Buna seara TPU! Problema e de multi ani,iar simpotemele sunt unele destul de grave:Ma simt trista mai mereu si plang din senin fara vreun motiv anume,imi pierd interesul pentru anumite activitati,de exemplu orele de curs,nu dorm cat trebuie,sunt extrem de nervoasa si inainte eram dar nu ca acum exagerat,am zile cand nu mananc cam nimic alte zile cand bag ca sparta,sunt obosita mai mereu, am probleme de concentrare(de mica le aveam dar nu am acordat importanta prea mare), sunt pudica si inchisa cu ai mei dar si cu amicii mei cu prietenul si foarte rar se intampla sa am ganduri suicidale...Ce poate fi? Eu nu eram asa acum cativa ani 
In primul rand, suferi de Anxietate si o dai in depresie, aceste afectiuni ne tratate in curs de 6 luni de la data aparitiei te fac sa devii un om trist un om care crede ca nimic nu isi mai are rostul in viata ca nimic nu v-a mai fii ca inainte. Spun asta pentru ca si eu sunt la fel in urma unor evenimente tragice care sau petrecut in viata mea, dar in acelasi timp astzi am dat peste un doctor din intamplare la care m-am dus tot la fel ca tine cu stari de rau, docotorul respectiv a facut medicina in peste 4 tari inclusiv in America, pot spune ca m-am dus acolo planta simteam ca sunt o leguma cel putin asa arata si fata mea, a inceput sa imi explice cum sta treaba cu Anxietatea si cu depresia ( am scris mai sus in legatura cu tratarea ) ei bine el mi-a purtat o discutie gen Psihoterapie ce crezi? cand am plecat peste 30 min parca deja eram mai bine mi-a scos din cap ca as avea ceva, sa as fi bonlav de vreo boala sau de nu mai stiu eu ce. Crede-ma cum a spus si el ''Internetul nu e doctor, eu sunt docotr!'' Nu te mai apuca sa tot cauti pe net sute de subiecte ce am? mor? e grav? NU! Anxietatea NU ESTE O BOALA! Nici DEPRESIA! ele fac parte din mintea noastra si este ceva normalm DAR! in acelasi timp ele se pot accentua ele te pot face o persoana care sa nu mai poata sta nici de vorba, iti ia legatura cu societatea, contactul vizual cu prietenii, familia, te fac sa te inchizi in tine, sa te distantezi de toti si toate, sa crezi ca inebunesti ca ai luat-o razna, ametesti simtit ca iti fuge pamantul de sub picioare, ca esti intr-o lume virtuala, ramai blocata pe ceva cu privirea pana realizesi si iti iei ochi de acolo, te inteleg perfect si ar mai fii foarte multe de spus. Sfatul meu este mai bine zis sfatul medicului care in 30 min mi-a scos cel putin un sfert din prostiile astea din cap e sa nu mai lasi astea sa te macine subconstientul tau face asta si nu il poti controla el odata ce si-a instalat asta e greu sa mai iasa de acolo gaseste motive sa te faca sa te simti rau pentru ca acolo iti sta gandul te gandeste in fiecare minut secunda numai acolo! Fa sport, gaseste o activitate care sa te faca sa uiti, cand iti aduci aminte gandeste-te la alt ceva nu iti fie frica, ti-am zis e ceva normal dar cu timpul se poate agrava poti deveni o persoana care sa nu mai aive emotii, care in ultima faza sa faca ce ai scris si anume sa incerece sa se sinucida! si de ce? pentru ca subconstientul asta crede ca e mai bine! DAR NU! Incearca sa iti revii. Fa tot posibilul sa fii cine erai inainte sa te motiveze ceva gandeste-te la visul tau! ce vrei tu sa faci in viata? ceva ce sa te motiveze profundd! Puteam discuta mai multe in mesaj privat astept mesaj de la tine daca doresti, iti dau Facebook-ul meu daca vrei si discutam pe tema problemei sunt sigur ca te pot ajuta. Multa sanatate!
