Buna TPU sad Am 14 ani, am trecut in clasa a 9-a la un liceu foarte bun din Bucuresti si acum o luna am fost la o petrecere a unui prieten intr-un club. Acolo au venit multi cunoscuti de ai mei printre care si baiatul pe care-l plac. Bineinteles ca era bautura si noi toti ne-am imbatat. Baiatul acela pe care-l plac m-a dus in baie si "mi-a tras-o" cu voia mea desigur sad Nu stiam ce fac eram beata turta crying De atunci sunt cu el, dar problema este ca azi am aflat ca sunt insarcinata crying Nu stiu ce sa mai fac! Sunt disperataaa! Nu vreau copilul! Parintilor mi-e jena sa le spun, ma gandeam sa-i zic surorii mele (24 de ani) care imi este o buna prietena si mai ales ca a trecut si ea prin asa ceva cand avea 18 ani...
Baiatul nu stie ca sunt insarcinata si nici nu vreau sa-i spun! Imi este scarba de mine! Imi vine sa ma arunc de la balcon! M-am ***** ca un animal, fara sa stiu nimic crying
Ce sa fac? Daca iau bani de la parinti fara ca ei sa stie si merg sa fac avort ma primesc aia de la spital? Oare trebuie sa-i spun prietenului meu? :-s
Pentru toti astia care or sa inceapa cu raspunsuri de genu "La 14 ani iti arde de f***t, la varsta ta ma jucam cu papusele" etc. fapta e deja facuta, reunoaste ca a gresit asa ca nu aveti voi niciun drept sa o judecati, ea a pus intrebarea ca sa-i dam sfaturi si sa ii fim "aproape" nu sa o intristam si mai tare criticand-o. Asa ca abtineti-va.
Nu stiu daca ai putea voie sa faci avort fara permisiunea parintilor, poate ar merge dand o spaca la doctor.
Bineinteles ca ar trebui sa stie si prietenul tau, Spune-i prietenului tau de treaba asta, zii sa faca rost de bani si sa mergi sa faci avort daca e posibil. Daca nu merge treaba asta, spune-i surorii tale daca zici ca te intelegi bine cu ea, explica-i porin ce treci si cat de greu iti e si propune-i sa-i zica ea parintilor tai despre treaba asta mai pe ocolite asa.
Si nu mai fi scarbita de tine, asta este... s-a intamplat, data viitoare ai grija sa o faci protejat.
Succes!:***
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Nu poti face avort la o varsta atat de mica fara acordul scris al parintilor. Fiindca riscul ed a muri sau a ramane sterila este foarte mare (aproape sigur vei avea ceva probleme, macar) si trebuie cineva sa-si asume responsabilitatea pentru asta. Oricum, nu-ti recomand avort in Romania la varsta asta (de altfel nici nu prea se mai fac, fiindca rata de mortalitate era prea mare, cam 25%). Iti recomand sa mergi cu parintii tai in Austria sau Marea Britanie pentru o intrerupere de sarcina cu mai putine riscuri. Costa intr-adevar foarte mult, dar merita, daca esti decisa sa renunti la copil (l-ai putea naste si da spre adoptie, ca sa nu-ti omori copilul si sa ramai toata viata mamica unui copil mort).
RăspundeO cunostinta de-a mea lucreaza la maternitate si zice ca se faca foarte multe avorturi pe zi si sunt multe minore de varsta apropiata ei care fac acest lucru si nu am auzit nici o data sa fi fost vreo problema. Pentru a merge Anglia sau Austria e nevoie multi bani pe care nu si-i permit toata lumea. Si medicii de la noi din tara sunt destul de buni, nu cred ca toata lumea care face chiuretaje pleaca afara.
Răspunde Este foarte periculos si majoritatea fetelor foarte tinere (sub 18-19 ani) care fac avort in Romania raman cu sterilitate. Este, intr-adevar, foarte scump in strainatate, dar merita, daca isi doreste copii in viitor. Daca nu-si permite, mai bine sa nasca copilul, decat sa nu mai poata avea niciodata copii.
La 14 ani nu cred ca este cazul sa pastrez copilul!
