Buna TPU! Nu am deloc motivatie si ambitie sa invat pentru examenul de Bacalaureat ce ma asterne intr-un an. Din cauza asta consider o problema care imi poate distruge viitorul daca nu il iau si as vrea sa merg la un medic psihiatru ( am mai fost in trecut stiu procedura si chiar am luat un timp medicamentatie) insa nu stiu ce sa ii spun, daca ii spun ca am o lipsa de motivatie mare si nu pot invata din cauza asta ma va lua in serios? Credeti ca imi va da un medicament ca suport chimic pentru a ma motiva sau nu va lua cererea in serios crezand ca e ceva ce tine doar de mine? Va multumesc!

Motivatia si vointa vin din minte ta, nu de la altii si nici de la medicatie. Nici o medicatie de pe fata pamantului nu va putea sa-ti schimbe asta.

Daca nu ai chef sa inveti, atunci nu are nimeni cum sa invete in locul tau, dar ar trebui sa fii speriat pentru ca fara BAC nu ai sanse sa-ti iei vreodata munca calificata.
Unde mergi ti se va cere diploma de BAC, chiar si pentru a vinde intr-un magazin.

Fara BAC te poti angaja la munca necalificata in: constructii, agricultura, salubritate, apa si canal, curatenie pe strada, samd. Tu asta vrei sa faci?
Gandeste-te ca parintii tai nu mai traiesc inca 50 de ani sa te intretina pe tine, deci trebuie sa faci ceva cu viata si profesia ta ca nu poti lancezii toata ziua in casa, fara sa faci nimic.

Nu există panaceu pentru problema ta. Ai nevoie de un psiholog bun, nu de psihiatru.

Ce vrei sa faci apoi?

Medicamentele de ex cele antidepresive nu prea fac bine. Ci doar RĂU. Există extrem de multe cazuri, și majoritatea oamenilor care i au astfel de medicamente spun că nu sunt bune.

De aceea tu, trebuie să încerci să îți revii fără psihiatru, psiholog și medicamente de la ei.

Nici psihiatrii și psihologii nu pot sa ne rezolve situațiile prin care trecem.

Și eu am trecut, și trec prin ce treci și tu. Și eu ar fi trebuit să am bacul anul viitor, dar pentru că am intrat la profesionala, anul asta am terminat a 11 a, anul viitor voi fi tot a 11 a pentru că continui liceul. Doar că nici eu nu am acea ambiție să mă pun pe învățat de acum, chiar și pentru bac, mai ales la matematică. Sau pentru examenele de diferență pe care le voi avea la toamnă.

Iar bacul la mine va fi abia peste 2 ani. Doar că timpul trece foarte repede.

Am trecut și eu prin asta în clasa a 9 a, când atunci am fost într o anxietate și pot spune chiar și depresie destul de "adâncă". Dar, nu am fost la psiholog sau psihiatru. Pentru că am știut că nu ma ajută. Am fost trimis de la liceu, la consiliere dar doamna consilier m-a descurajat și mai mult. Și am intrat mai adânc în acea anxietate și depresie. Cu timpul, am încercat sa gândesc pozitiv. Și am reușit sa trec peste acele momente.

Am și acum anxietate, pentru că aceste diagnostice dacă se pot numi așa nu se vindecă niciodată. Doar că, le ignor. Și asta trebuie sa faci și tu. Să ignori acele stări, gânduri negative. Și sa gândești pozitiv. Chiar dacă e greu, vei reuși.

Până anul viitor vei reuși sa treci peste aceasta perioadă, dar asta se va întâmpla doar cu ajutorul tău.

Dacă bac- ul va fi peste un an îți va veni motivația până atunci.

Suport chimic? Nu.
Motivatia sta in tine: Daca nu inveti si nu promovezi bacalaureatul, ti-ai distrus singur viitorul. Nu altii ti-l distrug.