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Sa fie de vina perioada de pubertate? http://www.romedic.ro/pubertatea-la-fete-0P17076
http://www.sfatulmedicului.ro/......inin_10167
Tu trebuie sa stai linistita si sa iti continui viata in mod natural cu planurile ei. Tu trebuie sa lupti impotriva sentimentului de tristete. Ti-a murit cineva drag dupa care suferi? Ai fost diagnosticata cu vreo boala incurabila? Daca nu, atunci nu ai motiv sa fii trista.
Este adevarat ca cu fiecare an cu care cresti vezi de fiecare data cu alti ochi lucrurile. Nu numai corpul sufera schimbari, transformari, ci si mintea, inima, care impreuna ne dau o stare de spirit care nu ne place.
As vrea totusi sa te intreb ceva. In tot timpl acesta ti-a vorbit cineva despre Dumnezeu? Ti-a spus cineva ca El este singurul care poate da sens vietii noastre? Din copilarie si pana la moarte, omul daca nu are un sens atunci ar fi fost mai fericit daca nu se nastea. Suna ciudata fraza dar asa este. Avem nevoie sa ne simtim utili, folositori; avem nevoie sa fim iubiti si sa iubim la randul nostru; avem nevoie sa cunoastem vasta lume in care traim, si avem nevoie sa-i invatam si pe altii cu ceea ce am cunoscut; avem nevoie de ajutor, si avem nevoie sa-i ajutam pe ceilalti. Aceasta este viata. Si nu doar aceea daca bate o inima fizica in piept, sau daca se umplu plamanii cu aer si burta cu mancare. Daca pentru unii viata se rezuma doar la e insisi, atunci degeaba au trait pe pamant.
Si adevarata viata de care iti spuneam vine de la Dumnezeu, de la cunoasterea Lui in mod personal. Perioadele de depresie(caci prin aceasta treci si tu acum) sunt acele momente cand realizam ca in viata nu ne descurcam singuri fara Dumnezeu, oricat de tari am putea spune noi ca am fi.
"Ma descurc singur in viata!" este sloganul aceluia care si-a luat inima in dinti si vrea sa de-a piept singur cu viata. Dar nu este decat sloganul de omul acela; caci inima lui e pustie mai ceva ca deserturile acestei planete.
Prin starile acestea in care trecem cu totii, fara nici o exceptie si la varste diferite si de mai multe ori in viata, Dumnezeu doreste sa ne constientizeze de existenta Sa. Este ca si cum ne-ar spune: "Realizati ca viata voastra este goala fara Mine?"
Poate ca se va spune: "Da, dar eu n-am treaba cu Dumnezeu! Eu cu viata mea si El cu a Lui." Ai auzit de povestea "Sarea in bucate"? Fara Dumnezeu viata noastra nu are nici un gust.
De aceea te sfatuiesc sa nu mai privesti din pamant la tine; e timpul sa-ti ridici ochii spre cer si sa-L cauti pe Dumnezeu. Si El ti se va descoperi. Cand Il vei cunoaste vei cunoaste totul.
Urmareste pana la capat videoclipul acesta: https://www.youtube.com/watch?v=uo2lrlqeCIQ
Răspunde
Ști de ce e așa din cauza că e puternic influențată de părerea celorlalți de exemplu fată fiind tinde să fie afectată de injuriile aduse la adresa fetelor fie că e online, fie că aude la școală sau muzica pe care o ascultă, trec și eu prin aceleași lucruri doar cu mici diferențe și îi recomand în primul rând să renunțe la muzica cu mesaje negative și să caute ca timpul să-l petreacă diferit cu prietenii să vizioneze seriale etc, o să fie îmbunătățiri pe parcurs în curs de 1-2 luni.
Un alt motiv poate fi critica adusă de ceilalți părinți, profesori, prieteni care necesită mult timp de dedicare personală adică să înveți să cânți, fie practici un sport în orice caz o activitate constructivă alta decât bârfa deoarece te poți simți rănită chiar dacă nu se vorbește de tine dar tinzi să te regăsești în persoana despre care se discută.