Nu mai da sfaturi din astea nasoale "sa pastreze copilul", realizezi ce inseamnca sa ai copil de la 14 ani? este o viata DISTRUSA, in loc sa stea cu colegii/prietenii pe la terase/cluburi si sa faca ce fac toate fetele de varsta ei o sa stea in casa sa aiba grija de plod si o sa-si ocupe tot timpul numai cu copilul.
Asa ca mai bine cauta un doctor bun din orasul in care este si sa faca avort, sute de fete fac avort si nu cred ca raman prea multe sterile. Sunt medici foarte buni si la noi in tara... si nu cred ca toata lumea isi permite sa faca avort in strainatate.
Poate da copilul spre adoptie. Dar tu realizezi ce inseamna sa omori un copil? Sa il rupi in bucati si sa-l arunci la gunoi? Inseamna o viata terminata, inseamna ca nu va mai respira niciodata, ca nu va mai iubi niciodata, ca nu va invata niciodata. Inseamna ca e MORT. Adica ea are acum in burtica si e viu, se misca, se hraneste, creste si tu o sfatuiesti sa-l omoare si sa nu-i dea nici o sansa. Daca il da spre adoptie, sau il creste alaturi de parintii ei, copilul asta va avea sansa sa fie cel care inventeaza leacul pentru SIDA, de exemplu. PredatoR, intotdeauna sa te gandesti ca si tuai fost in burtica mamei ca acel copil si ca daca cineva ti-ar fi sfatuit mama: mai bine omoara-l, de ce sa stai in casa sa ai grija de plod, de ce sa-ti ocupi viata numai cu el, azi nu ai fi aici sa vorbesti. Fiindca te-ar fi ucis in chinuri, dar sunt convinsa ca mama ta ar fi avut mult mai mult timp liber si de distractie, ar fi iesit din casa la petreceri, nu si-ar fi consumat timpul, energia, banii sa te creasca. Tu chiar poti sustine ca ar fi fost mai bine asa? Sau numai cand vine vorba de alti copii e mai bine?
Eu am aparut cand mama avea o varsta potrivita pentru a avea copil, insa nu cred ca e important cum am ajuns eu pe lume.
Zici sa-l dea spre adoptie... pune-te in locul ei, ai putea trai toata viata cu gandul ca ai un copil de care nu stii nimic si il creste un strain? este o posibilitate foarte mare sa cazi in depresii, peste un avort se trece da peste asa ceva nu cred. Avort fac zeci/sute de fete pe zi si ajutate de parinti/prieteni trec peste momentul asta si isi continua viata mai departe facand ce trebuie sa faca o fata de varsta ei.
Hai sa presupunem ca il naste, sa mai presupunem ca tatal copilului nu mai vrea sa stie de el, ce face? la 14 ani sa aiba grija singura de un copil si sa-i tina locul tatalui? realizeaza ca ea insasi este copil... copil cu copil?
Daca nu esti sigura ca ii poti oferi conditiile necesare unui copil sa creasca fericit nu il mai face, nu vad cat de fericit ar putea fi copilul acela cu o mama de 14 ani. gandeste-te ca e un copil care incepe viata de femeie pe la 24-25 de ani daca o sa aiba copil de la varsta asta.
Faptul ca ai fost un copil dorit nu mi se pare un argument suficient ca sa consideri ca viata altui copil este foarte simplu de terminat. Mi se pare un egoism feroce. In al doilea rand: pune-te in locul ei, ai putea sa traiesti toata viata cu gandul ca tu ti-ai ucis copilul in chinuri? Ca undeva exista un copil al tau, mort, neingropat, caruia ii esti mama? Eu nu cred ca vreodata cineva normal la minte poate trece peste asta. Cum sa te fac sa intelegi ca moartea este cel mai grav lucru, singurul ireparabil, ireversibil? E un copil care s-a expus la a avea un copil. Si acum il are, deci restul este vorbarie goala. A spus chiar ea: cu voia mea. Deci nu e un viol, nu e cazul sa-i plangem de mila sau sa consideram ca se sacrifica degeaba. Se sacrifica cu voia ei si asa e bine sa fie. Tu te gandesti ca s-ar putea ca acel copil sa fie nefericit. Dar intre o nefericire potentiala si moarte, tu ce ai alege? Daca eu ti-as da de ales cam asa: poti trai, dar s-ar putea sa fii nefericit si sa nu ai conditii prea bune sau poti sa mori, maine, rupt in bucati. Ce al alege? Copilul acela are si el dreptul al aceeasi alegere, nu?
