forma acestora, rotund si pătrat, si niste dungi late si negre. Mai mărturisesc ca intr-o alta seara parca bătea cineva la usa doar ca se auzea din cap, dar foarte repede ca si cand nu s-ar fi intamplat. Am citit muuuulte despre schizofrenie si sunt panicat rau eu chiar cred ca am aceasta boala, desi inainte nu credeam. Dar, este posibil sa fi fost doar un episod psihotic sin moment ce eram constient de tot ce făceam? Sau o depresie majora cu stres postraumatic începând cu despărțirea de iubita mea? Imi pot reveni dupa cativa ani(cu tratament) daca se descoperă ca am ceva? Va multumesc, si astept sa va dati cu parerea, va rog!
Vezi unde pot duce tovărășiile rele? La banii pe care ți i-a dat la început bunica ta, îți făceai o casă, o familie frumoasă cu fata aceasta. Lege din țara asta este proastă rău de tot. Eu aș condamna la moarte prin executare orice persoană care ar introduce astfel de substanțe în țară, fără drept de apel. Aș închide orice se numește bar, jocuri de noroc și alte plăceri care degradează ființa umană fizic, psihic, intelectual și moral.
Tu ai nevoie să trăiești o viață normală, și dacă îți poți găsi și o slujbă undeva după puterile tale ar fi și mai bine. Trebuie să fi preocupat cu ceva, că altfel te vei apuca iarăși de prostii. Garantat.
Oamenii se vor reface numai dacă vor trăi viața în mod liniștit. Iar recuperarea durează mai mult decât dublul timpului cât aceasta a fost pierdută. Un pas greșit, și totul va trebui luat iarăși de la început.
RăspundeScuza-ma ca te deranjez, dar stii cumva daca imi pot reveni in... 5 ani (sa zicem) cu tratament adecvat? Si exist posibilitatea unor alte boli asemănătoare schizofrenie? Ar fi putut fi doar un episod psihotic? Din ce am am mai citit pe google, poate fi si o depresie acuta ( sau majora, ceva de gnu'), sau cum am mai spus, un episod psihotic, depresie psihotica... cred pentru ca, in ultimul timp, mi am umplut capul cu tot felul de prostii de pe net si, eu chiar cred ca ar putea fi schizofrenie dar exista si posibilitatea altor boli mai usoare si probabil si durabile!
Răspunde
Multumesc pentru funda; dar nu pentru ea am scris.
Te vei bucura de sanatate daca nu vei face face niciun pas gresit. Si medicamentele, si substantele luate au dus la starea ta nenaturala; si pe deasupra si sentimentele tale pentru fata aceea.
Daca te bucuri de viata este pentru ca Cerul nu te-a parasit. Fericirea, sanatatea si echilibrul de care avem nevoie, toate se gasesc in relatia cu Dumnezeu.
Ai cunoscut destul partea negativa a vietii; acum este timpul sa o cunosti si pe cea pozitiva. Este deci timpul sa cauti sa cunosti pe Dumnezeu. Daca-ti vei pune pe inima lucrul acesta, atunci El te va invata ce sa faci, si te va atrage catre Sine. Cartea "Calea catre Hristos" (care o gasesti pe google, si care este destul de subtire) iti va fi cel mai bun ghid in directia aceasta.
Dar totusi... Ma pot vindeca complet in cativa ani? Asta caut sa stiu de fapt!
Psihicul ne poate fi cel mai de temut dusman uneori.
Dar da, cu tratamentul corespunzator, orice e vindecabil, totul e sa iti doresti.
Dar daca (sa zicem) ar exista o justificare adevarata (realista) in ceea ce priveste episoadele mele de rupere de realitate? Sa zicem, doar sa zicem. Situația ar sta cu totul si cu totul altfel? Diagnosticul ar fi (fost) altul? Si nu spun asta doar pentru al nega, ci doar pentru a-mi lămuri anumite lucruri. Daca imi răspunde cineva si la asta... Mam lămurit. Atât vreau sa stiu, daca am avut o justificare, ar sta altfel lucrurile?
Va multumesc la toți pentru răspunsuri, dar se pare ca nu ati citit cum trebuie ceea ce am scris eu. Am spus ca ma urmărea cineva, nu ca mi s-a parut. Una e sa ti se para si alta e sa te urmărească cineva. Eu nu i-am spus acelui psihiatru ceea tot ea ce cam spus voua. Deci chiar ma urmarea cineva, si nu era imaginatia mea Si mai mult eram constient de absolut tot! Gen inainte sa merg la culcare, o sa ma gândesc un pic, la ce voi face maine. Asta se chiamă delir? Daca doriti, luminati-ma! Oricum, va multumesc tuturor celor care mi-ati raspuns! Inclusiv tie anonimg
Psihicul este un taram prea putin explorat, prea putin cunoscut; si ce stim despre el cunoastem doar in parte.
Eu nu iti inteleg prima intrebare, prima fraza. Eu cred ca "episoadele tale rupte de realitate" -asa cum le numesti tu- sunt adevarate; si cred ca acestea s-au produs din pricina consumului acelor substante, dar este posibil sa fie si din pricina medicamentelor (daca intr-adevar medicamentele au fost luate dupa aceste "episoade" si nu inainte).
