Am 16 ani și de 3 zile până acum am avut atacuri de panică.
Totul a inceput miercuri când am băut niște cafea foarte tare și câteva ore mai târziu a început să îmi bata inima și mă simțeam agitată. Mama mi-a dat o pastila pentru calmare (pe baza de plante), însă 10 minute mai târziu a început adevăratul atac de panică.Nu îmi mai simțeam limba în gură, tremuram, mă simțeam amețită, parcă nu eram eu(nu aveam halucinații), simțeam că mă sufoc.Am reușit după vreo 30 minute o oră să mă calmez singură. Apoi, înainte să mă culc, tot așa.Astfel m-am culcat pe la două noaptea. Dimineața când trebuia sa merg la școală m-am panicat iar puțin (mă gândeam că dacă se întâmplă la școală), dar mi-a trecut repede.De asemenea am observat că atunci când sunt cu mai multe persoane de ex la școală nu am nimic.Cand sunt singura e rău. Tot în seara aceea după ce am venit de la școală mi-a fost și mai rău, au început să se amplifice senzațiile.Acum simțeam și furnicături in degete și în picioare și mi-a luat mai mult să mă calmez.
Și tot așa, dimineața și seară din nou stări de panică, până când ieri am fost la un psiholog care m-a calmat pe moment și m-a învățat câteva tehnici.Am adormit bine cat de cat și in urma cu o oră, la două noaptea, am avut iar.Acum e aproape 4 și m-am mai calmat.
Problema e că eu in tot timpul ăsta sunt conștientă că sunt doar atacuri de panică și totul e in mintea mea dar totuși nu mă pot controla din prima.
Ce îmi sugerați sa fac, cum sa le controlez? În afara de respiratie adâncă și autosugestie.
De abia miercuri am programare și nu știu cum o sa rezist pana atunci.

Medicul poate o sa iti prescrie niste pastile dar e cam nasol cu ele.
Si prietenul meu a suferit de atacuri de panica si eu sufar de atacuri de panica in urma unor traume, stres si o perfuzie de la spital.Pastilele ce posibil urmeaza sa le iei o sa iti de-a continu stari de somnolenta, in afara de a te "tranchiliza" nu prea are nimeni ce sa iti faca pana nu iti controlezi tu mintea.Stiu ca suna ciudat, stiu ca e enervat dar asa zic toti ca cica tu poti contrala asta cu toate ca mie nu imi pare dar nah... daca medicul zice asa o fi.
Incearca pana una alta sa nu mai mai ramai singur, sa faci chestia cu respiratia (tragi aer ti un pic, in lasi) inainte de a simti starea aia mai nasola si sa iti gasesti o activitate.

Am pățit și eu...ba chiar am ajuns la urgență...nu e de joacă cu chestia asta.

E pe bază de psihic. ce gândești tu. deci, încearcă chestiile astea :
Când simți că începe să te ia atacul de panică, pune mâna pe telefon, du-te pe wapp, Facebook și scrie cuiva, nu contează, unei prietene spre exemplu și faci ceva de genul " mamă, nu am somn, nu știu ce să fac ", asta fiind un exemplu, automat creierul tău se gândește la ce tastezi acolo și o să uiți complet de atacul de panică, sau te poți uita pe YouTube sau să citești ceva pe net.

Nu-ți fă probleme, după ceva timp o să dispară atacurile astea, totuși recunosc că sunt groaznice.

Când simți că te ia atacul de panică, focusează-ți creierul pe altceva încât să poți uita.

Multă sănătate.

Te înțeleg, am trecut și eu prin asta. Tocmai ai declanșat atacurile de panică cand ai băut cafea, pentru că sunt sigur că nu ai avut această problemă până acu. Incearcă să descrii puțin de ce ai atacuri de panică, mă refer că astea în general de la frica de moarte apar, dar vreau să aud de la tine.

Buna! Vreau sa te rog sa nu te mai panichezi asupra propriei stari fiindca frica interioara genereaza simptomele fizice. Am patit si eu acum cativa ani, si te inteleg foarte bine. In cazul meu au pornit, la fel, din cauza excesului de cofeina (energizant mai exact). Deci primul sfat ar fi sa eviti vreo 2-3 luni cafeaua, ciocolata, energizantul, etc. Incearca sa bei lichide multe: apa, ceaiuri de plante (atentie la cel negru si verde - au cofeina), si ocazional cate o pastila pe baza de plante - mie mi s-a recomandat Sedocalm. Te ajuta enorm si calciul. Cat despre latura psihologica, fiecare reactie are un factor declansator (un trigger). Analizeaza bine ce iti provoaca anxietate : poate scoala, poate familia, sau un alt eveniment. Si incearca sa vorbesti despre asta la urmatoarea sedinta de terapie. Oricum, este extraordinar ca ai un psiholog alaturi. O perioada incearca sa stai inconjurata de oameni, si sa te concentrezi asupra altor lucruri, nu te mai gandi la starea asta. Daca incerci sa te relaxezi si sa nu mai stai cu frica asta, ca vei pati iar, o sa vezi in maximum o saptamana o sa uiti de tot ce s-a intamplat. Ai grija de tine, si sa ne tii la curent despre starea ta. Multa sanatate, si te imbratisez cu drag!