Copilul are dreptul la alegere, dar daca el nu poate alege si NU este dorit, alege persoana respectiva ce e mai bine pentru aman2. Dupa cum am spus, peste un avort se poate trece in timp cu ajutorul familiei si prietenilor. Acum hai sa nu dramatizam totul "copil omorat in chinuri, rupt in bucati" etc. In primul rand "copilul" nici nu este constient de ce se intampla si dispare intr-o fractiune de secunda. Asta este... viata e cruda si nedreapta. Decat un copil nefericit si chinuit mai bine sa nu existe.
Oricum, nu cred ca o sa pot sa te conving ca nu are rost sa pastreze un copil la varsta de 14 ani si parerea mea este ca majoritatea utilizatorilor dupa site sunt de accord cu mine.
PredatoR, nu este adevarata descrierea ta. In timpul avortului, copilul este rupt in bucati cu o chiureta ascutita. Inregistrari ecografie au aratat ca se zbate, se fereste, urla, se chinuie ingrozitor. Exact ca un om mare supus aceluiasi tratament. Nu e nimic dramatizat aici, e pura realitate. Si dureaza cam 20 de minute, nu o fractiune de secunda. De ce ti se pare tie asta acceptabil si chiar indicat, nu inteleg. Eu cred ca la 14 ani nu te duci la chefuri la care se bea si nu faci sex. Nimeni nu face asta in mod normal. Daca o faci, iti asumi raspunderea. Cred ca si tu trebuie sa fii de acord cu faptul ca o femeie care are acest stil de viata nu se poate incadra in normal, nu poate apoi sa solicite tratament de pustoiaca de clasa a opta. Si iti mai spun o data: copilul poate fi dat spre adoptie, unei familii care sa-l iubesca si care sa-i ofere o sansa in viata. Asta, desigur, daca mama lui (de 14 ani) nu hotaraste sa-l omoare.
In mod normal la 14 ani nu te duci la chefuri, asa e... ai perfecta dreptate. Dar acum fatpul este deja consumat si dupa cum am zis in raspunsurile anterioare nu are rost sa o criticam ca nu de aceea a pus intebarea.
Nu are rost sa ne contrazicem ca se vede ca nu putem ajunge la un punc comun, da' nu ii mai explica ce se intampla la un chiuretaj ca o sperii si daca pastreaza copilul sunt sigur ca va fi nefericita si ea si copilul. Daca un copil este nedorit nu are rost sa existe, mai ales ca prin existenta lui ingreuneaza si alte persoane.
Sa presupunem ca iti asculta "sfaturile" si pastreaza copilul si mai mult ca sigur si ea nu o sa aiba o viata prea fericita de aici inainte, tu o sa fii una din persoanele responsabile pentru depresiile si greutatile prin care o sa treaca.
Mai ales ca a zis ca si sora ei a trecut prin asa ceva, deci stie care este treaba... a facut avort si a trecut mai departe si si-a continuat viata. ACELASI LUCRU AR TREBUI SA FACA SI EA!
Nu o judec, nu o critic, spun numai ca este normal sa-si asume raspunderea propriilor fapte si sa nu condamne un copil pentru vina ei. Daca eu as fi vinovata pentru nefericirea ei (desi nu am impins-o eu in aceasta situatie), atunci tu nu te simti vinovat pentru moartea copilului pe care i-o prezinti ca si cum ar fi un lucru normal, banal, ba chiar laudabil. Tu spui: trebuie sa-ti omori copilul, te incurajez sa faci asta, consider ca cel mai bine este ca el sa moara. Nu te strange deloc in spate sa spui asta? Pe mine m-a luat cu tremurat, sincer, la gandul asta.