Totul are o cauza si un efect. "Episoadele" acestea nu se manifestau fara sa aiba o cauza. Iar daca nu ai avut in familie rude care sa fi avut parte de astfel de experiente si sa le fi mostenit, atunci cauza sunt acele substante consumate de tine. Acestea este si rolul lor: sa rupa complet de realitate omul, inducandu-i o stare de "bine" in care nu exista nici bucurie si nici intristare, nici ura dar nici dragoste, nici prieteni si nici dusmani. Aceste stari vin din cauza ca la nivelul creierului s-au produs niste modificari. Organismul este proiectat sa lupte si sa stabilizeze ordinea. Lucrul acesta se va face, dar in timp.
Cand apare o problema de felul acesta, un singur simptom nu este suficient pentru a pune un diagnostic. Mai mult, simptomul (sau chiar toate) trebuie sa se repete. Daca nu se mai repeta, sau se repeta mai rar decat medicina le-a stabilit numarul de repetari intr-o anumita perioada de timp, nici atunci nu se poate pune un diagnostic.
Pe de alta parte trebuie tinut cont si de experienta medicilor. Numai ca noi nu cunoastem lucrul acesta, si de aceea daca nu suntem multumiti de rezultatul unui singur medic, atunci in mod normal trebuiesc contactati si alti medici. Acolo unde un medic poate da un diagnostic transant si nu doar fara vindecare -ci sa si agraveze boala-, un altul poate sa ofere o reteta simpla si care sa aduca rezultate bune.
Medicii au si ei testele si programele lor, analize si investigatii. De aceea eu nu ma pot baga nici peste cel mai incompetent dintre acestia, pentru ca eu nu am nici experienta si nici cunostinta necesara. De aceea te incurajez sa vizitezi mai multi.
"Situația ar sta cu totul si cu totul altfel? Diagnosticul ar fi (fost) altul?"
Nu stiu cum sa ma exprim, dar cine nu s-a speriat de o frunza pe care vantul a miscat-o in spatele lui? Asta nu inseamna ca omul respectiv este bolnav. Sau cine nu a cautat cu disperare un lucru, si lucrul acela era chiar in mana lui? Cine nu repeta o intamplare spusa aceleiasi persoana/e? Cine isi mai aduce aminte instant de lucrurile care le-a facut ieri? Defecte de felul acesta avem toti, si se manifesta chiar des. Si culmea este ca nimeni nu ne-a pus niciun diagnostic!
Diagnosticul ar sta cu totul altfel numai pe baza simptomelor. Daca simptomele sunt diferite atunci ar exista un alt diagnostic. (Dar ti-am spus mai sus cum trebuie pus un diagnostic).
Din toate acestea tine minte un singur lucru: ca la Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putinta. Acela care a facut vindecari si a inviat pe oameni in trecut, poate sa faca lucrul acesta si astazi. De El vreau ca sa te prinzi, si nu de oameni, si nici de fortele tale proprii. Asta trebuie sa faca orice om, din orice pozitie sociala s-ar afla si oricat de sanatos ar fi.
Iti multumesc pentru tot ce ai spus, si... mai linistit un pic. Ceea ce vreau sa punctez este ca am fost "constient" cand am facut, sau mi-am imaginat ceva, adică totul era real, doar ca interpretam diferit anumite intamplari, dar chiar eram "constient" de absolut tot ce făcea si ce gândeam, de fapt asta este marea intrebare: o persoana schizofrenia, sau cu episoade psihotice, este constienta (intr-un anumit procentaj, sau deloc) de ce face sau spune? De comportamentul pe care o are in general?
Cred ca cel mai sigur de ati pune un diagnostic este sa fi in permanenta cu cineva. Pentru ca atunci cand apar (sau daca apar) manifestatii ciudate, persoana de langa tine ti-ar putea spune realitatea.
Eu nu cred ca tu esti schizofrenic, deoarece aceasta boala se manifesta vizibil de catre cei din jur. Ca apar 1-2 "simptome" -si le-am pus in ghilimele pentru ca tu esti constient de ele- este altceva, pentru ca pot aparea oricarui om.
Tu ai spus asa: "Dupa 2 chiar 4 luni, am inceput sa ma uit la ceas, televizor, icoane si tablouri, si sa vad doar forma acestora, rotund si pătrat, si niste dungi late si negre." Cand te-ai uitat la acestea, cat de contient erai de prezenta ta in camera? Ca si un om care are vertij (ameteala) poate sa vada lucrurile in felul acesta timp de cateva secunde pana dispare efectul ametelii. Cele mai multe probleme de sanatate apar din lipsa vitaminelor de care avem nevoie zilnic.
Sfatul meu este sa ramai constient intotdeauna, si sa renunti la imaginatii care te rup de realitate. Trebuie sa iesi din starea de tristete, sa indepartezi gandurile negative, si sa accepti lucrurile care se intampla in viata ta.
Dupa felul in care gandesc medicii, eu cred ca ei se tem sa spuna in public ca dupa simptomele lor, mai mult de 90% din populatia globului manifesta 1-2 simptome ale schizofreniei, simptome pe care le-am gasit pe site-urile medicale de specialitate.
Ba inca unul dintre simptomele acestei boli este "preocuparea intensă faţă de religie". Pai si eu sunt preocupat de lucrul acesta. Si sunt o multime de oameni care scriu chiar aici pe site la categoria religie. Daca este asa, cum sa facem: sa nu ne mai invartim noi in jurul lui Dumnezeu si sa-L invartim pe El dupa noi? Sau preotii sunt schizofrenici? Pentru ca ei sunt intotdeauna preocupati in toate lucrurile de viata spirituala. Ori daca eu cred in Dumnezeu, si ma rog Lui, vorbesc cu El in rugaciune, sunt schizofrenic? Nicidecum.
