Mentionez ca am 16 ani si ma aflu in cea mai ciudata perioada a vietii...am precizat varsta ca poate v-ar ajuta in cautarea unui raspuns potrivit. Dupa mult timp de gandire am hotarat sa pun si aceasta intrebare. De obicei nu ma exteriorizez si nu sunt o persoana foarte deschisa, insa am ajuns la o limita. Am cautat ajutor la psihologi, la parinti, la prieteni insa se pare ca nimeni nu are leacul pentru despresia mea. Este o depresie profunda insa nu am nici o tendinta de sinucidere sau alte ganduri negre. De aproximativ doi ani incoace ma simt lipsita de orice speranta. Pur si simplu am intrat in depresie brusc. Atat de brusc incat nici nu mi-am dat seama cand s-a intamplat. Practic, m-am pus seara in pat fericita si m-am trezit suparata de dimineata. Fara nici un motiv. Simt ca exista o anume frustrare in interiorul meu si am incercat sa o descopar. Dar nu am reusit. Cred ca frustrarea este si ea la randul ei cauzata de starea in care ma aflu. Deci sunt practic cu moralul la pamant: suparata, fara sperante, deprimata, pesimita...un mix mai grozav nici ca se putea. Ma simt ciudat. M-am inchis in mine, n-am spus nimanui nimic pentru ca am realizat ca nimeni nu ma poate ajuta. De doi ani ma straduiesc sa ies din aceasta depresie. Si tot de doi ani, incerc cu disperare sa gasesc cauza. Cand o sa se termine cosmarul asta? Ati mai trecut vreodata prin asemenea perioade? Ce pot sa fac?

N-ai enumerat psihiatrul---starile descrise pot prefigura debutul unei tulburari mai serioase decat depresia. Spre linistea si binele tau, nu-l ocoli!

Apogeul kleptomaniei mele de informatii a reprezentat "cand a inceput starea mea de a simtii ciudat / defect / imperfect si ce a cauzat asta". De la o varsta mult prea frageda am inceput sa constientizez unele lucruri si sa vad uratul adevar. 25 de ani am, 8 ani de trait cu bazele psihologie in minte, 3 ani de facultate, 11 ani in care am cautat raspunsul la "problema mea" si cum sa o rezolv. Pot sa spun ca abia acuma 2 luni am descoperit ce, cand, cum si cine si-a adus contributiile in creerea personalitatii mele defecte. Am crezut ca atunci cand am sa descopar tot adevarul o sa fiu mai linistit si o sa pot lucra inspre a ma "repara". Pacat ca s-a impregnat in mine gustul amar al experientelor de mult trecute si cred ca am ajuns la nivelul in care nu mai exista solutie pentru ceea ce am devenit, chiar daca stiu problemele.
M-a plesnit in fata raspunsul pe care-l cautam de prea mult timp fix cand imi sustineam lucrarea de licenta. Nu a avut efectul pe care mi l-am imaginat, am crezut ca o sa scap de probleme, am crezut ca o sa fiu liber, dar a fost totol invers. "Freud pus mare importanta pe copilarie, etapele urmatoare fiind doar ecouri ale ei." pana aia imi amintesc, dupa ce am conectat punctele, am pus totul cap la cap si am realizat cat de simplu era si cat de mult m-am chinuit sa aflu radacina defectiunilor mele, cand sa realizez ca era cea mai mare prostie din viata mea. Nu mai stiu cand am plecat, daca am salutat, stiu doar ca am sfeclit-o la licenta.
Cam asta se poate intampla cand unele probleme te rapun.
Asemeni tie am tinut totul in mine, cu ajutorul unor persoane m-am clasat inferior si inutil, am pus celelalte persoane deasupra mea, am cautat raspunsuri la problema mea, am cautat cauza si cand am ajuns la sfarsit de drum, as fi preferat sa nu fi calcat pe drumul asta.
Da, este o varsta dificila, dar nu imposibila. Cauza depresie tale poate sa fie chiar si cea mai aleatorie experienta. Tu ai intrat in depresie, tot tu trebuie sa te scoti intr-un fel sau altul, mai devreme sau mai tarziu, de preferabil mai devreme.
Macar nu faci ceea ce am facut eu, am preferat sa stau in singuratate, m-am bagat in carapacea mea si am stat, am alungat pe toata lumea, nu am cautat ajutor, dar nici n-am lasat pe nimeni sa intre.
Trebuie sa-ti amintesti intamplarile inainte de starea ta actuala, trebuie sa fie ceva care a rupt spinarea magarului.
Acuma cand este varsta cea mai frumoasa, cand iti face cele mai frumoase amintiri, fix acuma tragi dupa tine piatra de moara numita depresia?
Daca ai ajuns la concluzia ca nimeni nu te poate ajuta, macar incearca sa te ajuti singura. Cand vine vorba de tine, tu esti judecator, juriu si executioner.
Nu imi urma drumul, la capat n-o sa gasesti un curcubeu si aurul lepriconilor. O sa ai doar multa ura in suflet si o sa fi o mare acritura.
Stiu ca suna ciudat, dar regaseste-te, cauta persoana aia care radea si se simtea bine de acuma 2 ani, oricat de mult te-ai schimbat, doar ai adaugat, nu ai sters si ai inlocuit.
Sa fii sigura ca exista persoane care te pot ajuta, dar schimbarea trebuie sa vina din tine, pentru tine.
Daca viata iti da lamai, fa limonada, sau stoarcele in ochi la oameni asa cum fac eu. Nu conteaza ce s-a intamplat in trecut, conteaza doar ce o sa faci in continuare. Cauta adanc in tine sursa, daca nu recreaza bucuriile de acuma 2 ani, cauta sa te faci fericita, daca nu macar lasa oamenii carora pe pasa de tine sa te scoata din starea ta actuala, accepta ajutorul lor, nu trebuie sa fie persoana potrivita, ci persoanele potrivite.
Bucura-te de adolescenta, fa lucrurile care te fac fericita, inconjoara-te de lumea care tine la tine, poate ei pot sa-ti faca pofta de viata.
Stiu ca mai este macar un lucru care te face sa uiti de tot si toate, stiu ca mai exista o actiune sau o locatie care te face sa uiti macar o fractiune de secunda de depresie. Du-te in locul tau fericit, daca nu, incepe de acuma sa-ti creezi un unul. Imagineaza-ti acolo tot ceea ce te face fericita, ceea ce-ti lipseste, si fa schimbul cu viata reala, adu lucruri din locul tau fericit in viata reala.
Eu am cel mai penibil loc, pervazul, doar ma asez pe pervaz si ma las purtat de Stupidion, Hidosion si Obezion, cavalerii mei, departe de lume si tot de pe pervaz ti-am scris si acest raspuns.
O seara placuta iti doresc, every day is a gift, because it's the present, bucura-te de viata in stilul tau, fa ceea ce te face fericita, viata este prea scurta sa fi suparata.