Prietenii pe care îi ai pot fi falși sau de interes asta duce la o relație distructivă, la fel sau mai rău ca singurătatea caută din prietenii tăi persoanele în care ai încredere și testează-le, iar la final colaborează cu cei care te fac să te simți mai bine.
Izolarea nu o lăsa să se manifeste pentru că aduce multă gândire care sporește gradul de gânduri de suicid, redu timpul pe care îl petreci singură în fața ecranelor și comunică din când în când cu familia, prietenii, etc.
Eu sper că ști că schimbarea vine din tine și oricâte ședințe ai face fie la psiholog/psihiatru dacă tu nu schimbi ceva nu se va schimba prea mult.
În final spune în fiecare dimineață cu ochii închiși și cu voce tare O să am o zi grozavă aproximativ timp de 5 minute (poți pune o alarmă) iar seara spune Mă simt fericită alături de ceilalți tot 5 minute cu ochii închiși și cu voce tare, nu e nevoie să crezi tu doar spune timp de 50 de zile. Baftă
Răspunde
Pentru a putea fi ajutata necesita ore de introspectii in viata ta zilnica, in evenimentele din ea, lucrurile care te-au marcat etc. Pana cineva de specialitate nu cunoaste in amanunt experientele tale de viata nu poate identifica cauzele care te-au facut sa derapezi de la o viata normala si mai placuta. Oricine iti spune altceva are imaginatie.
Ai anxietate sau depresie! Trebuie sa faci cateva sedinte cu medicii psihologi, sa faci cateva psihanalize si sa mai consulti si cu medici psihiatri! In legatura cu Biserica s-ar putea sa mearga cu rugaciunea prin SACROTERAPIE, dar vorbeste cu un preot bun si o sa te ajute sa te linistesti si o sa treci cu bine peste asta, iti garantez! Mananca o ciocolata amaruie KANDIA cacao de 55% sau 75%, sa dormi 8 ore si sa te culci devreme in jurul orei 22:00! Iti recomand sa citesti si sa te rogi acasa inn fiecare dimineata si seara:-http://www.crestinortodox.ro/......48811.html
-http://e-dimineata.ro/......-anxietate
-http://teotrandafir.com/inedit/rugaciunea-care-te-scapa-de-depresie-59730
-http://ortodoxia.rol.ro/......68916.html
-http://caplimpede.ro/rugaciunea-care-te-scapa-de-depresie/
-http://www.sfatulbatranilor.ro/......-anxietate
-http://lataifas.ro/......eznadejde/ Cam asta o sa te ajuti sa alungi depresia si o sa te vindeci, rugaciunile o sa te ajute sa te calmeze si o sa te linistesti! Sa fii vesela si optimista si sa ai gandire pozitiva si sa profiti din plin viata si sa-i multumesti bunului Dumnezeu pentru viata dupa ce citesti rugaciunile care v-am recomandat de mai sus! Sa fii mereu fericita si insanatosire grabnica!
Daca stai 2 ani netratata ca mine, o sa ajungi sa fii o creatura care nu mai simte nimic, iubire, speranta, caldura...
Toate o sa se duca, o sa fie doar ura si tristete!
Te obisnuiesti, apropo, sa nu bagi de seama vocile din cap in viitor, nu te ajuta, iti vor doar raul
Suna a depresie, probabil si un pic de tulburare afectiva bipolara. Dar nu lua in seama ce spun eu, viziteaza un psiholog. Dar din experiena proprie iti spun ca e foarte greu sa gasesti unul bun iar sedintele au un pret mai mare decat cladirea Chrysler. Dar daca parintii tai te sustin atunci bafta. Terapia nu e prea amuzanta iar pastilele nici atat, dar in final, totul e spre binele tau 
Mergi la psiholog vezi ce psiholog alegi e greu sa găsești unul bun și dacă te va lua cu du-te la biserica...Nu ii mai calcă pragul. Psihologia nu "se pupa" cu popii. Și nici sa te pastilezi cu antidepresive nu merge...Îți distrugi creierul si atat. Un psiholog bun te va ajuta sa identifici cauza problemelor și te va ajuta sa o tratezi. Ai grija de tine.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