Eu zic ca simptomele schizofreniei trebuiesc sa fie severe, trecute de limita normalului.
Constientizarea de care intrebi tu poate fi stabilita -cred eu- de persoana/persoanele care sunt in timpul manifestarii unui simptom de felul in care ai avut tu. De aceea este bine sa fi insotit de prieteni care te cunosc; si atunci cand observi ceva care ti se pare ireal, persoana de langa tine iti poate spune cum stau lucrurile.
Cat despre ciocanituri in usa cum ai spus la inceput, ele pot avea multe cauze. Si o cauza poate sa fie ca acestea au fost facute de cineva care ori vrea sa faca o gluma, ori sa iti vrea raul.
Despre persoana care poate te-ar urmari. Eu aici as face un experiment, si m-as opri sa vedem ce se intampla. Oricum, cei ce au conturi pe Facebook sunt urmariti tot timpul de cei apropiati. 
Eu zic a te bucuri de viata si sa nu iti umbresti viata cu ganduri de felul: daca am sau nu ceea ce doar sper ca nu as avea... si asa mai departe. Bucura-te de ce ai; cauta sa te integrezi in societate si sa fii preocupat cu ceva. cauta sa traiesti pe picioarele tale. Cauta sa vezi in fata un viitor bun. Ca daca il vezi rau, oricat de bine ai duce-o, viitorul va fi rau. Un om fara ocupatie, cat de sanatos ar fi, ar lua-o razna.
Am omis sa spun, ca acel o forme le vad numai cand ma uit la ceas si dupa in alta parte, doar in acest fel, daca ma uit la televizor si dupa pe perete (de exemplu) vad forma televizorului. Sau cand sunt trist sau supărat ma gândesc la lucruri în mod negativ si cand sunt fericit ma gândesc la lucruri pozitive (ascult o muzica care imi place ma pun in pielea artistului si ma gândesc ca as fi eu, dar constient ca asta este doar in mintea mea) doar asta ma mai ajuta de fapt. Evadez din iureșul cotidian si ma gândesc la lucruri care sa ma facă sa uit de situatia in care ma aflu, dar constient de siruatia ( se de diagnosticul temporar)mea. Este o problema sau un simptom? Persoanele nediagnosticate cu schizofrenie obisnuiesc sa facă asa ceva?
"Persoanele nediagnosticate cu schizofrenie obisnuiesc sa facă asa ceva?" Răspuns categoric: DA. Inclusiv cu privitul la ceas, tv sau orice alt obiect care este privit fix. Mi-aduc aminte că exista o imagine ciudată care după ce privitorul o țintea bine cu privirea și apoi se uita pe un perete, se spune că i-ar fi apărut imaginea Mântuitorului. (Eu zic să refuzăm să ne uităm la astfel de lucruri.)
Inclusiv în stările de tristețe sau bucurie oamenii ascultă muzică în funcție de starea lor. Eu zic că este normal ce ți se întâmplă.
Da, episoadele rupte de realitate (pe care eu mi le dsu singur, dar si pentru ca imi doresc probabil din lipsa de actiune) sunt adevarate dar, eu vreau sa ma gândesc la ele, adică nu este ceva ce se intampla intr-un mod inconstient, sunt constient de ceea ce gândesc tot timpul, asta ce inseamna? Ce inseamna cand ma gândesc la ceva pe parcursul unei zile întregi in timpul in care fac si altceva, dar in acelasi timp sunt si constient ca fac ceva dar ma si gândesc la altceva. Si din moment ce acel doctor psihiatru mi ar fi dat tratament pentru încă o lună de zile dupa încetarea primului tratament de o lună, adică nu mi ar fi dat tratament pe viața de la primirea diagnosticului, sau inseamna ca nu era sigur de diagnostic si ar fi vrut sa afle cum evoluez? Este sau nu este schizofrenie din tot ce ai citit? Poate ca nu imi poti spune pentru ca nu esti doctor, dar asa, o părere din tot ce ai citit. Ce crezi? Multumesc!
Eu cred ca nu esti schizofrenic. Pentru ca astfel de ganduri apar la toti oamenii, fie ca sunt la lucru, fie ca sunt acasa si se uita la tv, fie ca se gandesc la ceva.
Cum am citit pe un site de specialitate unde doctorul spunea ca a avut o pacienta in care mangaia niste pisici pe strada, iar pisicile nu existau. Ba inca pacienta vedea ca se schimba culoarea pisicilor in functie de starea ei -daca era trista sau vesela. Si mai vorbea si cu ele. Aceasta este schizofrenia.
Simptomele pe care medicii le-au pus shizofreniei se gasesc mai la toti oamenii, intr-o masura mai mare sau mai mica. De aceea simptomele acestea trebuiesc sa fie extrem de bine pronuntate ca un pacient sa i se dea un astfel de diagnostic.
Si din cate mi-ai spus, din tot ce m-am interesat, tu nu esti schizofrenic. Eu cred ca atunci au fost niste urmari ale acelor substante. Dar odata ce ai renuntat la ele, simptomele mai pot veni, dar intr-o intesitate mai mica si din ce in ce mai rar.
Imi poti scrie oricand doresti aici. M-as fi bucurat sa nu imi dai funda. Pentru ca din cauza asta nu mai intra nimeni sa mai scrie aici pentru ca deja ai oferit funda. Data viitoare cand mai pui o intrebare sa nu te mai grabesti sa mai oferi funda.
