Ma numesc Florina, am 22 de ani si vreau sa va spun si eu problema mea pentru ca sunt foarte confuza.Eu sufar de o depresie de 6 ani,nu e fff grava dar totusi am niste simptome,adica ma simt rau,am tulburari de comportament cand plang,nervi la stomac,hipertensiune,atacuri de panica si altele,dar m-am objnuit cu ele, m-am informat mult despre depresie, am citit mult.Bineinteles ca tot de 6 ani primesc si tratament psihiatric cu antidepresive,coaxil,xanax, calmepam(bromazepam)cate o jumatate pentru ca asa a considerat doamna doctor care desi ma inteleg f bine totusi nu prea imi da raspunsurile la cea ce caut eu, in acesti 6 ani nici nu mi-a marit doza,dar nici micsorat-o,mi-a spus de curand ca daca vreau sa renunt la pastile sa o fac dar nu mi-a spus ce repercursiuni o sa am,daca exista vreun tratament pentru atacuri de panica, nervi la stomac sau daca pot in viitor sa am si eu un copil, cand o intreb toate acestea tace razand.Am fost si la un psiholog ceva timp dar m-am oprit deoarece nu am mai avut bani.Eu sunt o femeie f puternica,am trecut prin f multe,nici nu pot sa le mentionez acum pe toate,ideea e ca eu fac pe puternica, pe ioana d; arc iar apoi strang in mine, mi se umple paharul si fac criza.Am fost o fata chibzuita,cu principii la viata mea care desi nu am facut lucruri rele ci am facut fapte bune mi se pare cam monotona,mereu am luptat sa fiu fericita, ideea e ca din cauza bolii am ramas cam singura, stau si cate 2 saptamani fara sa ies afara din casa, prietenii m-au parasit iar singura nu-mi place sa ies, nu ies decat cand vine prietenul meu in vizita.Imi doresc mult sa ma casatoresc cu el,stiu ca daca mi s-ar schimba viata as fi mai fericita,nu as mai indura atata singuratate,imi doresc mult si eu un copil insa el e foarte sarac si nu avem unde sta. Faza care ma distrus complet este ca de curand a murit bunica mea, a fost omorata, iar de atunci in intervalul 2-5 noaptea ma trezesc f speriata si nu dorm desi iau xanax sau jumatati de diazepan iar apoi ziua ma simt f rau ca si cum mi s-ar agrava boala.Am fost si la sf maslu, m-am si spovedit si tot degeaba.Ideea e ca de curand am strans si eu niste banuti si as vrea sa mai aflu parerea altui psihiatru dar mie ca altu imi da alt tratament mai puternic si eu nu as vrea asta,mi-as dori sa o las mai moale ca in viitor sa pot avea si eu un copil,pe alta parte mi-ar face bine si consilierea unui psiholog pentru a-i spune frica care o am, pentru a-mi da sfatiri, dar evident nu am bani si pentru psihiatru si pentru psiholog.Voi care credeti ca e mai important? Cunoasteti vreun doctor cu adevarat dedicat pacientilor sau in Prahova?

Ai nevoie pe langa tratamentul actual sa vezi in psihoterapeut bun. Doar cu tratamentul nu ai finalitate trebuie ca in timpul asta cineva sa lucreze cu tine ca sa vina si ziua in care problemele tale vor lau sfarsit. Daca imi spui de unde esti iti fac recomandari.

Psihiatrul pune accent pe tratamentul medicamentos pentru rezolvarea problemelor, in timp ce psihologul este cel care te asculta si te ghideaza sa afli singura raspunsul la problema. E un pic cam dificil sa iti dea cineva sfaturi in legatura cu situatia ta, si spun asta pentru ca tu de 6 ani urmezi un tratament medicamentos antidepresiv care se pare ca nu a dat nici un fel de rezultat. Parerea mea este ca ar trebui sa mergi la un alt specialist. Iti recomand sa alegi un psiholog. Din pacate nu iti pot da nici un nume pentru ca nu sunt din Prahova. Sper sa iti rezolvi problema si sa fii fericita langa iubitul tau.

