As avea si eu o intrebare, va rog sa fie tratata cu seriozitate.
Am 16 ani..si de 1 an si ceva de zile ma confrunt cu anxietate severa(tin sa precizez ca acesta este un "diacnostic" bănuit de mine, din ce am aflat de pe internet. Nu am absolut niciun prieten..nu am cui sa-i spun prin ce trec si simt ca o sa explodez. De vreo 2 ani am inceput sa-mi pierd treptat si puținii prieteni pe care ii aveam. Am crescut, fiecare si-a gasit un alt drum, alt grup de prieteni si se pare ca nu m-am putut incadra in standardele lor. Zilnic stau doar inchisa in casa, singura, cu gandurile mele. Mereu sunt nelinistita, trista, plang si am inceput sa am atacuri de panica. La liceu primesc bulling deoarece am acnee. Nu am reusit sa ma integrez in clasa mea cu toate ca sunt in liceu de aproape 2 ani. Nu am niciun coleg apropiat sau cu care sa mai schim o vorba in pauze. Cu alte cuvinte, sunt o ciudata. Ma gandesc mereu ca nu sunt indeajuns de buna pentru nimeni..de asta nimeni nu ma place, si pentru ca arata oribil bineinteles. Ma uit in oglinda si pur si simplu plang ore in sir.
As vrea sa am si eu macar un prieten...caruia sa-i spun ce simt. Am vrut, chiar am vrut sa incerc sa-mi fac prieteni. Nu pot. Raman mută doar stând in fata unei persoane sau in fata clasei cand trebuie sa prezint vreun proiect. Simt ca toata lumea ma priveste si ma judeca. Atunci cand profesoara ma intreaba ceva sau sunt ridicata in picioare la răspuns pur si simplu mi se inmoaie picioarele si mi se taie parca respirația. Acum cateva zile mi-am facut rau singura taidu-ma pe mana cu un ciob de pahar spart. De mult timp simt dorinta daca pot spune asa, de a-mi face rau. Am avut cateva ganduri de suicid, dar niciodata nu le-am dus pana la capăt..Mereu ajung intr-un punct in care spun ca e gata...s-a terminat, nu mai pot indura, dar apoi ma inmoi, nu pot sa-mi iau viata pur si simplu. Ma tem. Habar n-am de ce. Dupa toate episoadele din ultima vreme, am decis ca trebuie sa cer ajutor, dar imi este rusine sa vorbesc cu mama. Cu tata nu am o relatie buna..deci este exclus. La psiholog am inteles ca pana la 18 ani trebuie sa mergi cu un parinte sau cel putin sa-ti dea acordul sau ceva se genul. Aveti vreun sfat, ceva ce m0ar putea ajuta?
Chiar nu am nevoie de comentarii rautăcioase si aici. Daca te deranjează ce ai citit mai sus, treci peste! Multumesc!

Hei, nu știu cât de mult te va ajuta ce voi scrie, poți să ignori absolut tot dacă nu e ok.
La fel, nu am avut nici eu o perioadă frumoasă în primii ani din liceu, acele insulte și senzația de a fi un intrus existau mereu. Când prezentam ceva mă făceam roșie sau îmi frecam mâinile excesiv. Dar ideea e că trebuie să începi să te gândești la tine. De ce să plângi în fiecare zi din cauza altora care nici nu mai știu cu ce te-au supărat? Ești o persoană, te-ai născut, exiști și ești importantă. Evident, uneori ne întristăm și vrem doar să plângem, așa ne eliberăm. Știu că îți sună aiurea și poate nu vrei să faci nimic dar încearcă să-ți ocupi timpul liber cu ceva ce-ți place:
- citește (Roșu și Negru mi-a deschis curiozitatea de a citi, recomand Regina Roșie)
- schițează într-un caiet, poate descoperi un talent
- dacă stai ceva la computer, îți poți ocupa timpul cu ceva jocuri gen sims 4, genshin impact, civilization sau orice gen ți-ar plăcea ( bineînțeles nu sta cu orele)
- încearcă să-ți dezvolți un skill (învăță o limbă străină ca la carte, nu o să-ți pară rău)
- ai grijă de tine (mănâncă ciocolată, vezi un serial sau film bun, sau anime-uri)
În legătură cu acneea, nu știu cât de grav este la tine, poți încerca zynerit de la farmacie, dar dacă nu ai fost până acum, mergi la un dermatolog.
Ideea principală e că, trebuie să te bucuri de perioada adolescenței, prieteni vor pleca și vor veni, unii chiar vor rămâne, ai un drum lung ca să aflii asta . Avem atât de multe oportunități pe care le închidem datorită unei supărări sau al unei respingeri, dar trebuie să continuăm. Bucură-te de viață și nu te mai gândi la prostii ca sinuciderea.
Poate reușești să vorbești cu mama ta și să mergi la un psiholog ("vreau să merg pentru că simt nevoia" e ceva normal după mine, și eu aș fi vrut în liceu să merg.
Ok, nu sunt psiholog sau ceva de genul, sunt doar o studentă, iar dacă nu ți s-a părut pe placul tău răspunsul ești liberă să-l ignori. Îți doresc numai bine și să zâmbești