Ma bucur ca doresti sa iti mai adresez unele intrebari (nu ai idee cat mâna nu asta) de genu. Eu nu am astfel de halucinații, si nu am avut vreodată. Doar forme ale lucrurilor de prin casa, cele pe care le am enumerat in celelalte texte. Dar sunt izolat cei drept, dar pentru ca nu am prieteni s nu sunt prea sociabil, dar niciodata nu am fost prea sociabil cu cei din jurul meu. Mereu am fost o fire exagerat e timidă chiar si cu familia mea, mereu obisnuia sa imi zică ca trebuie sa vorbesc mai mult atât cu ei cât si cu cei din jur, sunt singuratic, dar imi place sa fiu asa. Vreau sa mai punctez ceva. Daca nu ma uit la ceasul de pe perete (de exemplu) nu ii vad forma, se intampla numai atunci cand il vizualizez, iar forma o vad intr-un fel de nor (fum) alb, dar perfect conturat specific ceasuluipe care il vizualizam. In schimb, uneori, cand imi verific pielea si gasesc ceva (un punct rosu o noua alunita sau o zgarietura) verific pe net si aflu despre anumite boli, iar dupa trăiesc cu impresia ca am acea boala. Nu mai pot sa stiu ce se intampla din cauza ca am dezvoltat o obsesie pentru schizofrenie, mor de frica ca as putea avea asa ceva! Rupt de realitate nu sunt (daca ma gândesc la foarte multe alte lucruri cand sunt in compania cuiva... nu stiu ce sa zic... Mereu am fost visător, tot timpul imi imaginez tot felul de lucruri, dar constient a sunt doar in imaginatia mea, dar fac asta pentru ca ma simt bine, si mai scap si eu de stres, desupărări si multe altele.) Pentru ca sunt constient de toate. Eu încă cred ca exista posibilitatea unui alt diagnostic, dar Da a ma întrebi, eu chiar cred ca sunt schizofrenic, dar refuz sa cred ca sunt schizofrenic pentru ca nu cred ca asa ar arată si pentru faptul ca am avut o justificare cand s-au intamplat acele doua episoade cu pauza intre ele de cativa ani. Adică chiar ma urmareau cei cu care am avut niste altercari in trecut, si toate simptomel mele pe seama depresie majore, zic eu care cred ca s-a transformat intr-o depresie psihotica cronica, doar cred)
Nu trebuie sa te ingrijorezi ca esti o fire retrasa. Nici nu-ti imaginezi cati oameni sunt asa. Totusi, cauta sa socializezi cu oamenii; lucrul acesta iti va face mult bine.
Este un lucru normal ca sa te sperii cand iti imaginezi ca ai cine stie ce boala. Cazul tau este unul fericit. Pentru ca sunt multi oameni care se descopera cu cancer, si multi dintre ei pot deja sa-si numere zilele ramase; si cel mai rau este ca printre ei se afla o multime de copii. Si sunt o multime de oameni dependenti de medicamente. Mai este si sida, leucemie, diabet si multe altele.
Nu exista om sanatos pe pamant. Nici cel care se naste. Mai ales acum in aceste zile de pe urma cand istoria pamantului se va incheia curand.
Tu acum esti si speriat intr-o anumita masura de experientele pe care le-ai avut din pricina diagnosticului. Nu trebuia sa-mi spui, ca mi-am dat seama ca ai dezvoltat o obsesie pentru boala asta. Trebuie sa scapi de aceasta obsesie. Cum sa faci asta? Indepartand toate lucrurile care provoaca obsesia aceasta. De exemplu, ceasul. Daca acesta iti joaca feste, alegi varianta care ti se pare ce-a mai sanatoasa: il muti, il arunci, sau pui altul. Trebuie sa te opui oricarui gand care cauta in mintea ta sa distorsioneze lucrurile. Tu stii cum arata lucrul acela, si asa trebuie sa fie.
Si experienta cu urmarirea o cred ca este reala; si nu poate sa nu fie la cate lucruri rele le-ai facut acelor oameni.
Asadar, nu sta tot timpul cu mintea la ce ai si ce nu ai. In viata trebuie sa vedem intotdeauna partea buna a lucrurilor. Altfel ne vom intrista si pe noi, si pe oameni si pe Dumnezeu.
Nu le-am facut lucruri rele, doar am împrumutat bani cu camata si mau trimis la furat ca sa scap de datorie dar ajuns acolo nu mi-a placut ce am vazut si am fugit! Atata tot! Cum citesc despre o boala cred ca o am, poate fi si ca sunt ipohondric (cred) si mai nou... cand incerc sa ma relaxez mi se misca capul (dar foarte foarte putin) involuntar iar cand fumez sau sparg seminte ( asta este de mai demult cu fumatul si cu startul semintelor) mi se scurge foarte putina silvia in colțul stâng al gurii, foarte putina. Am citit ca schizofrenicilor li se intampla asta. Dar faptul ca m-am taiat pentru ca ma urmareau acei oameni acum 3 ani, aproape patru, si ca mam mai tăiat încă o data din cauza unei întâmplări similare iar medicii mi au pus acest diagnostic(dar ei chiar nu ma credeau chiar Daca le as fi spus probabil ar fi crezut ca este din cauza halucinatiilor si al delirului, dar pe mine chiar ma urmareau dar nu ma mai crede nimeni cu exceptia ta) care cred eu ca este gresit. Cand am ajuns la spital si eram pe masa ca sa ma lanseze, eu scoatem niste sunete din cauza dureri (pentru a imi dădeau cu un spray pentru infectie) ei imi spuneau: ce, auzi voci? Imbecili si rasisti, asta sunt ei! Din moment ce in 6 ani de zile am auzit ca ma striga cineva doar de 2 ori (o data cu voce tare, iar încă o data cu o voce înceată) prima sunt sigur ca ma striga cineva din afara minții mele (probabil un invidios căruia aveam sa ii dau ceva) parca nu eram nici treaz nici adormit, dar Da, a sunat din capul meu. Deci in afara de aceste voci, un batut in usa si aceste forme pe care le vad uneori dar numai daca ma uit la ele si imediat in alta parte, in rest nimic altceva!
