Buna seara, sunt un student la geografie, 23 de ani, am avut un anturaj, am inceput sa beau alcool, cu anturajul etc. Nu mai am anturaj, nu mai am prietenii ăia. Am priceput ca nu-i ok alcoolul, am inteles ca nu e COOL. Pana la urma am 23 de ani. Dar acum beau singur, beau acasa la mine, beau singur. Nu pot fi fericit fără putin alcool...nu inteleg de ce...ce dracu pot sa fac ca sa scap de asta, frați? Fără alcool nu sunt "eu". Prin replica asta cred că puteam sa explic tot: "Nu sunt eu fără alcool"vreau ceva sfaturi de la oameni mai în vârstă dacă se poate
Multumesc!

De ce vrei sa scapi de el ACUM? Te deranjeaza fizic? Psihic? E in cantitati mari, esti beat, cazi pe strada?

MEDICII zic asta:

https://doc.ro/......-de-alcool

De ce nu scapi? Poate ca nu ai un motiv suficient de bun, pentru a renunta la alcool. O problema de sanatate, o persoana pe care o deranjezi cand esti ametit sau beat, constientizarea efectelor asupra corpului, mintii sau alte motive.
Cand vei avea un motiv suficient de bun, vei refuza alcoolul, nu te va mai atrage nici starea nici gustul.

M-am referit la consumul exces, care duce la modificarea starii psihice. Daca bei un pahar de bere si atat, atunci e ok. (atata timp cat nu te duce la dependenta si consum excesiv)

Ai vrea să-i spui în față ce javră este, dar ți-e jenă.
Ai vrea să-i spargi botul vecinului care parchează mereu ca un infect ce este pe locul tău plătit, dar ți-e jenă.
Au vrea să o înjuri cu patos pe nesimțita aia de la casa de marcat, care îți cere mereu mărunt, dar ți-e jenă.
Alcoolul anulează inhibările de genul ăsta. Și este un lucru bun, dar nu în fața legii, fiind circumstanță agravantă.
Sunt doar mici exemple.
Am fost și eu cu haita, la băute.
Apoi, am băut acasă, singur, dar la același nivel industrial. Simțeam că este ceva în neregulă, inexplicabil.
Apoi, am cunoscut-o. Pe EA.
Inerția băutului s-a stins treptat. Beau și acum, numai acasă și cu măsură. Ceva s-a întâmplat într-un timp relativ scurt. Ceva fain.
Aveam și am un target suprem: EA. Apoi, a venit EL. Fiul nostru. Un copil fenomenal. Asta a schimbat radical totul.
Nu trebuie terapie și alte chestii de genul ăsta. Singura terapie viabilă este viața însăși.
Posibil ca postarea mea să nu te influențeze. Sau...

Alte exemple:
- stiu ca dulciurile in exces si fast food fac rau si daca o sa continui asa, peste ani voi ajunge la diabet. Totusi nu ma pot abtine.
- stiu ca le fac rau parintilor daca ma port urat cu ei si nu apreciez ce au facut pentru mine. Totusi ma cert cu ei frecvent.
- stiu ca nu ajung nicaieri daca tot acumulez bani, cumpar case, masini, ca voi ajunge la batranete acelasi om care sunt azi, nefericit, doar cu averea in jurul meu. Totusi, principalul meu scop este sa fac bani cat mai multi, altfel n-as munci nici o zi.
- stiu ca nu e bine sa arunc mizerie in padure. Totusi, cand nu ma vede nimeni, arunc cateva ambalaje.
As putea da nenumarate exemple. Atata timp cat lipseste intelegerea, nu se vor schimba lucrurile. Si aici nu ma refer la o intelegere teoretica, la un sfat pe care l-a dat un medic, un popa, profesor, l-ai citit undeva, etc. Ma refer la intelegerea la care ajungi prin propria ta experienta de viata, prin greseli si durere (sau sacrificii dezinteresate). Intelegerea nu vine pe gratis, pentru ea trebuie sa platesti, intr-un fel sau altul. Cand o obtii, o ai in "inima", nu e doar o idee de tip rational. E ca atunci cand vezi un om suferind si intelegi ca trebuie sa il ajuti in clipa aia.

Alcoolul dacă te ții de el, nenoroceste ficatul. Eu beau o, odata la două săptămăni, o bere sau două foarte rar. Uneori nici la doua săptămăni ci doar când simt nevoia rar.

Lasi bautura si mergi la femei sau cumperi o consola