Interesant ce am citit. Acneea se rezolvă, nu este o problemă mare asta. E problemă ce ți-ai făcut! Nu te poți răni dintr-un motiv rău! Anxietatea este o problemă serioasă, se poate ajunge la depresie sau chiar mai rău... sinucidere.
Părinții nu te pot ajuta? Încearcă să faci niște treburi obișnuite, întotdeauna nu merge aceleași lucru mereu, mai trebuie schimbate: gătit, yoga și meditare cu tine însuți, citește (asta o să te ajute mult!), ajută rudele, etc.
Cu psihologul treaba merge altfel. Trebuie să te duci cu cineva care îți dă acordul, dar și terapistul te poate ajuta
Oricine îți poate fi de ajutor, dar creierul tău pune stop la oricare persoană; el acoperă întâmplările bune cu cele rele, determinând să-ți schimbe starea de bine
Niște prieteni virtuali ți-ar fi de ajutor, nu strică, pot să te ajut și eu
În plus, ai ajuns să nu mai ieși deloc DELOC din casă? Nici măcar până la cel mai apropiat magazin?
Mă bucur să-ți ofer o mână de ajutor, să ai succes și multă sănătate în viitor! O să urmezi să dai Bacalaureatul și e important să îl iei. Pace!

Bine ai facut ca ai pus "diacnostic" intre ghilimele. Altfel, credeam ca nu stii sa-l scrii corect.
Ai parinti si nu vorbesti cu ei? Ei sunt cei mai apropiati si cei mai interesati sa te ajute. Un strain (prieteni ocazionali cum ai tu) te ajuta doar daca are un castig in acel moment. Apoi te lasa balta.

Uite, și eu eram ca tine)), lasa toate astea, cine nu te place nu te merita, distrează te, ai 16 ani, când o sa o faci, crede ma o sa fie mult mai bine dacă te distrezi, eu asa am scăpat, am început sa merg la petreceri, chiar și prietena cu care sunt de 3 ani nu mi oferă liniștite, ma face sa ma simt ca un gunoi, dar știi ce, nu mi pasa, e viața mea, asa cum și viața ta e a ta, asa ca ridicate, spălate pe fata, deschide ochii și trăiește frate, pentru ca poate mâine mori și nu știi cum e sa te distrezi cum trebuie, abia acum îți începe viata, asa ca ai încredere nu are rost sa te mint, mahmureala de dimineață, și fetele de la petrecere o sa ți fie prietene o parte de viata, nu știu dacă te am ajutat, am încercat, nu te gândii la chestia asta, doar trăiește, a da și ți au plecat prietenii? Asa și))) sunt o groaza de oameni pe planeta, trebuie doar sa i cunoști, nu știu dacă ești fata sau băiat, nu s destul de treaz)))), dar fii bine, pentru ca mereu o sa existe oameni care merita sa fii bine pentru ei, te pup, și grija

Buna itsmedeby

Problema este ca iti este teama de ce cred cei din jurul tau despre tine, nu ar trebui sa iti fie, trebuie sa fi tare si sa arati tuturor ca ai un suflet frumos, fi tu insuti si vei vedea ca cei rautaciosi te vor urma ca exemplu, adevarul nu poate fi ascuns niciodata, el decat ia toata greutatea de pe sufletul tau. Incearca sa fi asa cum esti si sa faci lucruri pe care nu le-ai putut face dar in capul tau vroiai sa le faci.

Daca vrei sa vorbesti cu cineva imi poti da mesaj oricand. Draga mea, acneea poate lovi pe oricine. Nu e ceva ce poti controla. Sper ca ai fost la medic sa iei tratament pentru tratarea ei. Uita-te pe yt, Facebook sau Instagram la persoane care au aceeasi problema cu acneea. Iti las cateva conturi publice de Instagram care te pot ajuta sa te simti mai bine cu chipul tau: cruelty free beauty, Sofia Grahn, Vanessa| Skin Positivity, Skin_dra. Sunt foarte multi oameni care promoveaza acceptarea acneei. Nu-ti mai lasa colegii sa te tachineze. Nu sunt cu nimic mai presus decat tine daca isi gasesc amuzament din bullying.
Vorbeste cu mama ta, spune-i ce simti. In scoala/liceu exista cate un psiholog, iar sedintele sunt gratuite. Vorbeste cu dirigul/diriga sa iei legatura cu psihologul (sau consilierul scolar).
O sa ajungi la facultate, iti vei face acolo un grup al tau. In ultima mea intrebare gasesti niste numere de telefon, link-uri. Uita-te peste ele si daca vrei, poti suna.
Anxietatea e o tulburare foarte des intalnita. Poti scapa de ea. Prinde mai mult curaj, accepta-te asa cum esti. Traieste-ti viata cum iti doresti. Invata sa canti la un instrument, picteaza peisaje (nu conteaza daca n-ai talent, incerci), plimba-te (sigur esti palida si lipsita de vlaga daca stai doar in casa), fii voluntar (dupa ce trece covid-ul ar fi bine sa te inscrii undeva), invata pentru viitorul tau. Toti avem cate o pasiune. Sigur ai si tu una. Concentreaza-te asupra ei.
Un om fie urat, fie frumos conteaza sa aiba un caracter moral. Oamenii care judeca, jignesc nu sunt fericiti, ci niste frustrati, obsedati sa aiba control asupra celor mai slabi, caci nu indraznesc cu persoane mai puternice. De ce? Stiu cat sunt de jalnici si lipsiti de putere in fata altora. Nu-ti lasa aspiratiile sa se piarda. Colegii tai isi permit sa te trateze urat fiindca sunt intr-un grup, dar asta nu te poate impiedica sa le spui ca nu tii cont de vorbele lor. Cand e cate unul singur se mai ia de tine? Cu toti avem slabiciuni. Ia-te si tu de defectele lor (morale, fizice).
https://scout.ro - Cred ca ti-ar prinde foarte bine sa fii cercetas. Cei vei invata acolo te va ajuta sa te dezvolti in plan personal.