Ma bucur ca pererea ta (despre mine) este ca nu sunt schizofrenic (pentru ca nici eu nu cred ca sunt) dar totusi, acele doua voci si un batut in usa care s-au intamplat 3 simptome ( 2 voci si un batut in usa) in 6 ani de zile, ma întreb daca nu au fost din cauza schizofrenie, sa fi fost de la stres, depresie si faptul ca nu prea doarmeam (si nu mai zic de substanțe interzise) se prea poate ca asta sa fie o alta cauza? Nu am vazut niciodata un schizofrenic dar nu cred ca atât ca unul, chiar daca sunt retras, antisocial si singuratic (pentru ca asa am fost dintotdeauna) asta-s eu! Am mai citit câteva cazuri ale unor persoane, si sincer... nici nu vreau sa ma gândesc la asa ceva! În afara de câteva forme pe care le vad si acele 2 voci (si chestia cu batutul in usa) nu am mai nimic, (si toate astea in numai 6 ani si ceva, nu ar fi trebuit sa ma strângă si pe mine cineva de gât, sau sa ma faca sa omor oameni? sau ceva de genu' totusi, iti multumesc pentru tot ce ai spus, sincer! Esti drăguță, multumesc mult! Spre deosebire e tipul ala care crede ca mint! Sa stii "prietene", unii chiar au cu adevarat probleme (mai mici sau mai mari) mai bine te-ai fi oprit inainte de a posta! Crezica e de glumit cu asa ceva? Oricum nu am spus multe(din ce mi s-a intamplat) cine stie ce ai mai fi spus! Încă o data iti multumesc, oricine ai fi, petr-u ca ti ai facut timp sa citesti(dar si sa imi raspunzi) tot ceea ce am scris
Mă bucur să fiu de folos.
Apropo, eu sunt băiat.
Cât privește vocile, eu nu cred că este om care să nu fi auzit voci care îl strigau pe nume, si cand să se uite nu era nimeni. Dacă cineva mă contrazice, ori minte ori nu-și mai aduce aminte.
Oricând ai nevoie să îmi scrii, sunt aici.
Multă sănătate!
Salut,anonim! Avand in vedere faptul ca nu am lu at tratament de mai bine de 6 luni de zile, nu trebuia sa am si alte simptome (daca se presupună ca am fost diagnosticat asa) decat cele pe care le am: forma ceasului si a altor obiecte? Adică doar atât? Zic si eu Nu trebuia sa mai fie si altele? E presupune ca am schizofrenie, bănuiesc ca alte persoane diagnosticate cu schizofrenie trăiesc si alte simptome, nu? Eu tot mai cred ca nu am, si ca este vorba de cu totul alt diagnostic mai usor poate ca nu iti permiți sa imi spui ceea ce nici doctorii nu îndrăznesc uneori ( cand e vorba de astfel de diagnostic precum schizofrenia) da ar fin experienta ta sau ce ai mai auzit citit chiar nu stii ce ar putea sa fie, din cate informatii am dat si pecare le ai citit? Cât de cat. Adica din punct de vedere psihic (intelectual) sun varza! Fizic, mai rezist, stresat, cat 50 de persoane (sa nu zic mai mult ca as fae exces de zel) deci sunt la pamant din multe puncte de vdere! Multumesc mult!
Eu te sfatuiesc sa nu te mai gandesti la problema acesta. Sa stii ca sunt persoane sanatoase si care se imbolnavesc doar gandindu-se ca ar fi bolnave. Crede-ma ca nu exista om pe pamant care sa fie perfect sanatos -fie ca este vorba de boli trupesti, fie mintale. Toti avem cate putin din fiecare.
Poate ca unii m-ar contrazice aici, dar eu spun ca orice problema fizica afecteaza mintea; si orice problema mintala afecteaza trupul. 100% nu este nimeni pe deplin sanatos. Si ce sa mai spun ca fiecare generatie merge in descrestere din punct de vedere al sanatatii.
Eu nu cunosc persoane care sa aiba un astfel de diagnostic; si nici eu nu ma stiu astfel. Despre schizofrenie m-am documentat de pe cateava site-uri incercand sa inteleg despre ce este vorba, si ca sa iti ofer un raspuns, un ajutor. Pentru ca vreau ca oamenii sa traiasca in echilibru, si sa si-l pastreze totodata.
Noi trebuie sa ne acceptam asa cum suntem cu toate problemele de sanatate, si sa cautam sa traim in asa fel incat ca boala sa recidiveze, sa dea inapoi. Pentru ca eu sunt convins ca un stil de viata sanatos poate reface probleme pe care astazi nu le gasim tratament. Dat tratamentul, vindecarea se gaseste intr-un stil de viata sanatos.
