Buna. Sunt baiat, am 23 de ani si am probleme de timiditate, adica nu o pot controla, sunt mereu observat la cum ma exprim si nu am putere in voce, asta doar in fata oamenilor si chiar si cu cei apropiati din familie. Daca ma deranjeaza o vorba ma gandesc la ea in permanenta si tin in mine, nu am curajul sa raspund ceva in fata persoanei, de obicei nu am curajul sa spun nu daca chiar nu vreau si multi au profitat de treaba asta si m-au folosit si chiar in mod repetat cumva, nu vedeam pana realizam era tarziu si nu mai avea rost sa mai aduc vorba dupa atata timp etc.
Faza e ca asta e din copilarie, timiditatea asta la oameni si mereu aleg sa fug parca sa ma ascund sa nu mai fiu vazut, parintii au fost stricti cu mine pot sa zic ca si din cauza asta oamenii radeau probabil si ma evitau deja, gen deveneam un speriat care asculta de frica de parintilor, iar tata dupa ce il ascultam tot nu era multumit de mine, ma certa foarte des si m-am inchis fata de el. El nu mai comunica, iar dupa un timp mereu eram atent in orice faceam prin casa sau daca imi zicea sa fac ceva trebuia sa fie la perfectie si oricum tot zicea ceva indiferent cat de bine era.
Am mers asa probabil de la 17 ani incoace, acum sunt cuprins cumva de o anxietate sociala, iar daca sunt luat mai tare gen peste picior, ma emotionez rau si ma gandesc la asta pe parcursul zilei iar cand revad persoana intru in aceeasi stare si nu mai sunt absolut deloc cum eram cu ea.
Asa s-au indepartat si prietenii de mine si eu nu mai aveam curajul sa ma mai apropii de cineva sa fiu eu gen, singurii erau cei mai viciati, asa am inceput sa fumez, sa beau, sa fac anumite lucruri, sa chiulesc si de astea dar tot ala anxios eram, dar unii din ei poate se foloseau de mine, poate ma prindeam dar tot acceptam pentru ca nu spuneam nu etc.

In prezent, sunt antisocial si nu am prieteni, nu am curajul sa ma exprim foarte bine, la job sunt vazut ala retras ce il vezi mereu singur, unii fac misto-uri si totusi cumva le accept iar multi care incearca sa tina totusi un dialog cumva imi vorbesc altfel, ori au un interes sau doar nu incearca sa nu ma sperie si mai afla cate ceva si mai tarziu le raspandesc, altii razand, glumind pe tema asta si asa mai departe.
Trece viata pe langa mine, mai locuiesc si singur pentru ca de 4 ani nu mai sunt in tara, doar job si apartament. Nu prea ies, doar la cumparaturi sau unele nevoi, de fapt ma mai plimb si imi e mai usor cand stiu ca nimeni nu ma cunoaste. Daca cineva a interactionat de cateva ori deja imi dezvolt o retinere si incerc parca sa fug sa nu mai te reintalnesc.
Mereu fug, am avut aceste retineri si cu membrii din familie sau veniti noi in familie, rude, vecini etc.
Am o depresie cumva si nu pot sa scap de aceste retineri, m-am gandit la psihoterapeut dar mereu mi-a fost frica se merg ca vor sti si altii sau sunt vazut de cineva si nu voi sti sa mint sau de ce nu chiar de pshihoterapeut sau psiholog ce vreti voi.
Nebunesc, de fete sa nu mai vorbesc. Simt nevoia sa iubesc pe cineva, o fata care sa ma inteleaga dar nu stiu cum sa ma comport cu o fata sau sa vorbesc, imi e greu chiar si la conversatii text cu fete si deja am o varsta sunt si responsabilitati si chiar nici o fata? Adica nici pic de curaj si simt ca asa mai trec 4 ani si tot asa eu doar inchis in mine.
Daca ma expun devin paranoic la un moment dat sau vorbesc lucuri si le regret mai tarziu.
Au existat si abuz de substante cumva imi distram singuratatea, ma puneam mai usor in anumite situatii dar imi si faceam probleme sau usor rau singur.

Gata nu va mai plictisesc ca va scriu aici romane, dar totusi daca ati ajuns pana aici, ce parere aveti?

"| linuț: Buna. Sunt baiat, am 23 de ani. si am probleme de timiditate"

incepe prin a-ți schimba măcar numele de user: "linuț" nu inspiră incredere, nu e deloc masculin!

