Buna seara,
Incep prin a va spune ca e destul de mult de citit, dar va multumesc din tot sufletul daca ma puteti ajuta cu un sfat cat de mic.
Deci, eu sunt total invers cum ar trebui sa fiu. Mi-e rusine sa fac ce e bine, dar nu mi-e rusine sa fac ce e rau. Am sa fiu mai explicita: sunt fata, am 14 ani, nu pot sa spun ca sunt grasa, doar mai dezvoltata. Am 1, 60 si 50 de kg, perfecta dpdv medical. Doar ca am soldurile mai late, sanii mai mari, picioarele mai groase si abdomen nu chiar plat. Repet, nu sunt grasa, doar mai dezvoltata fata de celelalte fete din jurul meu. Problema nu e chiar asta. As vrea sa fac sport, sa mananc mai sanatos, nu neaparat sa slabesc, ci sa fiu mai sanatoasa. As vrea sa invat mai bine, sa ma comport mai frumos din toate punctele de vedere. Dar nu pot fiindca imi e rusine. Ciudat!? Asa sunt eu: mi-e rusine sa fac sport, sa citesc mai mult, sa ma imbrac cu haine de fete (ma imbrac cam baietos) sa imi fac diferite coafuri (numai coada de cal o port), sa mananc sanatos (legume, fructe, paine intergala) sa nu mai mentionez de faptul ca mi-e rusine daca cineva rade de o fata care e mai plinuta ceva, parca mie imi zice si ma simt eu rau in locul ei. Dar sa injur, sa ma imbrac ca un baiat, pe acasa cu haine murdare chiar, sa fiu nepoliticoasa, sa nu am un stil de viata sanatos, nu mi-e rusine. Sincer, nu ma pot intelege eu pe mine. Deci imi doresc sa ma schimb, dar mi-e rusine. Am incercat sa ma plimb in fiecare zi, daca alt sport nu fac, dar ma simt ciudat, adica sa merg pur si simplu pe strada fara sa merg undeva mai ales daca ma intreaba cineva "unde mergi?". Nu-i pot raspunde, mi-e cumva daca-i zic "sa ma plimb". Poate si din cauza ca sunt timida. Cu colegii ma inteleg bine cu toti, cu parintii la fel, rudele. Dar cu profesorii, cu persoanele straine?! Daca trebuie sa zic ceva inima parca-mi iasa din piept, ma trec toate transpiratiile, si pur si simplu nu pot sa vorbesc, sau daca reusesc, am o voce de idioata.
As vrea sa va intreb:
- cum sa scap de timiditate?
- cum sa nu-mi mai fie rusine sa fac ce e bine?
- cum sa ma descurc la liceu? (aceasta e alta problema a mea: pentru ca merg la liceu, si nu stiu cum sa vorbesc cu ceilalti, ce sa le spun, nu stiu daca o sa pot face fata liceului, nu stiu daca o sa-mi pot face prieteni. mai ales ca la scoala unde sunt eu sunt copii fff putini, doar 200 si la liceul la care vreau sa merg peste 500)
Va multumesc din inima celor care ati citit pana aici si, va repet, orice sfat e bine-venit, oricat de mic, chiar daca imi raspundeti doar la o intrebare.

Din textul pe care l-ai postat imi dau seama ca esti o persoana isteata.Incep prin a-ti spune ca orice adolescent de varsta ta intampina probleme,fiind ca este specific varstei. Timiditatea pe care o ai v-a trece treptat cu cat inaintezi in varsta,parerea mea este ca ar trebui sa fi un pic mai tupeista,sa-ti asumi lucrurile pe care le faci,indiferent daca acestea sunt bune sau rele, sa nu te indoiesti de capacitatea ta de a face anumite "chestii", sa te gandesti la partea pozitiva a orice faci.In legatura cu savarsirea unor fapte "bune sau mai putin bune" incearca sa iti formezi in minte o lista pe care sa treci avantajele si dezavantajele lucrului pe care urmeaza sa il faci. Parerea mea este ca adolescentii din ziua de astazi intampina astfel de probleme datorita lipsei de socializare "face to face" fata in fata bazandu-se tot mai mult pe socializarea virtuala. Obisnuieste-te sa fi mai deschisa cu persoanele din jur, si mult mai increzatoare in tine. In final doresc sa specific ca aceasta este doar opinia mea si nu esti obligata sa o iei in considerare. Sper ca ti-am fost de ajutor!