Nu stiu daca ai auzit, dar in medicina se foloseste cuvantul "pre" care este sinonim cu "semi". Exemplu: celule precanceroase, prediabet, etc. Acest "pre" arata doar cateva simptome, dar nu se poate da inca un diagnostic bolii.
Aceste simptome au aparut din pricina ca nu a existat un stil de viata sanatos. Dar vestea buna este ca aceste simptome pot da inapoi, pot disparea daca vom aduce in viata noastra un stil de viata sanatos. Noi putem, si trebuie sa ajutam organismul sa lupte impotriva "dezordinii" din el. Bineinteles, putem sa facem lucrul acesta cat timp problema de sanatate nu a depasit cu mult posibilitatea vindecarii. Dar nu este cazul si la tine, pentru ca tu poti sa indepartezi simptomele. Sau cel putin poti sa le tii in stapanire, si sa le raresti din ce in ce mai mult. Si stilui de viata sanatos de care vorbesc te poate ajuta, si ne poate ajuta pe noi toti.
Acest stil de viata sanatos se refera la renuntarea la orice lucru si obicei care ne face rau pe orice plan (mintal, fizic, emotional, spiritual, intelectual, etc.), si introducerea lucrurilor si obiceiurilor sanatoase. Aici vorbim de hrana, apa, aer, munca, odihna, exercitii fizice, relatia cu noi insine, cu oamenii si cu Dumnezeu).
Stii cum este: maracinii trebuiesc scosi din radacina; pentru ca altfel nici nu se poate planta nimic bun, iar ce a ramas rau va rasari iarasi. Adica trebuie mai intai sa renuntam la orice obicei daunator, si apoi sa introducem altele noi. Lucrul acesta nu este in mod normal usor, si ca atare trebuie sa ne facem un program exact ca in armata, cu strictetele necesare.
Eu de exemplu am inceput prima data acum cativa ani ca sa beau apa dimineata imediat ce ma ridic din pat. Nici nu vreau sa imi imaginez de cate probleme ne tine departe consumul de apa pe stomacul gol. Apoi am inceput cu miscarea in fiecare dimineata. Rar se mai intampla sa nu fac miscare. Nu mai sunt eu in forma ca la 20 de ani, dar tot dau mai pot da din maini si din picioare.
Miscarea imi da o stare de bine, si ma ajuta sa incep activitatile mai bine. Si da, trebuie sa avem activitati, si sa acceptam responsabilitatile in sfera noastra de actiune. Un copil este responsabil si trebuie sa-si dea silintele la invatatura; un adult este responsabil si la munca, si acasa. Trebuie deci sa fim preocupati cu ceva.
Tu trebuie sa renunti si la fumat. Nu este usor, dar nici imposibil.
Avem nevoie de prieteni si trebuie sa socializam. Asa am fost creati, si asa trebuie sa traim.
Multumesc! Ai dreptate in tot ce ai spus, voi încerca sa fac asta!
Salut! Mentionez ca in ultimi ani, nu am facut mai deloc miscare, chiar deloc! Fructe nu mănânc deoarece nu imi plac. Acum câteva zile am simtitcum capul mi s-a miscat putin, dar foarte putin in partea stângă, iar cand ma uit la tv si ma gândesc ma concentrez si parca simt sau mi-e frica (parca mi se misca corpul) sa nu mi se miste din nou, dar mentionez ca am miscari coreice doar atunci cand ma gândesc sa nu imi apara din nou, asta plătesc si cu saliva dn gura: mi se strânge ca un fel de mic lac sub limba si trebuie sa o inghit (dar numai cand imi reamintesc) cand fa altceva nu am probleme si imi amintesc: uite ma, pana sa nu imi reamintesc nu mi se misca capul si nici nu trebuia sa imi inghit saliva. Iar cand fumez sau sparg seminte, mi se lasa foarte putina saliva (dar cat sa umezeasca, nu curge) in colturile guri. Oare ce o fi insemnand? In ultimul timp (de fapt de cativa ani, de cand am auzit cum ma striga cineva, acum 6 ani, si nu am facut nici un fel de miscare in tot acest rimp, am trecut din depresie in depresie si am si fost stresat in acesti ani, de aici sintoate problemele mele, zic eu)foarte mult si ma gandesc la aumite episoade, din trecut, si nu puteam sa accept ce s-a intamplat in viata mea. Simptomele mele, se gandesc in mil te al te afectiuni: de presos psihotica, seres post traumatic, de presos schizoafectiva, si da, schizofrenia. Dar am mai citit ca schizofrenia este strans llegará de episoadele psihotica, dar intr-un e pisos psihotic trebuiesc sa fie presente atat halucinatiile auditive cat si delirul (iar eu nu am avut nici delir nici halucinatii) dar cand m-am taiat pe maini doctorii dar si familia mea credeau ca nu ma urmarea nimeni si ca este din causa schizofreniei(dar chia ma urmarea cine va, mam saturar a tot spun asta) si nu am avut halucinatii. Am avut tot motivul sa Creed ca acele persoane care ma urmareau voiau ceva de la mine din motiv ce ma urmareau. Si oricum, daca le as fi povestit (dar eran deja la spital si nu m ar mai fi crezut nimeni) ar fi fost mai rau! Multumesc!