Eu spun: trebuie sa incerci din rasputeri sa salvezi viata acestui copil. Discuta cu parintii, cu familia, cu autoritatile, vezi daca nu exista posibilitatea ca el sa se nasca si sa traiasca. Sunt sigura ca autoritatea tutelara din localitatea ei ii poate gasi in 2-3 luni o familie care sa adopte copilul din maternitate. Dar trebuie sa incerce, sa faca tot ce ii sta in putere ca sa asigure viata copilasului ei. Un efort supraomenesc daca trebuie, dar nu il poate omori inainte sa incerce tot ce ii sta in putinta.
Eram sigur ca asta imi raspunzi, nu ma strange deloc in spate deoarece stiu ca asa terbuie facut sa isi continue viata mai departe fara griji, probleme si maturizarea brusca si mult prea devreme.
Ba, ce dracu o criticati atat si ii scoateti ochii, sunteti sanatosi la cap?
Credeti ca a pus intrebarea asta ca sa fie criticata de voi sau sa incercam sa ii dam niste sfaturi. Oricine poate pati asta, atmosfera din club, bautura etc. si nu mai stii de tine pe moment si se intampla, greseala ei, dar nu e treaba voastra sa o criticati.
Orice ai face NU pastra copilul, daca ai copil de la varsta asta ai sa iti distrugi viitorul, copilaria, adolescenta. Fa avort, nu esti nici prima nici ultima care face acest lucru.
Nu m-am gandit niciodata cati ani si nu pot face o estimare. Nu stiu cati ani. Dar faptul ca viata umana are atat de putina valoare pentru tine ma sperie. Stiu ca exista astfel de oameni, am mai intalnit, dar recunosc ca mi-e frica de ei. Fiindca sunt convinsa ca daca maine ti-as sta in cale, in orice fel si ai fi sigur ca nu te-ar prinde nimeni, n-ai suprima la fel de fara griji, ca sa-ti usurezi drumul. Slava Domnului ca exista atitudinea coercitiva a statului care iti impune un respect pe care nu il simti pentru viata.
Doamne ce gandire ai... daca tu compari un avort cu o crima e clar. Sa inteleg ca ma faci criminal? Toti cei care avorteaza si sunt de acord cu avortul sunt criminali in opinia ta nu? Deci si cei care au legalizat avorturile sunt considerati de tine criminali...
Sa stii ca sunt om cu capu' pe umeri...
Nu mai am prea mult si fac 18 ani.
Multi inainte! Nu cred ca in discutie conteaza cati ani ai. Dar e ciudat, fiindca ai sufletul inrait si pervertit ca al unui batran. De obicei tinerii sunt mai curati, mai demni, mai buni. Avortul este omorarea unui copil. Dar este permis de lege si poate fi facut cand ai epuizat toate celelalte posibilitati. Cand ai luptat nebuneste ca sa-l eviti, cand ai facut absolut tot ec ti-a stat in putinta, fara a precupeti vreun sacrificiu (in afara de viata mamei) ca sa salvezi copilul. Nici o femeie nu trebuie sa apeleze la avort decat ca ultima posibilitate, dupa ce a incercat zi si noapte sa gaseasca alta solutie, a sacrificat tot ce putea sacrifica, a vorbit cu orice persoana care o putea ajuta, a implorat ajutor pentru copilul ei. Asa e moral si normal. Si daca se ajunge la avort, femeia respectiva ramane toata viata ei mama acelui copil. Nu te fac criminal, iti spun doar ca pentru tine viata unui om e mai putin importanta decat confortul tau personal. Si ca ai impresia ca e normal sa fie asa. E pacat ca esti atat de tanar si sper din suflet sa nu fii niciodata in situatia de a hotari privind viata altui om. Dar sper ca viata ta sa depinda intr-o clipa de decizia altui om care sa se dovedeasca mai marinimos decat tine si sa iti ofere dreptul normal de a trai in continuare. Poate deja s-a intamplat asta, dar tu nu stii... Nu uita ce ti-am spus acum, sunt o femeie mult mai batrana decat tine (in noaptea asta implinesc 33 de ani) si am vazut mult mai multe decat media. Sunt medic si om in acelasi timp si stiu ca nimic pe lumea asta nu e mai important decat viata unui om. Si ca singurul lucru ireparabil este moartea.