In primul rand, incearca sa nu te mai vezi prin ochii celorlalti si apoi uita-te putin in jurul tau si spune-ti singura ce au ceilalti si nu ai tu. Nimic in plus, dimpotriva, unii poate au in minus. Dar cu toate astea ii vezi veseli, sociabili si zambitori. Si stii de ce? Pt ca se accepta asa cum sunt! Uita-te putin in oglinda si analizeaza-te. Probabil esti o fata normala, fara vreun handicap, fara strabism sau mai stiu eu ce defect evident ce ti-ar putea afecta viata sociala. Deci, e ok! Iar in privinta scimbarii tale, ia-o incet incet. Schimba cate o hainuta, mai lasa-ti parul desfacut sa te obisnuiesti cu el, pune-ti cate o bentita frumos colorata si vei vedea ca, putin cate putin ti se va schimba si starea de spirit. Straduieste-te sa comunici mai mult, cu oricine si va deveni o obisnuinta. Sa stii ca noi toti suntem oameni si nu mancam alti oameni care incearca sa comunice cu noi. Si chiar de spui cate o prostioara, e ok, e normal sa te amuzi si iti sugerez sa o faci si tu. Nu te mai rusina si incearca sa faci cum se zice, haz de necaz. Singura ai puterea de a depasi toate problemele astea si nu iti mai face atatea griji in privinta ta, cand vei mai creste si te vei maturiza, gandirea ti se va schimba. Iar la liceu sunt tineri cu diferite personalitati si sunt sigura ca iti vei face prieteni. Sfatul meu este sa nu incerci sa faci schimbarea dorita dintr-o data pentru ca te vor coplesi toate astea si nu vei putea. Putin cate putin sunt absolut sigura ca vei avea puterea sa devii asa cum iti doresti tu! Pupic!

Peste toate aceste stari,specifice varstei,poti trece mai usor cu ajutorul cuiva apropiat,care te cunoaste foarte bine. Povesteste-le parintilor tai despre aceasta situatie; ei, observandu-te mai bine decat oricine, stiu si care sunt cauzele care determina aceste stari de incordare si te vor ajuta cu cele mai bune sfaturi.De asemenea, nu te feri sa le spui despre dorinta ta de a avea un stil de viata mai sanatos, vor fi incantati sa auda asta si chiar vor "contribui" si ei la lucrul acesta.Cat despre dorinta de a practica un sport, ar fi perfect daca ai face-o cu o prietena foarte buna, astfel te vei simti mai in largul tau si nu vei mai avea aceasta stare de nesiguranta.Mai ai de lucrat putin si la atitudine, nu numai la increderea in propria persoana.Incearca sa-ti controlezi iesirile negative, altfel risti sa fii inteleasa gresit de ceilalti.Cat despre nesiguranta in exprimare,fii spontana si nu mai sta mereu cu gandul la posibilitatea de a nu purta un dialog tocmai perfect; oricat de atent ai fi,oricand se poate strecura cate o greseala, care poate fi corectata, in schimb.Fii deschisa, dar nu exagerat si fii foarte atenta la anturaj.Nu trebuie neaparat sa faci modificari in stilul vestimentar, sau sa-ti modifici coafura, adopta un stil in care sa te simti cat mai bine.La liceu totul va parea mai greu la inceput, dar te vei obisnui extrem de repede.Lucrurile nu vor fi,in esenta,cu mult diferite si nu trebuie sa-ti faci griji,ci sa privesti totul cu optimism.Un ultim lucru as dori sa punctez: nu pune prea mult accent pe ceea ce spun ceilalti si nu incerca sa fii pe placul tuturor; orice ai face, nu vei reusi, iar gura lumii nu o poti inchide.Numai bine.