Știu un lucru: dacă oamenii nu fac mișcare și nu se hrănesc sănătos, vor muri; încet și în chinuri, dar vor muri mai înainte de... termen -ca să spun așa.
Fierul, o mașină dacă este ținută în parcare si nu va fi folosită, va rugini, se va degrada mult mai repede decât atunci când este folosită.
Așa suntem și noi; iar lucrul acesta se întâmplă pe toate planurile.
Așadar este timpul să începi să îți faci planuri și să începi să ai activități, preocupări, oricare ar fi acestea, în afară de acelea care ne fac rău. Fără mișcare totul se va degrada. Inclusiv pământul dacă acesta s-ar opri.
Dacă în schimb vei găsi preocupare, atunci nici mintea nu va mai fi preocupată să se gândească la lucrurile negative, lucruri de care toți avem parte.
Multumesc ca imi tot raspunzi
) dar poti avea episod psihoticfara sa auzi voci, sau trebuie sa fie prezente toate simptomele atunci cand ai un episod psihotic? Eu asta cred din cate am citit din posturile unor persoane diagnosticat cu episoade psihotice, e normal sa ai halucinatii fara sa auzi voci? Pana voi merge din nou la psihiatru as vrea sa aflu cat de cat. M-am taiat o data in Olanda acum trei ani (dar chiar ma urmareau tipii cărora ledatorez ceva) adică am avut o justificare si nu am auzit voci, cum este posibil? A doua oară, dupa trei ani, m-am taiat din nou, din cauza altor persoane si pentru ca voiam a aflu ce se intampla ( dar de da a asta o tipa a mințit ca a fost violata si persoanele din sat credeau ca sunt eu din cauza comportamentului pe care il am. Stiu ca am mai povestit asta cu "tipa violata" dar vreau sa precizez. Daca imi raspunzi si la asta, esti super rabdator) nu spun ca acelea au fost episoade psihotice, dar daca ar fi fost (chiar daca am avut justificare ca ma urmareau, a fost adevarat, doar ca credeam ca ma vor bate si alte chestii de genu',) poate am delirant putin dar am avut "justificare"(in sensul ca chiar ma urmareau) dar in aceste doua episoade pe care eu le as numi "socuri" nu am auzit nici macar o voce! Prima voce pe care am avut-o (numai una) a fost acum 6 ani, dupa 6 ani, am auzit in cap voce socotită si cum cineva bătea in usa (dar recunosc ca s-a auzit din capul meu) dar dupa ce am fost bombardat in spital cu medicamente, deci mia declansat ceva sigur. Si de acum 3, 4 luni nu am mai auzit nimic, doar vad formele unor obiecte. Am ceva, stiu asta, dar nu este schizofrenie, unii si au dat cu parerea din exces e zel, dar pe mine ma ramat sa scriu pe acest site. Ce crezi tu, altceva decat schizofrenie ce ar putea fi? Psihic sunt praf, depresie si mai rau, anxietate in egală masura! Dar toate astea dupa ce am primit diagnosticul asta crunt, sunt sigur ca nu am schizofrenie si ca este cauza altor probleme. Si chiar daca ar fi posibil sa am aceasta boala, asta e, exista tratament, dar nu vreau sa iau tratament pentru ceva ce eu cred ca nu am deoarece nimeni nu ma cunoaste mai bine decat ma cunosc eu însumi! Ma tem sa nu primesc acelasi diagnostic cand am sa ma duc sa cer o părere diferită (ca doctorului care m-a consultat nu i am povestit ce am scris aici pe site pentru ca oricum nu m-ar fi crezut) nu stiu ce sa mai cred, sunt la pământ cu tot, nu stiu cum mai rezist asa, daca mi ai mai putea da un raspuns privitor la "diagnostic" ti as fi recunoscător, dar te rog sa fii cat mai sincer, ca pot sa duc orice, nu as face niciodata prostia de a-mi lua viața! Multumesc!
Salut!
Întotdeauna vorbesc cu sinceritate. Și îmi place nu doar ca oamenii să aibă încredere în mine, ci și ei înșiși să analizeze lucrurile ca să vadă dacă sunt adevărate sau nu.
Tu vorbești despre "episod psihotic". Eu l-aș nu-mi mai exact: manifestare a unui simptom. Și întrebarea ta ar suna așa: se poate manifesta doar un singur simptom al unei boli? Răspuns: da. Nu este obligatoriu ca toate simptomele unei boli trebuie să se manifeste deodată. Ci ele se pot manifesta pe rând, și chiar la distanțe de timp între ele destul de mari.
Dar nu trebuie să te gândești și să rămâi cu mintea doar la fraza de mai sus. Este nevoie de mai multe simptome ca să se dea un diagnostic.
Tu spui: "Psihic sunt praf." Da, dar trebuie să te ridici din starea aceasta, și să cauți să ai o viață normală -cum am zis și în alte dăți, să ai o viață activă. Viața activă înseamnă sănătate pe toate planurile.
De asemenea, în locul tău aș consulta mai mulți medici, ca să asculți părerea lor. Chiar dacă ți-ar pune un diagnostic și ți-ar prescrie vreun tratament, nu te obligă nimeni să-l iei.
