In ulltima perioada incep sa cred ca ma confrunt cu o problema. Incerc sa ma mint singura ca nu e asa, nu am curaj sa vorbesc cu nimeni despre asta, pentru ca ma gandesc ca nu voi fi inteleasa. Am aproape 21 de ani. Sunt anul 2 la facultate. De cand am inceput facultatea am constatat ca nu pot deloc sa ma concentrez pe invatat desi inainte nu eram asa. In urma cu aproximativ 2 ani de zile, parintii mei au divortat. Eram mare, aveam 18-19 ani, ziceam ca nu ma afecteaza asta, incercam sa ma pun in locul lor, sa ma gandesc ca nici eu nu as sta cu o persoana daca nu o mai iubesc, nu stiu daca asta ar putea fi cauza problemelor mele. Inainte, cand imi propuneam ceva, reuseam mereu, am intrat la cel mai bun liceu din oras, am terminat liceul cu o nota destul de onorabila, peste 9. Tot in clasa a 12a am hotarat sa fac scoala de soferi, m-am inscris si am zis ca vreau sa fiu programata la examen cat de repede se poate, in 3 saptamani de cand m-am inscris am avut sala, toata lumea imi spunea ca nu voi putea invata asa repede tinand cont ca eram si a12a, am reusit, am luat carnetul din prima, atat sala cat si orasul. Ai mei au hotarat sa se desparta cu vreo o luna doua inainte de bac, nu pot spune ca nu m-a afectat deloc, intrucat am zis ca de ce eu sa ii fac mandrii de mine, daca ei nu fac asta, asa ca am zis ca ce ar fi sa nu iau bacul, prietenul meu mi-a fost alaturi in tot acest timp, spunandu-mi ca e vorba despre viitorul meu, asa ca am decis ca nu o ek sa nu iau bacul, si cu mai putin de o saptamana inainte de bac, m-am apucat de invatat la romana si bio, luand 8.50 respectiv 9. Insa de cand sunt la facultate numai e asa, ajung sa citesc o pagina si cate o ora doua, si la final sa constat ca nu am retinut nimic, intre timp, parintii mei s-au impacat, totul e ok, nu pot spune ca am vreo grija sau vreo problema ca sa nu pot invata. Imi propun sa invat, sting tv-ul, laptopul, telefoanele, doar pentru a invata, dar nici un rezultat. Credeti ca as putea avea probleme de concentrare? Stiu ca am scris un roman, sper sa aveti rabdare saa citit. Pupici.

Totodata, au inceput sa apara restantele, tot mai multe, ai mei au foarte mare incredere in mine, de asta nu prea le-am spus despre situatia mea, pentru ai nu dezamagi. Mi-e frica ca ar putea afla. Nu stiu cum sa ies din aceasta situatie.

Pai nah... se putea si mult mai rau dar avind in vedere ce ai povestit se poate si mai ales POTI mult mai bine. Sugestiile mele ar fi cam astea...
1. Discuti cu ai tai. Musai. Nu ai facut referire in mod special la comportamentul lor, dar banuiesc ca nu sint batuti in cap si mai ales ca au un anume nivel social/intelectual (sigur nu au divortat pentru ca taica-tu muncea cu ziua si isi bea toti banii la crisma, iar cind venea acasa va batea).
2. In urma discutiei cu ai tai ar trebui sa rezulte ca trebuie' sa vezi un doctor. Ceva analize generale, un nutritionist chiar. Ma gindesc ca poate fi ceva lipsa de vitamine/minerale, poate combinat cu ceva hormonal. Ca o paranteza... renunta la pasta de dinti cu fluor. Google it, o sa afli mai multe de ce. Eu pot sa iti spun ca daca vreau sa ma sinucid, ma spal cu pasta de dinti cu fluor citeva zile si in vreo 2-3 saptamini crap de septicemie sau ceva similar. Nu de alta, dar era sa o patesc... plus ca ma simt excelent de cind folosesc pasta 100% romaneasca, 100% naturala (nu, nu sare de bucatarie).
Poti sa te duci la doctor si fara sa discuti cu ai tai si sa incerci sa dregi singura busuiocul, dar totusi cred ca ar fi cazul sa stie si ei prin ce treci.

Da...E o problema destul de grava.In primul rand ar ptrebui sa stai de vorba cu parintii si astfel sa elimini stresul "ca ar putea afla" si apoi sa faci niste modificari in rutina zilnica de exemplu sa stai mai putin la televizor, net evitand astfel sa iti mai umplii capul cu lucruri nefolositoare.O sa vezi ca renuntatul la filme, stiri sau eu stiu la ce te mai uiti, o sa te ajute sa te concentrezi(iti spun din experienta).

Incearca doar sa o lasi mai moale, cred ca faci prea mare caz in legatura cu asta, incerca sa inveti degajat, nu te inchide in casa cand inveti, fa-o in medii mai vesele, pe afara daca poti si eu sincer nu pot invata daca nu e un sunet de fundal, gen tv sau muzica, oricum, mi se pare ciudata toata povestea, sper sa nu fie totusi cu adevarat ceva de legatura medicala, stay strong, nu uita ca nu esti singura.

Ceva te distrage. Da, esti tu mare, dar eu cred ca ar trebui sa vorbesti cu parintii tai, ei stiu ce au de facut. Daca ai vreo problema de sanatate? Spune-le, fa-ti investigatii, si, daca totul e ok, atunci poate ar trebui sa-ti iei o vacanta. Adica sa schimbi mediul cateva zile. Si vei reveni cu forte proaspete.

Am citit cazul tau; este intr-adevar impresionant.
Nu stiu cu ce sa incep. Omul nu este doar o fiinta fizica si mintala, ci si spirituala; neglijata una dintre acestea, celelalte vor avea de suferit. Pe care din acestea crezi ca le-ai neglijat?
Nu am cuvinte sa exprim bunatatea lui Dumnezeu, deoarece la El nu exista vreun caz pe care sa nu-l poata rezolva.
Ne confruntam cu astfel de situatii -din pricina ca este spre binele nostru- ca sa nu uitam de Dumnezeu.
Sfatul meu este ca sa ceri ajutorul lui Dumnezeu in rugaciune. Este privilegiul nostru, dar si bucuria Tatalui nostru ceresc ca sa cerem de la El tot ce avem nevoie, chiar daca El cuoaste mai dinainte nevoile noastre.
El spune: "De aceea va spun ca orice lucru veti cere, cand va rugati, sa credeti ca l-ati si primit, si-l veti avea." (Marcu.11:24) Toti suntem indemnati si incurajati sa experimentam rugaciunea, si sa ne punem credinta la lucru pentru ca aceasta sa nu se ofileasca.
Increde-te in bunul nostru Tata ceresc; si nu te ridica de pe genunchi pana cand nu crezi ca rugaciunea ti-a fost ascultata si ca vei primi raspuns la ea. Doar El a spus: "Fiindca oricine cere capata; cine cauta gaseste; si celui ce bate i se deschide." (Luca.11:10) Cere, si staruieste in cererea ta.