sunt balbait.si mi`e foarte greu sa imi fac prieteni mai ales sa comunic cu ei as vrea daca se poate sa imi dati vreun id de messenger a vreunui psiholog care sa ma ajute sa scap de balbaiala, chiar nu mai pot. Multumesc anticipat! Dau funda!

Nu psihologul ci pedagogul te ajuta sa iti carifici problemele de comunicare, ar trebui sa existe in scoala pedagog.

Faci exercitii cu un creion in gura! nu glumesc! il ti in dinti si vorbesti cu el!

Uite un link
http://www.informatiamedicala.ro/......-1517.html
uita-te in josul paginii si da si adresa de email

Este o problema de comunicare.
Este posibil ca aceasta tendinta sa o ai din cauza unei tendinte spre timiditate sau temere. Pentru a avea pace si a nu iti fi teama in aceasta lume exista o singura solutie. Cauta sa intelegi caracterul Domnului Isus, care vindeca pe saraci, care linistea pe cei tulburati si care era perspicace, sociabil, amabil dar fara a da curs unor familiaritati conventionale specific lumesti. Invata de la El cum sa scapi de temera ta, de balbaiala, cum sa comunici mai bine.
Primul pas este sa iti folosesti inteligenta si sa incerci sa intelegi Biblia. Incepe cu Evanghelia dupa Ioan si apoi scrisorile lui Pavel, dc nu poti citi toate cele 1300 pagini cap coada
Pasul doi: roaga-te. Dumnezeu asculta pe copiii Lui, si El doreste sa comunice cu noi. Si noi invatam sa comunicam de la El, doar de la El. Nimeni altcineva pe pamant nu ne invata sa comunicam cu adevarat.
www.mihaeladruncea.wordpress.com
www.oxigen.tv
www.intercer.net

Ar trebui sa faci logopedie cu un pedagog specialist sau chiar psiholog.Nici un psiholog nu te ajuta pe mess. Trebuie sa te duci la cabinet sa faci ceva in privinata asta, dar nu se poate altfel decat sa fii prezent.

Buna, baiatul meu de 11 ani mai este un pic balbait, de fapt nu se mai cunoaste prea mult, se mai blocheaza uneori, mai ales cand este stresat si-l ia cineva mai tare la intrebari. Ma chinuie cu problema asta dinainte de 2 ani, de fapt de cand a inceput sa vorbeasca, si a tinut-o tot asa, din fericire se atenueaza din an in an sa zicem, de vreo 2-3 incoace. In familia mea pe linie materna au fost balbaiti, mare parte se recuperau de la sine pe parcurs, unii au ramas asa, un var de ex care are acum 40 de ani este tot balbait, nu a reusit sa sparga cercul asta vicios.
Eu cred ca este psihic pana la urma, tratamentul meu fata de copilul meu a fost urmatorul: desi multa lume recomanda sa nu se agreseze prea mult persoana cu problema lui, adica sa i se pomeneasca mereu de ea, eu exact asta am facut. De ce? pentru ca am vazut ca perioadele cele mai rele corespundeau cu perioadele lui de frustrari din partea noastra, fie ca eram ceva mai severi cu el, fie ca i se refuzau anumite lucruri, brusc scotea arma lui secreta si lovea, ne facea pe toti sa ne invartim in jurul lui suparati si disperati ca nu va reusi sa fie normal si sa-si duca viata normal. Cand am avut confirmarea ca el o folosea ca pe un santaj pe care il stapanea f bien dar care de fapt declansa reactii in lant care il blocau pur si simplu pentru zile sau chiar saptamani intregi, (practic nu putea sa se exprime, aproape nimic, era o durere crunta pentru mine ca mama sa-l aud gangavind practic niste sunete), deci cand am intuit un pic cam ce se intampla am atacat si eu, i-am interzis practic sa vorbeasca cu mine sau cu altii cand avea perioadele astea. Plangea si spunea ca nu poate, ca la scoala e un calvar ca doamna inv nici nu se mai obosea sa-l puna prea mult sa raspunda, i-am spus ca nu ma mai intereseaza, asa cum sunt si perioade mai bune, inseamna ca se poate, iar daca totusi se poate, depinde numai de el sa poata tot timpul. Ori citeste cu voce tare, ori isi incetineste ritmul de vorbire, i-am zis ca el e singurul in masura sa-si rezolve problema, ca restul din familie, care citeau cu voce tare, etc...
Asa ca-l compostam de cate ori vorbea prost, il opream si-i repetam ca este f puternic si ca atunci cand vrea ceva obtine pana la urma totul, asa ca si problema asta tot a lui este. Azi asa, maine asa, am realizat la un moment dat ca este din ce in ce mai bine, vorbea mai bine, apoi si mai bine si mai mult, astfel ca azi nici nu se mai cunoaste. Nici nu mai credeam ca va veni ziua asta, dpdv al meu era un pic handicapat social pe tema asta, era frustrat, dar acum a trecut. Nu are prieteni nici el, nu stiu exact cauza, nu pare sa fie deloc timid eventual doar incapatanat sa se faca totul ca el si din cauza asta copiii nu prea se ataseaza de el si invers, la telefon de ex evita sa vorbeasca mai ales cu persoane straine de casa, zice ca se balbaie, uneori chiae si la magazin nu prea vrea sa se duca, ma trimite pe mine, dar eu il refuz, ii spun ca daca nu se duce singur va rata sa-si cumpere ceea ce vrea.
In alta ordine de idei: mama si bunica-meu asa au facut: citeau cu voce tare si vorbeau mai rar si raspicat, pana au prins incredere (mama cica s-a balbait pana la vreo 16-17 ani, bunica-meu pana dupa 20 ani).
Baiatul meu a fost incurajat cu forta sa vorbeasca mai bine, ii spuneam mereu ca un baiat asa ca el care obtine orice isi propune inseamna ca nu vrea sa se repare, nu-l lasam sa vorbeasca oricum, cred ca asta a produs in declic in capul lui.
La varsta de 7 ani a fost plecat in tabara in franta, si de atunci, pana acum la 11 ani a fost mereu in acelasi loc. Patronul de acolo mi-a spus acum 4 ani cand am fost acolo sa-mi vad copilul ca si el a fost balbait pana in tinerete, dar rau de tot. I-a trecut cand s-a insurat.
Anul asta am fost iar sa-mi vad copilul si mi-a spus ca lumea care nu-l cunoaste pe paul nici nu stie ca ar avea vreo pba.
Psihologii nu sunt buni, nu inteleg care e pba, mai ales astia de pe la noi care nu au experienta in domeniu sau care cred ca pot face fata acestei probleme delicate doar cu ceea ce au invatat in scoala.
Logopezii iarasi sa nu-i abordezi, sunt si mai periculosi, daca nu au experienta mare strict in acest domeniu, sa fugi si sa nu te uiti inapoi. Crede-ma ca i-am luat pe toti la rand din cta (la telefon biensur si m-au lamurit). Asta o stiu de la marele prof Francois le Huche (toata viata lui nu studiat decat ac problema) la care am fost cand copilul meu avea 4 ani. Ma rog el mi-a dat atunci multe sfaturi interesante, pe care le-am aplicat catva timp si care au dat ceva rezultate, caderea mare a fost cand a intrat el la scoala si cand parea ca nu mai are nici o speranta). El mi-a zis ca poersoanele balbaite au mai multe sanse sa se rezolve singure pana in jurul varstei de 18 ani decat facand terapie nepotrivita cu oameni nepotriviti (logopeezi sau chiar si psihologi, care dpdv al lui nu ar fi inteles chiar nimic din aceasta problema a balbaielii). Acest lucru poate avea repercursiuni grave pentru toata viata
si e posibil sa nu se mai poata recupera. Asa ca incurajeaza-te singur, propune-ti singur o ameliorare, cu citit, cu creion in gura eventual, cu orice, fa-ti o strategie singur si vezi ce poti face.

Mai exista niste aparate, de la cele mai simple (cateva sute de euro) la cele mai sofisticate si scumpe (5. 000-6. 000 euro) care se baga in ureche- de fapt ca niste aparate auditive care schimba putin ritmul si frecventa vorbirii tale, te face practic sa te auzi vorbind dar cu cateva milisecunde in intarziere si asta face ca brusc sa-ti schimbi modul de vorbire si practic sa nu te mai balbai. Problema e ca atunci cand le scoti din urechi balbaiala este iar acolo iar in timp am citit ca poti deveni imun, adica nu mai tii cont, dar nu sunt sigura de asta, e un mecanism care te face oricum sa incetinesti ritmul). Oricum aparatul nu se poarta decat cam 20% din timp si doar in situatii stresante.
Rabdare si incredere. Cati ani ai?

Ps. tot eu sunt, doamna din cta, am vazut cateva raspunsuri care te indeamna sa mergi la logoped, pedagog, etc. Nu stiu cati ani ai, dar de ex pe copilul meu nu l-as duce la nici unul. In Romania nu cred ca avem specialisti pe aceasta problema. Intelegi, ei trebuie sa fie specializati strict pe aceasta directie, este un domeniu imens si complicat, cati balbaiti sunt atatea forme de balbaiala practic si ai nevoie de ani lungi de experienta si rezultate ca sa ai indrazneala sa abordezi o asemena problema. Daca ar fi vorba de altceva, balbaiala dupa un accident, diverse alte accidente de limbaj cand inversersezi silabele intre ele, etc, aia e alta mancare de peste. Dar balbaiala adevarata e altceva, studii moderne, de caz, etc. Eu una nu am gasit asa ceva in Romania, nici nu stiu daca exista.
Psihologii e iarasi cu dus si intors, eu nu am incredere pentru ca ne intoarcem iarasi de unde am plecat, problema asta cu balbaiala nu prea a interesat pe nimeni si din cauza asta nu se cunoaste. Ultima oara cand am apelat la un psiholog (considerat bun in cta) a incercat sa ne abureasca la a 2-a sedinta ne-a trantit-o ca de fapt trebuie sa inceapa cu noi, cu parintii copilului, cica noi am avea p problema. Asa ca am lasat-o balta. Sotul meu ma mai certa in anii trecuti si era ingrijorat ca nu vreau sa mai incerc nimic, dar pentru mine vorbele profesorului Huche mi-au ramas intiparite in creier, dupa ce m-am convins pe pielea mea am asteptat sa se rezolve de la sine si se pare ca suntem pe calea cea buna.

Am 14 ani

Problema dvs nu se rezolva prin chat sau mess. Dvs este recomandat sa mergeti la psiholog si sa urmati cateva sedinte de psihoterapie si in functie de caz, concomitent vizite la logoped

Invatate sa vorbesti foarte corect si va functiona de minune.si eu am avut candva probleme mari dar cu timpul mi-am corectat vocabularul