Diagnosticele astea se pun doar de psihiatru si doar acesta te poate ajuta. Iarba nu ajuta, ai nevoie de medicamente.
Buna, cel mai bine ar fi sa te consulti cu un psiholog, dar si eu am trecut prin ceva asemanator peste care am trecut singur. Prima data ar trebui sa iei atitudine si sa ai incredere in tine. Daca ai un vis sau un hobby care iti face placere, poti incepe de acolo, axeaza pe lucrurile si persoanele care conteaza in viata ta. Fa un sport, alearga, fi activ, te va ajuta fizic cat si psihic, te va ajuta sa treci peste anxietate si gandurile stresate, miscarea zilnica te va linisti. Iesi in lume, distreaza-te, cunoaste alte persoane, stiu ca suna usor si mai greu de facut, nu trebuie sa faci o schimbare radicala, pasi mici.
Despre iarba pot sa spun din experienta personala ajuta intr-o anumita masura, dar si exagerarea, stand tot timpul high nu iti va aduce beneficii. Totul trebuie sa aiba o masura.
Succes!
Salut,
Nici nu trebuie sa te gandesti la iarba, iti ofera niste stari false de relaxare, indiferenta, fericire... Totul IREAL.
Depresia, anxietatea trebuie sa aiba un motiv, sau mai multe si incerci sa le rezolvi treptat, si trebuie sa faci si lucruri care iti plac de ex sa vezi un film, sa iesi cu prietenii, sa joci un ping pong, tenis, baschet, miscare, sport sa mananci mancarea preferata, ciocolata si alte lucruri frumoase care ne fac fericiti in viata asta.
Si deademenea e important sa vorbesti cu familia ta prin ce treci si chiar cu prietenii apropiati daca sunt, despre asta sa te mai eliberezi de problemele astea care pana la urma sunt doar la nivelul mintii.
"Viata este prea scurta pentru a fii trist/a"
Contacteaza pe cineva de incredere si ia niste green, cineva care cunoaste. Am fost la psiholog la randul meu, mai rau te baga in depresie trezindu-ti inapoi toate momentele rele.
Asculta albumul Dimineti si Ortega de la Nimeni Altu.
Hei, am aceleași stări de panica. E groaznic într-adevăr sa te simti controlat de propriul psihic, fără voia ta. Iarba nu ajuta in situația asta, din contra o sa ți provoace un mai mare atac de panica și nu e de gluma...am trecut prin asta. Sfatul meu este următorul :
1. Du te in principiu la un psihiatru ii spui exact ce simti fără rusine fără minciunele și o sa ți dea tratament medicamentos pentru stările de anxietate plus o sa ți dea și niște pastile calmante in cazul in care simti ca atacul de panica scapă grav de sub control.
2. Doctorul psihiatru te va îndruma către un medic psiholog.
3. Medicamentele, psihoterapia și propria stare de bine pe care trebuie sa ți o readuci singur in viața, te vor ajuta. Este greu, dar nu este finalul nostru asta
Și eu sunt într-o situație asemănătoare, sau cel puțin eram. Pentru anxietate și atacurile de panică am început să țin evidența cu tot ce am de făcut (mi-am făcut un planner) și le iau pe rând, cât de cât în ordinea priorității, să le fac. Am avut destul de mult timp probleme cu procrastinarea deci am cărți și din 2012 pe care am zis că le citesc și nu le-am citit oricum, încerc încet să-mi revin, în ritmul meu. Acum nu știu ce îți dă ție anxietatea și atacurile de panică deci nu pot zice multe, dar dacă sunt de la procrastinare, ca în cazul meu, atunci cel mai bine e să te pui pe treabă. Nu contează că nu-ți iese totul perfect sau bine din prima încercare, important e să începi pentru că după vei continua treaba de la sine.
O să iau depresia și gândurile obsesiv-compulsive împreună pentru că în mare parte au aceeași soluție: umple-ți timpul de hobby-uri sau activități recreative care să te facă să te simți mai bine. Aici ajută mult cele în care creezi ceva, precum pictura, scrisul de povești sau poezii, sculptura, diy, ce vrei tu ca să simți că ai făcut ceva bun de care ești mândru/ă. Din nou, nu trebuie să iasă perfect, trebuie doar să faci ceva plăcut care să-ți dea satisfacția că ai făcut ceva util. Normal, și alte hobby-uri o să te ajute deci nu trebuie să cauți ceva neapărat din categoria de care am zis mai sus. Gândurile obsesiv-compulsive au început să mi se rărească semnificativ de când nu mai stau toată ziua pe social medias și să joc jocuri video. Cu cât mai multe activități plăcute am avut, pentru care nu m-am simțit vinovată că aș pierde timpul, cu atât mai puțin au avut ocazia să apară. Și nu în ultimul rând, ai nevoie de cineva cu care să poți vorbi. Sper că ai un prieten sau doi, nu ai nevoie de mulți, dar de cineva în care să ai încredere și pe care să te poți baza la bine și la greu. Fie că e vorba de o colegă, un coleg, sora sau fratele tău, unul dintre părinți sau poate amândoi, deși nu cred că am văzut cazuri unde părinții să fie atât de înțelegători cu ce fac copiii lor, dar poate la tine e altfel. Prietenul sau prietena ta nu trebuie să fie perfect/ă, doar să-ți vrea binele și restul vine de la sine.
N-am recurs niciodată la droguri pentru că nu simt că m-ar ajuta, ci mai mult ar ascunde problema temporar. Ca să rezolvi astfel de lucruri trebuie să pornești din interior, nu din exterior.
În fine, la psiholog am fost de câteva ori și nu simt să mă fi ajutat, dar sper că tu vei găsi unul bun care să te îndrume pe calea potrivită. Multă sănătate îți doresc.