Dar ce ai tu nu observ decat un singur simptom, și nici pe acesta nu l-aș numi simptom: vederea distorsionată a ceasului. De aceea nu spun că și acesta ar fi simptom, pentru că numai ceasul respectiv îl vezi așa, și nu alte obiecte, nici măcar alte ceasuri. Acum nici de acesta nu te poți plange, pentru că dupa atâta timp de consumul acelor substanțe la care mai adăugăm și tratamentul luat, este și normal ca să apară probleme. Dar chiar și vederea distorsionată a ceasului care apare și ea destul de rar, poate să fie îndepărtată. Dar dacă mintea zăbovește asupra lucrurilor negative, și dacă nu vei renunța complet la fumat și să începi să ai o viață activă, să nu te aștepți la vindecare grabnică.
Repet: mie nu îmi este greu să îți scriu, și îmi poți scrie oricând. Dar mai mult mi-ar place să știu că te vei ridica din "praful" acela de care ai vorbit la început.
Sănătate!
Multumesc mult! ) sa stii ca de cand mi-am facut acest site, numai tu imi mai ridici moralul. Viața mea este una nasoală rau de ceva timp, foarte nasoală dar, cu siguranta, in urmatoarele săptămâni voi merge la un doctor ca sa aflu mai multe despre starea mea de sanatate. Multumesc mult!
Ordonare:
După relevanţă
Răspunde
N-am avut chef sa citesc toata povestea asta a ta. Am vazut la sfarsit ca zici ceva de depresie si schizofrenie si iti raspund doar ca sa-ti zic ca daca te duci la doctor si iti pune diagnosticul asta iti va da tratament de la care e posibil sa nu ti se mai scoale sau daca esti mai norocos sa ti se scoale dar sa nu mai simti nicio placere nimic. Sfatul meu e ca psihiatrul sa fie ultima ta solutie.
dar exista tratament.
Cu tratament imi pot reveni in minim 5 ani de zile?
Cel prscris de medic... fi tare pe picioare ca o sa treci peste
Pot sa imi revin in cativa ani (5, 6 ani de zile) cu tratament?
Poti si mai rapid fi tare pe picioarele tale
Nu ai idee cat de mult mai incurajat (oricine ai fi) dar s vrea sa fi ma explicit daca poti, poate ca sunt stresant dar... disper! Adică mas pute vindecă in 5, 6 ani? La asta te-ai referit cand ai spus "poti fi si mai rapid? Iti multumesc!
Frate fii tare ca o sa poti si ma rapid de 5 ani
ai incredere in tine
Doamne... deci tu crezi va mint? Frate, nu mai pot sa ma opresc din gandit! Mi-ar fi placut sa fie o inventie)) spp. Am aproape 24 de ani, si din ce am citit se pare, ca voi lua tratament pentru toata viața! Si nu imi spune copilas. Am stat numa' printre brigăzi, clanuri si interlopi, de la 15 ani, deci nu imi mai spune copilas! Daca altcineva imi poate spune mai multe păreri referitor la timpul in care ba trebui sa iau tratament? Si depresia poate dă astfel de simptome, corect? Se poate sa fi fost doar un episod psihotic si sa iau tratament numai 2 ani?
Mai precizez si ca am dezvoltat o oarecare (mica) obsesie spre curatenie (ma spăl pe maini de fiecare data dupa ce ating ceva, gen: linguri, furculița si prosoape) este posibil sa am si simptome boli bipolare? Ce naiba poate fi? O părere a unui medic se poate? Am citit mesajul tau Romeo 78 si sincer mai mult mai speriat. Nu stiu ce problem ai avut tu, dar la mine este sigur vorba despre cu totul altceva bro, scuze. Astept cat mai multe opinii
Problema asta poate fi rezolvata doar cu un psiholog/psihoterapeut adevarat, care trateaza oamenii cu respect si nu ca pe niste copii. Mda stiu, nu suna foarte bine dar asta e singura solutie
Sunt constient (atunci cant vad dungi si forma ceasului si a celorlalte lucruri) exact ca inmomentul cand am scris acel text la care "tu" mi-ai raspuns, ca si in general, cand imi pregătesc ceva sa mănânc sau cand fac dus. Dar eu visez cu ochi deschisi ( stau la televizor cu ai mei, si ma gândesc la viitor. Ma vad intr-o noua relație sau cum ma razbun pe cei care mai rănit cândva, dar repet... sunt constient ca fac asta, ba chiar ma gândesc daca este o forma de delir cand sunt cu cineva intr-o încăpere iar eu ma gândesc la cum va fi viața mea) la foarte multe lucruri si nu imi dau seama daca este ceva in neregulă. Cand vad acele forme ale lucrurilor de prin camera clipesc ca sa pot vedea daca dispar si, exact in acel moment ma gândesc daca este un simptom al s chizofreniei, si ma întristez foarte rau, dar am citit ceva despre "depresie psihotica" si îndeplinesc aproape toate simptomele. Este exact ca atunci cand te duci la un interviu de angajare, iar in momentul in care răspunzi anumitor intrebari (sau dupa ce ai raspuns si te pregateste pentru o alta intrebare la care trebuie sa raspunzi) si te tot intrebi: oare voi primi acest geob? Oare voi putea sa imi cumpăr cutare lucru? Oare ce voi face cu primul salar... ceva de genu, si ma întreb daca este ceva in neregulă, sau daca si alte persoane se gândesc la altceva in timp ce sunt cu cineva (dar dupa diagnosticul pe care lan primit cred ca am aceasta boala si tot caut răspunsuri peste tot) oare este normal? Imi cer scuze ca iti tot trimit mesaje dar sunt nerăbdător sa aflu cat mai multe păreri despre problema mea.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
