Te plangi la varsta aia ca oamenii te dezamagesc? toata viata este PLINA de astfel de persoane si momente. viata este o continua linie de dezamagiri, tu ca persoana existi si reprezinti ceva cand treci peste ele. multi se sinucid, dezamagirile ii bat, sa duci viata cu capul sus insemna sa treci peste dezamagiri, acolo conteaza ceea ce esti tu, cine esti tu. nu ai cu cine sa vorbesti? da, aici este o problema. daca nu ai un prieten de nadejde sa te destinzi, psihologul este mereu acest prieten la nevoie. este trist ca parintii nu te baga in seama la problema asta, dar pastilele/drogurile si fumatul nu reprezinta o solutie, oricat de avantajoase ar parea pentru tine intr-un moment de pierdere. in viata, daca nu ai un frate/sora, prietenii sunt derizorii. deci, fara o ruda apropiata, familie, in viata te descurci singur. am prieteni de 20 de ani incoace (am 24), si cand am mai mare nevoie de ei, uneori, nu sunt langa mine. nu ii pot inchiria sau cumpara sa fie langa mine mereu, uneori sunt, ma sustin, alteori nu au cum sa fie (gen am fost spitalizat in ziua cand aveau ei licenta. nu pot sa pice licenta oamenii ca eu sunt in spital gen). asa ca ramai singur (daca se intampla ca familia sa nu poata, prietenii sa aiba de facut o alegere imposibila, aia e).
nu te panica de singuratate, este o stare cu care vei trai mult timp, inevitabil vei ajunge acolo. nu incerca sa o ignori sau sa o refuzi ca posibilitate, ca te pacalesti singura.
ia viata in piept, dezamagirile de obicei vin cu un lucru bun. mereu dupa ploaie iese soarele. tu traiesti pe banii parintilor, ia gandeste-te: tu singura, fara parinti, fara serviciu, cu familie. fara sansa sa iti hranesti copilul, trai la limita subnutritiei. ala este scenariul deznadejdii. cand nu ai cum sa iesi intr-o situatie care efectiv nu poate fi mai grea. profita de ce ai, fa tot posibilul sa iasa ceva frumos din orice nor din care ploua
Eu nu o sa iti pot raspunde la intrebare,dar te sfatuiesc sa nu mai iei pastilele alea si sa vorbesti cu mama ta,depresia e o boala,daca plangi mai mereu fara motiv clar e o problema nu neaparat depresie,asta nu se rezolva doar cu pastile.E bine sa apelezi la ajutor specializat sa aflii cauza starii tale si apoi daca intr-adevar doar pastilele ajuta sa iti fie prescrise de cineva specializat.Voi la scoala nu aveti un psiholog? Nu te costa nimic sa mergi si sa discuti despre starile tale,sunt convins ca te poate ajuta cel putin o sa stii ce ai. Asa ca fapt divers/funny Eu cand eram la liceu mergeam la psiholog, ma scuzi domnisoara psiholog era tanara, frumoasa si desteapta si vorbeam toate nebuniile posibile si mereu avea cate un raspuns pentru orice, nu este vorba ca aveam ceva dar mergeam ca imi placea sa vorbesc cu ea Si imi si placea de ea (asa ca persoana) .
Nu te-am ajutat cu nimic dar sper ca intelegi ce am vrut sa zic, cel putin in prima parte.
Mulțumesc, răspunsul tău chiar a contat. Îți dau dreptate în legătură cu psihologul, cred că e cea mai bună soluție pentru început.
Buna,
Cateva intrebari:
1. De ce esti depresiva?
2. De ce plangi?
3. La ce situatie nu vezi rezolvarea?
Cred că sunt depresivă deoarece am o părere groaznică despre mine, întotdeauna se întâmplă ca persoanale la care țin să mă dezamăgească, am probleme de comunicare...
