Nu e o chestie ciudată, e normal. Am și eu momente din acestea… dacă ai posibilitatea apelează la un psiholog, dacă nu…află motivul pentru care ești anxioasă, eliberează-te de stres, plimbă-te în aer liber, fă exerciții de repirație…meditează. Ai grijă de tine❤️
Este vorba doar de imaturitate, in cazul tau, incercand cu orice pret sa atragi atentia asupra ta, din diverse motive.
Ti-ar recomanda sa discuti cu un psiholog, fiindca nu-i normal sa te comporti ca un copil rasfatat, care plange din nimicuri, doar ca sa capete atentie.
Am patit acest lucru cu fiica mea cand era cam de aceeasi varsta ca tine.
Ajunsesem sa ma gandesc ca-i bolnava rau, habar nu aveam ce o doare si mai ales ce durere imensa are de urala non stop din orice nimic sau situatie. Am ajuns la medicul e familie cu ea, care a recunoscut imediat simptomele si ne-a trimis la psiholog, care dupa mai multe sedinte a determinat-o sa spuna adevarul si asa am aflat ca "durerea ei" era lipsa noastra de atentie, catre ea.
Dupa ce a constientizat acest lucru, i s-a facut rusine si nu a mai plans de atunci.
Azi este adult in toata firea si cand ii pomenesc de perioada aia, inca se rusineaza si-mi spune ca copil mic si prost, care nici nu-i vine sa creada ca-l invidia pe frate-su, crezand ca el primeste mai multa atentie decat ea.
Carmen133 întreabă: