In ultima vreme am inceput sa plang incontinuu si nu stiu de ce. Nu mai am pofta sa mananc nimic, nu mai am chef sa fac nimic si nu stiu ce sa fac.
Am incercat si meditatia, miscarea, relaxarea etc. si nu a functionat.
Uneori am senzatia ca e din cauza scolii. Sunt clasa a 6-a si sunt foarte stresata. Nu din cauza temelor, ci din cauza invatatului. Urasc sa invat, iar parintii au asteptari foarte mari de la mine. Sunt foarte exigenti in privinta notelor, mai ales mama. Nu ma pedepsesc, dar ma cearta foarte rau. Am luat putin mai demult un 6 si un 5 si parintii inca nu au aflat. O sa afle dupa vacanta oricum si eu stih asta si imi spun incontinuu ca nu se intampla nimic, ca nu este sfarsitul lumii si ca doar o sa ma certe si gata! Incerc sa imi imaginez viata mea daca as stii despre notele astea si uneori pare putin mai buna, dar doar putin, iar alteori pare la fel.
De multe ori simt fluturi in stomac (nu in sensul bun) si parca mi se strange stomacul dar fara niciun motiv.
Cateodata am senzatia ca nici nu este din cauza scolii. Nu stiu de ce, pur si simplu incep sa ma simt asa si imi vine sa plang.
Parctic pian si am doi catei si un frate si parintii mei sunt chiar foarte iubitori si intelegatori. In privinta notelor mai ales tata este cel mai intelegator. El nu prea ma cearta asa rau daca iau o nota mica. Adica ma cearta daca iau un 6, dar mult mai putin decat mama.
Uneori vreau sa afle odata si sa treaca asta si sa se termine si clasa a 12-a si sa nu mai fie scoala, sa am viata perfecta!
Va rog sa ma ajutati! Nu imi recomandati psiholog sau alte chestii de genul asta. Am incercat sa ma relaxez, sa fac miscare, sa meditez, dar nu are efect! Am destul timp pentru mine si am rezultate destul de bune la scoala. Majoritatea notelor mele sunt de 9 si 10, dar mi se mai intampla cateodata sa mai iau 7 sau 8. Pana acum am luat doar 3 de 6 (2 in clasa a 5-a si unul in clasa a 6-a) si un singur 5. 7 iau foarte rar.
Oricum, va implor sa ma ajutati! Vreau doar sa nu mai fiu atat de stresata si sa nu mai plang atat de des fara niciun motiv si sa fiu fericita! Ma simt foarte rau, nu in sensul ca am dureri de cap sau ameteli, nu prea pot sa explic senzatia pe care o am eu. Va rog sa ma ajutati! DAU FUNDA!
In fiecare scoala exista un psiholog. Tot timpul oamenii spun ca suntem nebuni daca ajungem la psiholog. Ei bine, eu consider psihologul un bun prieten, care tine problemele tale doar pentru el si care de cele mai multe ori iti da cele mai bune sfaturi. E bine sa mergi si la un psiholog in cazul in care nu reusesti sa scapi de tot stresul asta.
Notele mici isi fac aparitia in carnetul fiecarui elev. Eu am avut si un 3, se intampla oricui. Ai incercat vreodata sa le spui parintilor ca nu te simti bine? Ca incerci sa oferi tot ce ai mai bun, sa inveti cat mai bine, dar doar din cauza ca ei asta vor? Cred ca ai invata mult mai bine si din vointa proprie daca nu te-ar mai stresa parintii.
Eu zic sa vorbesti cu ei, sa le spui ca nu esti bine, esti abatuta si stresata.
Profita de perioada asta, invata, da-ti silinta si incearca sa fii un pic mai indiferenta, nu in sensul de a nu-ti mai asculta parintii, ci incearca sa tratezi totul cu calm, fara sa te mai enervezi. Eu am avut o perioada grea din cauza "prietenilor".In perioada asta nu ma simteam bine, eram abatuta, stresata. Cum ai zis si tu, nu era o durere de cap, de stomac sau inima, ci o durere sufleteasca.Te inteleg. Ei bine, in perioada asta mi-am luat un carnetel in care mi-am scris zi de zi starile. Daca azi ma certam cu una dintre prietene scriam exact ce simteam (ca-s trista, ca-s nervoasa, m-a tradat) si incet, incet am inceput sa imi revin. Cauta pe cineva cu care sa vorbesti, care sa te inteleaga pe tine si starile prin care trece, ca sa te poti descarca.Ai un prieten bun caruia ii poti imparti problemele?
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Cel mai mult te-ar ajuta un psiholog, pe bune.Nu e o rusine sa mergi la psiholog.
Răspunde
"sa nu mai fie scoala, sa am viata perfecta"...viata perfecta fara scoala? La cules de capsuni poate!
Salut, o sa incerc sa iti dau cateva sfaturi care sper sa te ajute, parerea mea.
Pentru inceput, esti la o varsta la care nu ar trebui sa iti faci asa de multe griji, zau asa. Dar cand o sa ajungi la 25 de ani, ce o sa faci...
La prima vedere, pare ca ai nevoie de comunicare. Nu cu un psiholog sau ceva. Poate o persoana careia sa i spui ce te deranjeaza si ce nu, sa te descarci ca sa zic asa 
. Pe mine ma ajuta, oarecum.
Sper ca o sa te ajute aceste sfaturi si ca o sa citesti ce am scris mai jos.
Esti in clasa a 6-a, si iti faci griji pentru note? Ma intreb oare ce asteptari ai cand o sa fi mare, ce vrei sa devi.
Poate si eu gandeam asa, nu mai stiu sigur, a trecut ceva. Dar sa iti spun din experienta mea, acum ca am trecut prin scoala si pot sa dau cateva sfaturi
Nu te mai stresa pentru note, ca vad ca aproape numai despre ele vorbesti. Acum imi dau seama ca notele de fapt nu reprezinta nimic. Conteaza doar ce sti tu.
Cand ma gandesc ca am invatat atat de mult pentru note, si copiat, si alea orice ca sa obtin note mari. Cele mai froase amintiri ale mele au fost din scoala si din liceu. Si acum as vrea sa mai fiu la liceu ca sa rad cu colegii mei.
Nu te mai gandi asa, distreaza-te. Invata cat pentru un 8-9 ca sa zic asa ( - ce sfaturi mai dau si eu 
- ), cat sa treci si cu nota mare si cu ceva cunostinte. Eu in timpul liceului am invatat in special pentru medicina, dar... exact in clasa a 12 m-am ragandit si am ales sa dau la ceea ce ma pricepeam, nu neaparat la ce imi place, ma rog.
Asa ca am invatat atunci in calasa a 12 la matematica, la greu, dar mie nu mi se parea asta, nu mi se parea ca am invatat din greu.
Unde vreau sa ajung... In clasa a 9 am luat 4 in teza la mate , si explica cum de la bac la mate am luat 10 .
Deci nu trebuie sa inveti acum la greu. Ai destul timp. Mai ales in liceu, o sa vezi.
Este foarte bine ca practici pianul, si eu l-am practicat vreo 6 ani, dar nu mi-a prea placut asa de mult asa ca m-am lasat. Sper sa nu faci la fel sau daca iti mananca din timp degeaba pianul...
Ai scris ca vrei sa treaca si clasa a 12-a sa nu mai fie scoala, sa ai viata perfecta, frumos. Dar nu e chiar asa.
Eu tocmai ce am terminat clasa a 12-a si sunt in primul an de facultate( si e foarte greu 
).
Cand eram ca tine, ma gandem tot asa, sa scap odata de scoala, sa scap de aceste griji. Tot auzeam la parinti ca acestea sunt niste clipe foarte frumoase din viata. Eu nu prea ii credeam. Dar acum vad, acum realizez ce am pierdut 
.
Zici ca nu prea poti sa explici senzatia pe care o ai. Te inteleg. O sa dai de multe senzatii pe care nu o sa le intelegi( eu si acum am cateva ).
Sper ca intelegi ce am vrut sa zic. Incearca sa nu te mai gandesti la note, pentru ca oricum timpul trece foarte repede. Curand nici nu o sa iti dai seama cand, o sa vina clasa a 8 apoi a 12, o sa vezi. Si sper sa iti aduci aminte ca un utilizator de pe TPU( adica eu) ti-a zis asta
Eu iti vorbesc din propria experienta, sper numai sa ma fi facut inteles...
Nu mai plange, lasa plansul( o sa mai ai ocazii sa plangi, desi sper sa nu dai de ele, sa fi mereu vesela). Asa vrei sa iti amintesti de scoala? Cu plansete?
Si cum spuneam, incearca sa fi comunicativa, sa vorbesti cu mai multe persoane care te fac sa razi si sa uiti de "grijile astea".
Da chiar, ce te astepti tu de la viata? Ce vrei sa faci pe viitor?
Sper ca te-am ajutat cat de cat. Daca mai ai si alte intrebari, legate de ce va urma, cel putin pana la facultate, mi-ar face placere sa iti raspund.
A... Si ai zis ca nu ai pofta de mancare. Eu zic sa mananci daca vrei sa treci de clasa a 12-a cum ai zis.( Un tiramisu ar merge la suparare
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