Plâng pentru că nu am cu cine să vorbesc despre probleme astea, mama mea niciodată nu mă ascultă când îi vorbesc, nu am așa mulți prieteni...Lucrurile sunt complicate și e destul de greu să treci prin ele de unul singur, fără să ai pe nimeni care să te susțină...
Buna,
Personal cred ca nu este o singura solutie la problema aceasta.
Eu inteleg din ce spui ca sunt probleme la increderea in tine. Toate celelalte sunt derivate din asta. Ca nu ai prieteni, ca lumea te dezamageste, ca mama ta nu te asculta, etc.
Tot personal vad mai multe solutii pentru asta:
1. Psihologul (am vazut ca a mai fost recomandat) - chiar ar fi necesar, macar cateva sedinte pana cand va reusi sa iti explice lucrurile si din alt punct de vedere. De asemenea tot el ar putea gasi o metoda de comunicare cu mama ta.
2. Sa incerci sa te apuci de un sport (oricare ar fi el, oricare ti-ar place)
3. O incercare de socializare, de a intelege mai mult oamenii, iarasi ar fi ok, ceva gen dans sau chestii de genul acesta.
In rest, dupa cum stii, pastilele nu ajuta. Chiar daca (sa zicem) ar ajuta, o fac pe termen scurt, doar iti schimba dispozitia pentru o scurta vreme. Dar nu rezolva problema.
Sunt facute pentru a fi luate, nu pentru a si rezolva.
Te plangi la varsta aia ca oamenii te dezamagesc? toata viata este PLINA de astfel de persoane si momente. viata este o continua linie de dezamagiri, tu ca persoana existi si reprezinti ceva cand treci peste ele. multi se sinucid, dezamagirile ii bat, sa duci viata cu capul sus insemna sa treci peste dezamagiri, acolo conteaza ceea ce esti tu, cine esti tu. nu ai cu cine sa vorbesti? da, aici este o problema. daca nu ai un prieten de nadejde sa te destinzi, psihologul este mereu acest prieten la nevoie. este trist ca parintii nu te baga in seama la problema asta, dar pastilele/drogurile si fumatul nu reprezinta o solutie, oricat de avantajoase ar parea pentru tine intr-un moment de pierdere. in viata, daca nu ai un frate/sora, prietenii sunt derizorii. deci, fara o ruda apropiata, familie, in viata te descurci singur. am prieteni de 20 de ani incoace (am 24), si cand am mai mare nevoie de ei, uneori, nu sunt langa mine. nu ii pot inchiria sau cumpara sa fie langa mine mereu, uneori sunt, ma sustin, alteori nu au cum sa fie (gen am fost spitalizat in ziua cand aveau ei licenta. nu pot sa pice licenta oamenii ca eu sunt in spital gen). asa ca ramai singur (daca se intampla ca familia sa nu poata, prietenii sa aiba de facut o alegere imposibila, aia e).
nu te panica de singuratate, este o stare cu care vei trai mult timp, inevitabil vei ajunge acolo. nu incerca sa o ignori sau sa o refuzi ca posibilitate, ca te pacalesti singura.
ia viata in piept, dezamagirile de obicei vin cu un lucru bun. mereu dupa ploaie iese soarele. tu traiesti pe banii parintilor, ia gandeste-te: tu singura, fara parinti, fara serviciu, cu familie. fara sansa sa iti hranesti copilul, trai la limita subnutritiei. ala este scenariul deznadejdii. cand nu ai cum sa iesi intr-o situatie care efectiv nu poate fi mai grea. profita de ce ai, fa tot posibilul sa iasa ceva frumos din orice nor din care ploua
Dau dependenta fizica si psihica severa, cam asta e cel mai serios efect advers. In rest poate da tulburari gastro-intestinale, pot afecta ficatul, etc (scrie pe prospect). In plus, Frontin este un anxiolitic care merge foarte bine pe starile de frica si panica, nu anti-depresiv. Il iei absolut degeaba.