Salut!
Ma bucur ca 'te cunosc'!
Stii? si eu am trecut prin acele perioade, tot in perioada liceului. sa fi fost din cauza ca numai eu nu aveam o prietena ca toti ceilalti sau ca fata aia draguta care imi placea s-a dus cu un pampalau? Sau alte motive? Posibil.
Dar ce se intampla? Uite. cat tu stai suparat, toate celelalte chestii care acum iti par banale trec pe langa tine si tu pe langa ele.
Fiind suparat tot timpul pierzi o multime de lucruri de care mai tarziu o sa-ti amintesti cu parere de rau. Nu toti suntem la fel si nu toti avem aceleasi posibilitati, deci nu te uita la X care are iPhone 6 plus si tu un Nokia. Tu esti mai destept decat acel tip el are un tel, tu ai ceva mai de pret ce el nu are. La fel se aplica si in cazul hainelor sau banii pe care ii are el de cheltuiala etc (toate astea daca este cazul).
Trebuie sa te gandesti asa: nimanui nu-i pasa ca tu esti suparat. Cei din jurul tau percep asta ca pe o energie negativa si o resping, nu-ti acorda importanta.
Trebuie sa ai grija de tine si tot ceea ce faci sa faci pentru tine, lupta pentru tine pentru ca meriti asta! Stiu, doare, dar nu le arata asta celorlalti, fii puternic!
Totul tine de starea de spirit! Inlatura tot ceea ce te face sa fii astfel si ai sa reusesti! Vezi ce anume nu merge si incearca sa remediezi.
Succes!
Problema este temporara. Ea se datoreaza faptului ca nu poti vedea lucrurile bune din viitor.
Noi nu trebuie sa fim sentimentali; sunt stari prin care toti oamenii trec indiferent de varsta -si nu doar o singura data.
Te sfatuiesc sa depui efort sa iesi din starea aceasta. Dumnezeu este langa tine, si El nu doreste sa te vada ramanand multa vreme in felul acesta. Domnul Isus a trecut prin ce treci tu; dar El S-a prins cu credinta de Tatal ceresc; S-a increzut in dragostea Tatalui. Si asa cum a putut sa priveasca dincolo de cruce, tot asa si noi putem sa privim dincolo de starile si situatiile dificile din viata, prinzandu-ne cu credinta de dragostea Tatalui nostru ceresc.
Deci daca Domnul Isus a avut nevoie de rugaciune, cu atat mai mult avem nevoie si noi.
Tatal nostru ceresc doreste sa fim fericiti, indiferent de situatiile prin care trecem. Si putem sa fim fericiti daca vom crede ca El ne iubeste. Aceasta credinta nu este autosugestie, ci este un adevar incontestabil. Dumnezeu ne iubeste, indiferent daca noi credem sau nu.
Te sfatuiesc sa citesti macar primul capitol din cartea "Calea către Hristos" de aici: http://www.adventist.ro/index/materiale-de-studiu/e-books.html
Buna,
Hai sa stam de vorba. Vrem sa te ajutam sa-ti fie mai bine.
Poti primi ajutor specializat in mod gratuit.
Asociatia Telefonul Copilului poate fi partenerul tau de discutii sau poate fi prietenul tau atunci cand te confrunti cu o problema. Confidentialitatea este cuvantul cheie in relatia ta cu serviciul Telefonul Copilului, oferit de organizatia noastra.
Apelul catre 116 111 este gratuit din retelele Romtelecom si Cosmote, de luni pana duminica, in intervalul orar 08.00 – 00.00. Mai multe poti afla si la: http://www.telefonulcopilului.ro/intrebari-frecvente
Pentru ca problemele cu care te confrunti reprezinta subiecte delicate si te-ai putea simti in largul tau mai degraba in mediul online, te indrumam sa ne transmiti mesajul tau la telefonulcopilului@telefonulcopilului.ro
Asteptam sa te ajutam!
Uita-te la un film, joaca-te un joc, citeste o carte sau ceva, asculta niste muzica, ceva ce sa iti tina mintea ocupata si sa uiti de toate problemele . Nu e ceva grav, toti trecem printr-o perioada de asta... O seara faina
Multumes pentru raspunsuri o sa incerc sa nu mai imi pese asa mult si sa ma bucur din nimicuri. poate o sa vina si perioade bune, multumesc.
Si eu am trecut prin momente ca asta, dar am rezolvat prin plâns... Si mi a trecut. După, am inceput si am încercat sa îmi fac un singur prieten, care sa tina la mine cu adevarat, dar si eu la fel... Încearcă sa ti găsești un prieten adevărat, care sa te înțeleagă mereu...
Am fix aceeași situație, sunt la fel a 9-a si am vreo 5 colegi noi, toți prietenii mei s-au schimbat si am înțeles că mă foloseau ca să îi ajut la învățătură, acum nu suport pe nimeni alături și toți au început să facă glume, mă simt oribil, singură, și la fel parcă simt că nu mi-e aranjat bine părul, sunt neîndemânatica cînd merg pe coridoare, etc. Etc.
Carmen133 întreabă: