Am o mica mare problema.Din clasa a VII-a mama a observat ca merg ciudat cu piciorul drept si ca stricam incaltamintea.La sfarsitul clasei a VIII-a am fost cu ea la un medic ortoped si mi-a pus diagnosticul de picior plat bilateral blabla m-a pus sa cumpar talonete care se pun pe talpa pantofilor,ghetelor, etc...
Problema e ca acum sunt clasa a XI-a si simt ca aceste talonete nu prea imi fac ceva.De ani buni simt ca-mi fuge pamantul de sub picioare,o pierdere a echilibrului continua si prima data am crezut ca ar fi de vina picioarele.Iar la sport cand alerg,nu am directie dreapta, ceva gen ca un betivan care da in santuri.Am cautat pe internet aceste simptomie si scrie ceva despre ataxie.Nu pot sa-mi dau verdictul fara parerea unui medic. Puteti sa-mi recomandati cam la ce fel de medic ar trebui sa merg sau ce pot face? Sunt fata si aceasta problema m-a bagat in depresie(pe langa alte probleme de familie), sunt si fata si mna...Simt nevoia sa pot sta pe tocuri la o petrecere,sau sa pot merge drept macar, plus ca sunt si o eleva buna la scoala si de cand m-a mutat diriga cu 2 banci mai in spate, mi-e rusine sa ies la tabla cu toate ca as vrea sa o fac fara sa se uite toti ciudat la mine.Si pe hol cand merg se uita alea de a XII-a la mine ciudat si sosotesc.Am momente cand merg ciudat mai putin vizibil si momente cand e mai mult vizibil.Iar in iulie vrea un baiat sa vina la mine la sat sa ma vada si nu vreau sa ma creada vreo handicapata,cu toate ca vorbesc cu el orice, foarte deschis.Sunt disperata,am ajuns sa plang in fiecare seara,din cauza privilor celorlalti, pentru faptul ca acest baiat e foarte dornic sa ma cunoasca si multe altele.Va rog ajutati-ma cu o parere macar.

Este timpul ca sa nu mai privesti la parerile oamenilor. Daca Dumnezeu te iubeste asa cum esti, pentru ce iti mai framanti inima?
Nu mai cauta sa ascunzi problema ta. Trebuia pana acum sa stie profesorul de sport de problema ta; la fel si diriginta. Si la fel si ceilalti profesori. Ei ar putea sa tina cont de asta si sa te asculte din banca, fara sa te mai scoata la tabla. Iar cei fara minte care te susotesc pe la spate sa se schilodeasca; daca nu la toti, macar unora le va veni mintea la cap si isi vor da seama ca cine te vorbeste de rau, vorbeste de fapt pe Dumnezeu care te-a creat. Nici tu nu da vina pe El, si nici pe parintii tai. Toate lucrurile au o cauza, chiar daca acum nu o cunosti. Dorinta si puterea Mantuitorului nostru de a ne vindeca nu a scazut; poate doar credinta noastra. Staruieste inaintea Lui pentru vindecare, si nu-I da "pace" pana cand nu te vei vedea sanatoasa. Nu te intreba cum va face asta; nu este treaba noastra asta. Ci noi suntem indemnati sa insistam in cererile noastre.

"Isus le-a spus o pilda, ca sa le arate ca trebuie sa se roage necurmat si sa nu se lase.
El le-a zis: "Intr-o cetate era un judecator care de Dumnezeu nu se temea, si de oameni nu se rusina.
In cetatea aceea era si o vaduva care venea des la el si-i zicea: "Fa-mi dreptate in cearta cu parasul meu."
Multa vreme n-a voit sa-i faca dreptate. Dar, in urma, si-a zis: "Macar ca de Dumnezeu nu ma tem, si de oameni nu ma rusinez, totusi, pentru ca vaduva aceasta ma tot necajeste, ii voi face dreptate, ca sa nu tot vina sa-mi bata capul." Domnul a adaugat: "Auziti ce zice judecatorul nedrept?
Si Dumnezeu nu va face dreptate alesilor Lui care striga zi si noapte catre El, macar ca zaboveste fata de ei? Va spun ca le va face dreptate in curand." (Luca.18:2-8)
Asadar, nu mai cauta sa fii interesata de cum te privesc oamenii. Dac Dumnezeu te iubeste, atunci nu ma lasa parerile si susotirile oamenilor ca sa iti tulbure pacea. Tu increde-te in Dumnezeu. Iar daca baiatul la care tii este de la Dumnezeu, te va iubi asa cum esti. Dar este de datoria ta sa-i spui de problema ta. Apoi lasa-i timp sa poata face alegerea. Si oricare ar fi alegerea lui, tu sa ai intotdeauna privirile indreptate spre cer. Pentru ca fericirea vine intotdeuna de la Dumnezeu, si niciodata de la oameni.

Probabil ca nu are ce sa faca doctorul.
Acel baiat daca te place cum arati fizic nu mai conteaza cum mergi.
Nu este ceva de ras, daca rîd sunt copii prosti.
Daca totul este inregula cu piciorul este posibil sa fie de la cap problema.
Medicul de familie te poate indruma cel mai bine.Mergi la el!

Incearca sa mai mergi la un medic ortoped.
Poate ca talonetele pe care le porti nu sunt suficient adaptate nevoii tale si de aceea nu reusesc sa-ti redea echilibrul necesar.
Daca in urmatoarele cateva luni nu reusesti sa rezolvi problema, nu dispera! La cat de mult a evoluat tehnologia, in mod sigur se va gasi o rezolvare pentru situatia ta. Trebuie doar sa continui sa cauti. Este o mica problema, nicidecum un handicap! In plus, dupa felul in care scrii, se cunoaste ca esti o fata inteligenta si educata. Nu da importanta susotelilor, sunt fleacuri! Fii puternica, fii o luptatoare! Nu te impiedica de o problema trecatoare, pentru ca in curand vei putea uita de ea.
Daca baiatul care te va vizita este suficient de inteligent ca sa te aprecieze pentru ceea ce esti, va trece peste aceasta situatie.
Hai, linisteste-te si da-ne de veste pe masura ce recapeti controlul! Eu am incredere ca totul va fi bine, draga Roxana!

Și eu calc ciudat cu piciorul drept.dar nu este nimic grav...asa m-am invatat sa merg(din cauza fotbalului mi-am scrantit piciorul de nenumarate ori)dar daca vreau pot sa ma dejobisnuiesc chiar daca m-as simti inconfortabil.dar nu pentru mult timp. Si nu numai tu iti strici incaltamintea mereu..eu trebuie sa-mi cumpar 3 perechi de incaltaminte pe luna.(le stric din neatentie.) eu am putut sa ma dezvat de mersul ciudat...