Am 19 ani și până în ziua de astăzi nu am reușit să înghit vreo pastila de mărime măcar medie. Din cauza anumitor întâmplări din copilărie(amigdalită pultacee), care m-au făcut să trăiesc experiența așa-numitul "nod în gât", cât și din cauza anumitor povestiri nefericite, am rămas cu această frică de a nu-mi rămâne cumva pastila în gât.
Deși toate teoriile și sfaturile, structura anatomica a esofagului, toate site-urile consultate mă duc la singura concluzie ca e aproape imposibil să te îneci cu o pastilă sau să rămână blocată în gât, eu am această frică. Atunci când pun pastila pe limba sunt hotărâtă ca de data aceasta o voi lua, însă imediat cum o simt de pereții gatului, parcă mi se inclesteaza limba si orice se întâmplă în gâtul meu este împotriva pastilei. Așa ajung fie să iau pastilele mărunțite aproape imposibil(în cazurile fericite), fie să le pisez și să le diminuez sau chiar să anulez efectul.
Aceasta nu este o întrebare prin care solicit sfaturi de tipul: ia-o cu iaurt, ia-o cu mâncare, păcălește-te cu o bucățică de pâine. Pentru că dacă era doar o problemă de frică trecătoare, nu aș mai fi ajuns aici. Este o luptă în care știu teoria, dar nu o pot aplica. Am ajuns să iau si un litru de apă ca să dau drumul pe gat unei mici bucăți de pastila, singurul rezultat fiind lacrimile și panica si mai mare. Mereu m-am gândit că dacă ar fi să am un medic lângă mine care să intervină în cazul în care mi se întâmplă ceva si ma sufoc, abia atunci as avea curajul să încerc până la capăt.
Imi doresc un răspuns din partea acelor persoane care știu prin ce trec, din partea unor medici de specialitate sau psihologi, un răspuns în urma căruia să înțeleg exact care sunt riscurile la care mă expun și cum aș putea să procedez ca să nu mi se mai instaleze această puternică stare de anxietate care mă face să nu pot duce o viață normală. Va mulțumesc mult!
Am trecut si eu prin aceasta dilema, cand eram mai tinerel. Nu reuseam sa le inghit cum trebuie, si imi ramaneau intepenite in gat, era un chin.La mine o raceala banala inseamna mereu injectii, pentru ca nu puteam sa inghit nicio pastila. Eventual in cazuri mai fericite, procedam si eu la fel cu pastilele ce puteau fi pisate(gen paracetamol, algocalmin, etc). Problema la mine s-a rezolvat intretimp, cu un pic de practica si vointa, nu mai am probleme de genul. Tu la 19 ani esti maricica deja, probabil sa fie si un blocaj psihic. Iti spun sincer, nu prea ai de ce sa te temi, nu cred ca exista riscul sufocarii, pastilele sunt destul de mici si nu stiu daca pot ajunge intr-un loc in care sa nu le poti da afara la nevoie.Repet, si mie imi ramaneau pur si simplu blocate in gat, dar nu ma sufocam, oarecum imi provocam o stare de voma sa le dau afara de acolo, dar atat.
Poate ar fi bine sa discuti cu un psiholog, ai dezvoltat un gen de fobie si ai nevoie de incurajari. Un medic normal nu stiu cum ar putea sa te ajute, el iti poate zice eventual doar procedeul propriu zis de inghitire, pe care tu probabil il stii deja.
In rest bafta, sper sa ne auzim de bine si sa treci peste perioada asta, chiar ai nevoie.Din pacate, nu se prea poate in viata fara pastile, ideal ar fi sa le raresti pe cat posibil, dar un moment dat tot o sa ai nevoie de ele in diferite scenarii.
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Nu esti singura. Nici eu nu am inghitit pastile in viata mea, si tot asa le pisez. Oricum le-ai lua, tot in stomac se duc.
Nu iti face ma probleme si noi suntem tot oameni pe langa ceilalti, asta e un detaliu minor.
Si daca vrei un sfat profesionist, eu zic ca mai bine ai merge si ai discuta cu un medic.
Răspunde
Exista o singura metoda care se practica si la copii mici si la animalute si care da rezultate intotdeauna, pastila de indeasa cu degetul pe gat si se bea apa imediat.
Mulțumesc foarte mult pentru răspunsuri și mulțumesc în special ție, Adi, pentru ca mi-ai împărtășit experiența ta cu pastilele, deoarece ai reușit să treci peste etapa asta. De când am lăsat întrebarea, am reușit să iau, din când în când, câte o pastilă înjumătățită sau întreită și sper ca va veni și ziua în care să nu mă mai gândesc atunci când înghit, să alunece pur si simplu, odată cu problema care m-a bântuit toată copilăria. Să ne auzim cu bine!
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
