Da, pare a fii PARANOIA, o boala psihica cu halucinatii vizuale si auditive.
Nu am halucinații. Sunt perfect normal. Pana și când sunt undeva, într un colectiv, uit de starea asta. Ma gândesc ca e în capul meu tot
Tu te contrazici pe tine insuti, dar comportamnetul este intr-adevar de paranoic.
Uite aici 2 exempe luate chiar din ce ai spus tu:
"Devin repede paranoic, adica, de exemplu. Sunt în camera, am geamul deschis, este noapte, și ma bate gândul ca atunci ar putea bate oricine în geam"
"Ma gândesc ca e în capul meu tot"
Da, asa este, paranoia se intampla numai in capul celor bolnavi!
De aceea ti-am spus sa mergi la medic, pentru a fii evaluat si a primi medicatie necesara.
Sanatate multa!
Un bolnav mintal nu și da seama ca e bolnav mintal
Corect, de aceea trebuie sa mearga la un psihiatru, ca sa fie evaluat si sa inteleaga ce i se intampla.
Un psihiatru sau psiholog poate confirma daca e paranoia, psihoza, schizofrenie sau anxietate.
Tind sa cred ca este doar în capul meu. Deoarece antecedente în familie nu am, abuzuri nu am, copilărie suferinda nu am, note bune am la școală, deci...
Poți fi predispus genetic la schizofrenie, se poate declanșa in orice moment al vieții. Cei mai destepti oameni ai omenirii boala asta o aveau, erau genii efectiv.
Probabil e anxietate ( nimic grav)
Evita sa te uiți la filme horror și thriller
Am avut și examenul de clasa a8a, am fost puțin stresat, de ce sa mint, acum nu mai sunt, dar stau cu gândul ca as putea sa intru la un liceu mai puțin bun. Cum am zis, în societate nu am asta, într-un colectiv. Doar acasa, când sunt eu cu gândurile.
Înseamnă că este anxietate, foarte multi tineri de confruntă cu așa ceva, la vârsta ta debutează, și la mine la fel s-a întâmplat.să simt o frica nejustificata când începeam să învăț bine, când eram prost nici depresie nici anxietate nu aveam. Eu cred că există o corelație între anxietate și inteligența. Gândurile nu sunt intruzive? Stai liniștit că e o frica nu neapărat anxietate dar ești predispus la anxietate genetic după relatarea ta. E ceva tipic la adolescenți nu indică neapărat o afecțiune mintală
Ma gândesc ca dacă as avea afecțiuni mintale as fi știut, deoarece as fi fost diagnosticat de mic cu asa ceva, însă am fost perfect sănătos. Poate pare puțin cam dus la extrem la 15 ani.
La 14-15 ani apar simptomele,fiindcă atunci se cristalizează aceste probleme de natura psihică. Nu este deloc normal sa ai astfel de gânduri,decât dacă s-ar numi TOC ( tulburare obsesiv compulsiva) gândurile sunt intruzive cauzate de acesta tulburare nu sunt gândurile tale. Pot fi multe nu putem ști,daca ai psiholog la școală mergi cu încredere cateva ședințe este gratuit, daca nu ai vizitează un psiholog doar sa auzi o părere daca te sperie sa mergi la psiholog, sa ști măcar cu ce te confrunți.
La vârsta ta apar problemele astea nu înainte, la 14, 15 ani. Așa a debutat anxietatea și la mine brusc tot la vârsta ta.
Deci, ar trebui sa fie ceva foarte grav?
Cauzele pot fi multiple. Ce trebuie sa faci este sa te abați de la acele gânduri sau acea senzație de frica și să îți preocupi mintea cu ceva distructiv,productiv,sau sa incepi sa faci exerciții fizice in casa în acel moment când simți senzația aia sau să citești o carte,orice ce te-ar putea distrage te-ar putea ajuta,și să încerci să vezi de unde vine acea frica,acele gânduri, închipuite, ce o generează. Nu pot da un răspuns final fiindcă nu sunt medic specialist din păcate, dar spre binele tau ar fi sa te focusezi spre ceva pozitiv, gânduri pozitive
Distractiv nu distructiv* my bad.