Citește și învață să trăiești așa cum îți place, nu cum le place. Timiditatea e o calitate, să știi. Decât sa scoți 50 de Inepții intr-o propoziție, mai bine Asculți, simți și trăiești (vei observa, dar ascultând foarte atent și vizualizând cu si mai mare atenție că lumea nu e chiar așa perfectă). Atunci când vei observa că oamenii greșesc (și o, Doamne, ce greșeli grosolane), când au anumite defecte - nu îi vei mai portretiza ca "autoritate".

Cât timp ii vei vedea pe oamenii din jurul tău mai buni decât tine sau oricine altcineva, vei rămâne timid.

E OK SĂ GREȘEȘTI ȘI SA FII IMPERFECT!

Frate, esti leit eu cand eram de varsta ta, eram foarte atent la tot, la tot ce zice lumea despre mine, eram atent sa nu zica nimeni nimic ceva rau despre mine, ca daca zicea eu ma inchideam in mine si ma blocam psihic. Acum am inteles ca totul e de la egoul meu, de la mandria pe care o aveam atunci, de la lispa iubirii autentice si cel mai important de la necunoasterea de sine, nu stiam cine sunt, nu stiam cum sunt, ci doar voiam sa par. Voiam sa fiu vazut de toti ala bun, ala care eu nu eram, aveam in minte fel de fel de modele pe care eu le imitam ca sa ma placa lumea, lumea ma placea dar eu muream in mine, pentru ca cu cat eram mai mult altcineva cu atat mai mult ma emotionam, cu atat mai mult intram in depresie, iar alcoolul era prietenul meu de suflet. Bun, acum sa incercam sa trecem la solutii. Solutia la mine a fost Dumnezeu, am trecut printr-o perioada extraordinar de urata timp de vreo 5-6 ani, bine nu a fost constant, au fost multe nopti nedormite, multa suferinta, multa lupta cu mine insumi, dar cu mare incredere in Dumnezeu, chiar pana la moarte. Uneori simteam ca ma duc, dar venea Dumnezeu si ma mangaia si ma trezeam din acea stare si aveam o asa pace si o pofta de iubit de nu mai cunoscusem pana atunci acea stare. Bun, aici m-a luat un pic valul pentru ca fu prea intens sa nu o povestesc . Bun, ce iti trebuie tie. Iti trebuie sa fii autentic, sa te cunosti pe tine si sa fii asa cum esti tu. Sa nu te mai intereseze ce zice unul sau altul, sa nu te lasi dus asa de ganduri in depresie si in lenevire. Cum le zic la toti care au acea lenevire si confort de a nu face nimic si a sta pe telefon sau asi plimba mintea de colo colo prin diferite ganduri imaginative care dauneaza. Incearca sa nu gandesti prea mult, incearca sa fii mai concentrat la ceea ce vrei sa faci si la ce trebuie sa faci, la ce e mai bun pentru sufletul tau, pentru ati mari dragostea, incearca sa ajuti oamenii, si ai sa vezi ce bine te vei simti cand ajuti. Fii prezent, concentreaza-te pe ce e acum nu ce a fost sau ce va fi, traieste prezentul. Fa mult sport, alearga, plimba-te in natura, admira natura, creeatia divina, bucura-te de ea, si nu iti mai lasa mintea sa se duca unde vrea ea ci incearca sa fii prezent. Citeste mult, dar citeste sa iti dezvolti concentrarea, tine post si roaga-te mult ca asta ajuta foarte mult si ai incredere in Dumnezeu, El te va invata, accepta ceea ce vine si traieste prezentul. Nu incerca sa fii altcineva decat esti. Nu mai pune la suflet toate gandurile si toate vorbele ce vin spre tine, deconecteaza-te de la probleme si simte bucuria si viata pe care ne-a lasat-o Dumnezeu. Nu stiu cat de mult te va ajuta ceea ce am zis eu, ca daca stau si ma gandesc atunci cand eram si eu ca tine, nu credeam in astea, pentru ca eram abatut, nu aveam nicio tragere de inima, ma lasam asa pierdut, fara viata si suspinam ca viata e asa urata. Dar sper ca poate o sa iei o decizie si o sa ai vointa si un pic de indarjire ca sa faci pasul asta. Incepe usor, ai rabdare cu tine, cu pasi mici dar sigur, chiar daca mai pici...ia-o usor, schimba-ti perspectiva vietii. Cu Dumnezeu inainte frate!

Psihoterapia te ajuta cu rezolvarea fobiei sociale, anxietatii.

Https://youtu.be/XYEFPar4D6E

sau dacă nu știi engleză

https://pdfcoffee.com/robert-glover-gata-cu-baiatul-bun-pdf-free.html