Am avut si eu cateva depresii si exista diverse metode de a iesi din ele.
Nu ca eu as fi reusit sa ies complet din ele (poate acum, ce sunt mai bine).

Fa un sport!
Am descoperit asta destul de recent si pot sa zic ca ma simt FANTASTIC de cand fac sport.
Am 17 ani si am suferit de depresii incepand cu varsta de 14-15 ani.
Stiu, ca nu e mult, dar sunt cam 2 ani...si abia acum incep sa ies cu "adevarat" din starea depresiva.

Ai o parerea buna despre tine?
Esti complexata de ceva?
Ai suferit vreo pierdere?
etc.

Nu am idee ce sa zic...stiu ca nu te ajuta cu nimic, dar...

Iesi cu prietenii sa va distrati. E foarte important sa ai in jurul tau persoane vesele, pline de viata!

Cat timp stai pe afara?
Iti zic de experienta, daca ai o stare "nasoala" si stai in casa iti faci mai mult rau.
Plimba-te cu bicicleta, stai de vorba, uita-te dupa baieti, joaca carti, fa ceva, orice...numai fa

Nu asculta muzica "mai deprimanta" o sa "te aline" pe moment, dar o sa te simti mai rau dupa (la mine asa e).

De ce esti fara speranta?
Deprimata si pesimista inteleg, dar de ce fara speranta?

In legatura cu ce esti "fara speranta"?

Pe mine ma ajuta sa citesc povesti "triste" despre altii care reusesc sa iasa din probleme si care invata din nou sa "vada" viata dintr-o perspectiva mai buna. Ma ajuta sa realizez ca nu exista "fara speranta".

O viata avem. Nu are rost sa o irosim "pe suparari"!
Eu am realizat asta destul de recent.

Oricum, tu trebuie sa te ajuti singura.
Poti sa mergi la toti psihologi din lume si sa ai langa tine toata planeta, daca tu nu vrei sa iesi din depresie. Stiu ca ai zis ca de cand ai intrat in ea ai incercat sa iesi, dar asta e doar o idee.

Bafta!

