Sunt atat de nostalgic si de trist de simt ca nu am niciun sens,imi curg si lacrimile.
Va implor din tot sufletul meu, ajutati-ma findca la psiholog nu ma pot duce iar voi sunteti singura sansa deci...va rog
CE SA FAC? CUM SA FAC? nu vreau sa ma mai gandesc la copilarie, prin copilarie vreau sa zic ce era acum 4-5 ani.Nu imi pot lua gandul de la ea orice as face ori ce as zice oriunde as fi cu oricine as fi zaresc in mintea mea imagini din "lumea magica" copilaria...Nu ma mai pot gandi la altceva,nu mai pot face altceva, sunt prins intr-o depresie maxima...Ma gandesc cum ma jucam eu cu jucariile,cu robotei,cu soldatei,cu indieni,cavaleri,masini, carti cu yu gi oh si duel master si altele.
Cum pierdeam zilele gandindu-ma ce sa le propun prietenilor mei sa ne jucam...toata ziua prinsa,ascunsa,footbal, mancam si reveneam..cand era caldura ne mai duceam sus ne mai jucam un joculet sau ne pregateam ringurile si figurinele de wrestling(pe atunci eram innebuniti toti de la bloc dupa el). Aveam acea stare de bine,de inocenta,de libertate(in sensul ca nu aveam nicio grija,nici un fel de problema, totul era roz si perfect)...De cateva zile sunt la pamant am cazut in depresie nimic nu ma mai inveseleste.Am 14 ani si vin clasa a 8-a asta ma ingrijoreaza si mai tare.Cum a putut timpul sa treaca atat de repede si cat m-am jucat eu in viata mea 2-3 ore? cam asa pare.De ce e asa? de ce viata de adult si de om varstnic tine 50-60 de ani si de ce copilaria doar 12-13 ani? nu e drept nu apuci sa te distrezi in acei ani mai ales cand esti mic si nu sti mai nimic..Deci atunci ar veni cam 8-9 ani.Va rog ajutati-ma cum scap de depresia asta, va implor as da orice dar voua nu va pot da decat o funda si voturiheeelp!

Fiecare om isi traieste etapele vietii de mai multe ori, copilaria nu e pierduta, e frumos sa fi copil si poti fi copil ori de cate ori vrei, eu am 20 de ani si ma mai copilaresc pentru ca imi place.

Haha, da asta e un lucru minunat, cand poti sa nu uiti cine ai fost, viata merge inainte, iar langa noi, trebuie sa ne luam odata cu varsta si o pereche, pentru care vom munci, o vom aprecia, ii vom face zilele frumoase, dar in schimb trebuie sacrificiu, munca, scoala, invatat, totul pentru ca iubitica noastra sa capete un ursulet, o ciocolata, o floare mica pentru ca nu avem la inceput bani pentru un buchet mare, zilele trec si odata apar si copii, pe care va trebui sa ii lasam sa viseze, sa ii lasam sa se joace cu omuleti verzi si sa bata mingea, cat au timp, asta e viata, apoi iesim la pensie si vin nepoti cu care ne vom petrece timpul daca am fost parintii buni si copii ii lasa la noi, viata e frumoasa doar daca ne sacrificam sa o facem cu mana noastra frumoasa, bafta, interesant cum gandesti, felicitatri ca poti sa spui ce gandesti, esti un om liber intr-o tara libera, take care!

În primul rând, încă ești copil.Eu am 15 ani și nu încă nu am de gând să renunț la a mă juca footbal cu copiii de 10 ani ) fac tot felul de chestii copilărești.Îți faci griji degeaba, încearcă să vezi că ai atâtea lucruri de făcut în viață și tu îți pierzi timpul plângandu-te ca trece timpul.Eu,cel puțin la 14 ani mă izolasem la un moment dat, ziceam că mă plictisesc chestiile astea copilărești și că vreau să fiu matură.Am descoperit că m-am înșelat.Ador să mă prostesc,să joc tot felul de jocuri, să alerg pe stradă, uneori, astea sunt cele mai frumoase momente ale vieții, profită de ele.Capul sus, ieși afară, distrează-te, creează-ti amintiri de care vei râde când vei fi bătrân.