Nu esti singura, multi ne inchidem in noi si ne simtim rau, doar ca nu stim cum se numeste. Am stari ca ale tale, doar ca nu prea stie nimeni, recunosc aici pentru ca nu ma cunoaste lumea. Sa iti spun o intamplare din viata mea: am iubit enorm un barbat, era destul de des plecat cu afaceri din oras, iar eu stateam efectiv in casa si ii duceam dorul. Eram singura in oras, nu aveam pe nimeni, pe nimeni! El era universul meu, oricat de pompos ar suna. Insa orice univers se prabuseste. Am aflat ca ma insela, ca de fapt era cu fosta iubita si eu eram doar o proasta la care venea cand avea chef. Imi amintesc ziua aia, nu am putut plange, atat de tare ma durea, am inabusit sentimentele in mine si pentru ca mama mea venise in vizita, m-am comportat ca si cum totul era perfect, nu i-am spus ce traiam. Nu mai aveam bani, asa ca dupa plecarea mamei am luat o decizie: trebuie sa fac bani si sa imi reiau viata. M-am facut stripteuza si vreau sa iti spun ca am inflorit. Mi-am facut prieteni, un tel, iubeam munca aia si eram fericita, nu aveam atacuri de panica, aveam foarte mult curaj si eram puterniaca atat cat sa dau si altora. Morala? Draga mea, fa ceva util, nu da banii unor doctori, doar te adancesti, fa-ti un abonament la sala, urmeaza un curs de ceva, orice. Pozeaza, iesi la plimbari, dar iesi din casa! Asta e problema ta de fapt, esti singura. Te inteleg si sper ca te-am ajutat cu ceva.

Nu vreau sa fac pe bisericoasa... Dar ai putea incerca sa mergi la un preot bun (de care ai auzit ca are har si a ajutat oamenii) sa ii spui tot si sa te ajute sa iti spuna ce anume sa faci pe viitor. Poti incerca si la un psiholog dar cred ca si un preot e de ajutor in prima faza.

Buna!
Am luat si eu pastile de depresie nu anxietate si iau, si pot spune ca sunt bune, dar nu rezolva cauza, doar amelioreaza simptomele.
Pe mine m au ajutat intr-un fel da iar in altul mi au dat reactii adverse, cei drept cam toate ingrasa de exemplu si asta nu mi-a placut. M am ingrasat in trecut rau de la ele cu 10 kg in plus.
Eu aveam arsuri pe corp uneori, arsuri in zona capului, atacuri de panica, frica multa, stima de sine la pamant, ma consideram rea, confuzie etc.
Coaxilul in prima sapt a fost groaznic cand l-am luat, ameteala mare, confuzie la maxim, ma ustura capul(in interior asa se simtea), zici ca traiam in iad.
Nu as mai repeta, mari dureri am avut.
Stii ce m-a ajutat?
Bunica mea, unii pot rade sau spune ca sunt minciuni, sau ca sunt un om prost etc, dar ea, acum multi ani, daca a vazut ca daca tot luam pastile si tot plangeam si imi era rau, mi-a zis haide cu mine la o biserica(crestin ortodoxa)
De durere si disperare am fost, iti spun sincer, cu primul mers s au intamplat minuni, starile se ameliorau, asteptam duminica ca sa pot merge, in sapt. in care mergeam nu imi mai era la fel de rau( si crede ma nu era niciun efect placebo, stiu ce am simtit).
Apoi incet am inceput sa caut sa merg la o biserica unde erau moastele unui sfant, a facut minuni cu mine, eram genul care nu pleca usor nicaieri pentru ca statea 2 ore in oglinda sa se machieze, eram tanara in perioada rock ului.
Si am mersi la biserica si inainte dar fiindca trebuia sa ma trezesc de dimineata sa ajung la biserica nu prea ma duceam, plus ca lumea isi dadea coate.
Sf Mina m-a ajutat, cu al doilea mers la el, am renuntat de la a ma machia asa mult.
Nu mi-am dat seama de minune decat dupa cateva sapt, ca sa vezi si tu cum eram.
Am avut piedici sa merg acolo, dar am trecut peste cu ajutorul lui Dumnezeu.
Inainte ziceam Dumnezeu nu exista, nu ca nu exista ci ca eram revoltata pe mine.
Spovedania si impartasania m au ajuatat si mersul la maslu care e pentru cei bolnavi.
Numai bine iti doresc, si sa tii minte acolo unde nu pot face oamenii minuni face Dumnezeu.
Recomand canalul pentru cine doreste, Delafe testiomonies pe Youtube. Sau o chilie athonita.