Am avut si eu astfel de perioade. In acest caz, la mine, a functionat mult o "schimbare de decor". Adica, am cautat sa ma implic in tabere, activitati care sa ma forteze sa actionez, sa simt alte emotii si sa uit de deprimare. Astfel mi-am dat seama de cauza depresiei mele. M-am izolat si credeam ca sunt singura cuc pe acest Pamant. Dar cunoscand oameni noi, legand prietenii, am realizat ca oricand pot iesi din izolarea in care m-am adancit. Un alt lucru de folos e muzica Mai ales melodiile pe care le ascultam in copilarie mi-au adus aminte de acea frumoasa perioada lipsita de mari griji. Si le-am ascultat una cate una. Sportul pe muzica este un excelent medicament de asemenea. Un alt lucru, o excursie sau drumetie. Si de una singura, daca ai curajul. Te urci in tren si calatoresti, pe urma revi acasa si totul e schimbat. Sau iei un caiet si incepi sa scrii tot ce simti. Exact ca unei persoane in care ai deplina incredere. Dupa ce trece perioada asta si te uiti ce ti-ai notat in caiet, realizezi ca nu ai fii avut motive atat de puternice ca sa fii deprimata. Poti de asemenea sa pictezi daca iti place, sa canti (poate la un instrument). Tot ce conteaza e sa-ti ocupi timpul cu ceva. Daca e vorba de o relatie, sau ca te-a suparat un anumit lucru in legatura cu un baiat, incearca sa inteleg "mesajul". Unele lucruri se intampla ca sa invatam ceva dn ele, altele nu se intampa pentru ca nu trebuie sa se intample. Sunt doua zicatori care imi plac la nebunie : " Toate la timpul lor" si "Ce-i al tau e pus deoparte". Sper sa treci cu bine peste etapa asta dificila si sa o uiti atat de repede ca si cum nici nu ar fi fost. P.S. Un alt lucru cand crezi ca totul merge aiurea si nimic nu are sens: doar gandeste-te de cate lucruri te poti bucura in prezent (in ciuda lipsurilor) si cat de rau ar fi daca nu ai mai avea anumite lucruri/ anumite persoane dragi. Multumeste pentru tot ceea ce ai, ca daca esti recunoscatoare, cu siguranta totul se va schimba rapid in bine.

Depresia severa se trateaza cu pastile, nu cu vorbe.

Da, foarte probabil este din cauza varstei. Asa se intampla de multe ori in adolescenta. Problema e ca zici ca dureaza de 2 ani E cam mult. Prieteni ai? Daca ai avea macar o singura persoana mai apropiata, cu care sa poti vorbi orice, cred ca te-ar ajuta mult. Nu e prea bine sa tii totul in tine asa. Cred ca de aia ai si simtit nevoia sa vii aici si sa te destainui. Trebuie sa ai curaj, speranta si determinare. Sa crezi ca se poate iesi din situatia asta. Sa crezi ca sunt motive sa fii si fericita in lumea asta, chiar daca la prima vedere nu se vad prea multe. Pentru ca, pana la urma, doar de tine depinde. Dar cu ajutorul altora, nu singura, ok?

Îți desfaci o bere. Te doare-n pix. Îți mai desfaci una. Treci peste. O desfaci și pe a 3-a și îti găsești ceva util și plăcut cu care să-ți ocupi timpul.
E chiar atât de greu?

"Cand o sa se termine cosmarul asta? Ati mai trecut vreodata prin asemenea perioade? Ce pot sa fac?"
1.Cand te vei exterioriza, nu te mai lua atat de in serios.
2. Da.
3.Un prieten.

...Şi eu.

Cel mai mare rau pe care ti-l poti face este sa stai singura. Inconjoarate de prieteni veseli si cu chef de viata. Fa-ti un hobby, practica un sport. Stiu ca pare greu dar impuneti sa traiesti fiecare clipa.

Incearca sa fii optimista, sa prinzi curaj. Daca ai vreun vis[ si ma gandesc ca ai/ sau ai avut] devin-o ambitioasa si apuca-te de construirea lui. Incearca chiar de azi! Nu mai ezita."Depresia" asta nu e chiar depresie. E un fel de lene amestecat cu pesimist crezand ca e depresie. Incearca sa-ti decorezi camera, sa-ti reinprospatezi garderoba[ shopping], sa incerci produse cosmetice noi sau diferite lokk-uri. Si cel mai important incearca sa zambesti des! O sa te ajute chiar daca la inceput e greu.Gaseste-ti un hobby sau mai multe[ Deseneaza, Danseaza, Canta, mergi la sala poate iti vei face noi prieteni, etc]. Iesi pe afara. Calatoreste! Incearca sa iesi si singura in lume, la o cafea sau la un restaurant. Fa poze prin locurile unde calatoresti! Incearca sa te bucuri de lucrurile mici si simple din viata fiindca acestea te face cu adevarat fericita. Gandeste pozitiv si zambeste! O sa vezi cum lucrurile bune si haioase vor venii de la sine! Nu te lasa niciodata descurajata! Chiar daca "cazi" incearca sa te "ridici". Asta te va face mult mai puternica decat altii. Daca esti fericita si optimista si te simti bine, si ceilalti se vor simti bine in preajma ta. Poate asa cu un zambet o sa-ti gasesti si un prieten care sa stie sa te aprecieze. Daca la careva nu-i place de tine sau ceva de genu' inseamna ca te invideaza si le este ciuda. Incearca sa gatesti deserturi, sa faci cosulete cu diferite forme, sau sa-ti creezi singura haine, bratari, etc, ceva gen DIY[Do It Yourself]. Poti sa cauti pe youtube videoclipuri. Sper ca te-am ajutat!:*

Ai pierdut pe cineva? prieten sau persoane apropiate.