Buna) mai intii de toate v-as ruga sa nu scriti comentarii caraghioase, dar sa ma ajutati cum puteti ((

sa va spun problema mea, eu am 15 ani, si deci eu cred ca innebunesc, sau nu stiu ce am, poate sunt bolnava, nu stiu... de ce?
deoarece:
- de multe ori vb singura cu mine, cind, imi iaginez ca joc in vreun film, ca sunt pe scena si stau in fata oglinzii si fac toate astea parca ar fi adevarat, parca chiar as fi acolo
-sau imi imaginez ca sunt cu cineva (baiat, prietena, etc.) si vb cu el/ea, dar de fapt sunt singura si vb singura

si nu stiu de ce fac toate astea m-am saturat deja de starea asta...
-si de multe ori spun ca vreau sa mor, ca nu stiu sa fac nimic in viata asta, ca nimanui nu ii trebuiesc, si ca tuturor o sa le fie mai bine fara mine (de fapt invat cam rau la scoala, poate de asta?)
si inca citeodata imi imaginez cum ar fi sa moara mama mea ( tata nu am) sau prietena apropiata. am ft multe ginduri care nu imi dau pace;(

va rog ajutati-ma, dati-mi un sfat, ce sa fac?;( sincer nu mai stiu ce sa fac;(

poate o sa va ajute si asta ca sa ma ajutati :
>eu stau mai mult in casa, pentru ca mama nu prea imi da voie pe afara ca se teme sa nu patesc ceva< dar nu cred ca din cauza asta sunt asa, ca la scoala am ft multi prieteni )) nu stiu.

va rog ajutor!

Buna,
Nu e deloc ok sa ai starile astea, intr-adevar, toate mai dansam in fata oglinzii si ne imaginam prin filme sau pe scena, si facem parada modei prin casa cu tot felul' de haine, insa acest lucru nu trebuie sa devina o obisnuinta sau sa duca l ceva mai grav!
Aceste probleme nu ti le putem rezolva noi, pentru ca acest lucru stie sa il rezolve doar un psiholog, spune-i mamei tale ce probleme ai si spune-i ca ai vrea sa vizitezi un psiholog cat de curant, nu iti fie teama si nici rusine, psihologul nu e ceva rau si nici rusinos, din contra, atunci cand recunosti ca totusi ai o problema si decizi sa mergi, inseamna ca esti pe jumatate vindecat!
Nu te mai lasa asa, si incearca sa iesi din casa cat mai des, sa nu mai stai capturata in lumea asta ireala, calculator, tel, net, etc!
Bafta!

Bună! Îmi pare rău pentru tine, dar de exemplu ca să nu mai ai acele gânduri îți poți ocupa timpul cu altceva... să asculți muzică, să mai ieși în parc, să îți faci prieteni noi. Poți discuta despre problema asta cu psihologul școlii [ dacă ai ], nu trebuie să îți fie rușine. Mult succes :*.

Nu esti normala,esti magnifica,dai dovada de multa imaginatie,esti depresiva ca nu gasesti pe cineva care sa te inteleaga asa cum esti,crede-ma ma regasesc in multe din ce spui tu,ar trebui sa te apuci de actorie,acolo ai sa gasesti oameni care sunt ca tine,esti diferita prin simplu fapt ca nu esti ca multi altii, ai ceva special, in sensul bun.

De ce iti faci griji pentru ce nu trebuie?
Faptul ca iti inchipui ca joci in film sau vorbesti cu prieteni,reprezinta capacitatea ta de a te pune in locul cuiva,de a te transpune in alt personaj si asta este o calitate,nu un defect,te va ajuta foarte mult mai tirziu.
Imaginarea morti mamei si ca vei ramine singura,este un fel de atentionare ca acest lucru este foarte departe,ca nu se va intimpla prea curind.
Trebuie sa intelegi si grija mamei,esti aproape de o virsta destul de periculoasa.Iar gindurile tale o sperie si pe ea.
Te sfatuiesc sa renunti la gindurile astea si ai sa vezi ca incet, incet, lucrurile vor intra in normalitate.
Mult noroc si Dumnezeu sa te ajute.

Ai fost traumatizata in copilarie? sau a aparut asa din senin? parerea mea e sa lasi rusinea de o parte si sa te duci la psiholog poate faci ceva si te lovesti sau mai rau... te intreb iarasi starile astea au aparut din senins sau de cand

Du-te la un psiholog

Poate ar trebui sai te duci la un psiholog

Poate si din cauza asta! daca ramai inchisa in casa, parca innebunesti! eu nu pot sta o zi in casa ca deja o iau razna rau de tot.si eu mai vorbesc cu mine de multe ori,dar nu imi imaginez ca imi raspunde cineva...pur si simplu intreb(de exemplu): ai vazut ce o zis aia? si cica la ea ca nu injura!(si tot eu imi raspund cu voce tare): dao-ncolo de fata ca nu stie ea ce face!(si toate astea le zic cu voce tare,dar nu inseamna ca as fi nebuna pentru ca sunt constienta de chestia asta... daca nu as fi, ar insemna ca mis nebuna! deci cum si tu esti constienta de asta, inseamna ca nu ai nimic.

La psiholog mii rusine sa ma duc nu stiu de ce, si cu mama nu pot vb ca nu ma intelege niciodata.

Du-te la cursuri care te pun in valoare cum ar fi dansul,sau i-ati un animal de companie(asa iti comvingi parinti ca esti responsabola si te vor lasa si afara), cand vrei sa vb cu cineva vb cu cainele si joacate cuel, nu stiu suna un prieten...

Nu prea stiu ce sa zic...

Explicane de ce iti imaginezi sa moara cineva... ai fost traumatizata mai de mica?

Apuca-te de un sport si fa-l calumea

Daca vrei da-mi adresa ta de y! messenger si vorbim sau daca nu da-mi cerere de prietenie la prieteni.am o varianta. spune-i mamei tale si duceti-va la psiholog.

Tot ce ai zis mi se intampla si mie decat eram mai mica acum am 11 ani in casa la mine fara sa ma vada nimeni ma joc la fel ca si tine dar eu si camt imi e rusine sa cant la in fata la cineva, poate ni se intampla asta ca vrem sa im ca acel personaj pe care il jucam sau iti placa actoria fara sa stii, dar mie imi place sa cant si in fiecare zii in asa ziselw mele filme cant si interpretez unele seriale le copii si le schimb unde vreau eu dar ideea e ca nu e bine sa faci asa ceva dar e geu sa renunti din cauza ca constiinta vrea sa vb cu vrea ea cu cinev, scuze pentru scris sunt pe telefon, poate tie iti trecw...