La multi ani si multa sanatate!
Fiecare avem dreptate mai mult sau mai putin din diferite punte de vedere.
Fiecare avem dreptul de a alege nu pot sa-i bag nimanui "pe gat" parerile mele, iti dau si tie dreptate in ce ai zis dar eu nu vad numai partea plina a paharului. In fine, nu cred ca mai are rost sa discutam in contradictoriu.
De care medic esti? (inteb din curiozitate).
@antitemepenet19191 Iti dau mare dreptate, exact asa am gandit si eu.
Buna, Alexia!
Ai facut o prostie mai mare decat tine, sper ca totusi realizezi asta. Esti convinsa ca esti insarcinata? Du-te la farmacie si cumpara un test de sarcina ( nu costa mult ). Daca intr-adevar esti insarcinata, spune-i baiatului si daca are 18 ani poti merge cu el la spital. Dar nu ar fi bine sa faci avort, gandeste-te ca omori o viata, un suflet, m-ai bine l-ai da la casa de copii dupa ce il nasti 
...
Daca o sa pastrezi copilul gandeste ca, trebuie sa te lasi de scoala pentru ca porti in pantece un copil, viitorul tau e compromis si deasemeni a copilului. Prietenul tau oare e pregatit sa fie tata? De casatorit nu vine vorba pentru ca esti inca minora si de obicei cel cu care raman fetele insarcinate parasesc copii si pe ele oricat de mult le-ar iubii pentru ca le e teama de faptul ca sunt parinti.
Ai putea sa-i spui surori tale si sa vezi cu ce te-ar putea ajuta, asta ar fi singura ta sansa.
Ai grija ce faci si gandeste-te foarte, foarte bine ce e mai bine pentru tine! Multa, multa bafta ( ai nevoie! ). :*
Buna!
E adevarat ca ai facut o greseala (mai multe, de fapt, dar nu e momentul sa discutam despre ele acum), dar principalul acum e sa inveti ceva din ea si sa iti asumi responsabilitatea pentru ea.
Ancutsa ti-a scris foarte bine ce ti-a scris. Eu as adauga sa te gandesti foarte bine ce faci, caci intr-adevar avortul, pe langa riscurile medicale multe pe care le are, atat fizice cat si psihice, este de fapt uciderea unei fiinte nevinovate. Poti sa dai copilul spre adoptie, sunt foarte multe persoane care ar da orice sa aiba un copil si nu pot.
Daca ar fi fost vorba de mine, eu le-as fi spus parintilor mei totul; caci cine e mai in masura sa iubeasca si sa ocroteasca un copil (caci la 14 ani esti copil) decat parintii? Nu or sa fie fericiti, asta e clar. Nu cunosc insa in ce relatii esti cu parintii tai; daca totusi crezi ca nu poti sa le spui, spune-i macar surorii tale si impreuna luati o hotarare. Nu dispera si nu lua nicio hotarare pripita de care sa iti para rau mai tarziu.
Iar daca simti ca nici cu sora ta nu poti sa vorbesti, exista Asociatia Pro Vita, care tocmai cu astfel de cazuri ca al tau se ocupa.
http://www.provitabucuresti.ro/. Citeste si ia decizii in cunostinta de cauza.
Dumnezeu sa te ajute sa iei hotararea cea buna.
Eu zic ca trebuie sa-ti bagi intile in cap. esti prea mica sa treci prin asa ceva, de fapt esti prea mica ca sa faci sex. Spune-i prietenului tau sau surorii tale sau oricui pentru ca nu te poti descurca singura cu o situatie atat de complexa, desi nu cred ca prietenul tau va fi de mare ajutor .
Ok... am parut cam dura. si eu am dus o viata destrabalata la 14 ani, dar am avut intelgenta de anul face sex (am facut al 17) 
, asa ca oarecum stiu cum e sa triesti in cercuri de genul, si stiu cum e cu influenta si bla bla. Parintilor tai ar fi cea inteligenta cale sa le spui. Oricum vor afla, dar poti incerca sa indulcesti lucrurile spunandu-i mai intai surorii tale si apoi parintilor.
Un avort nu e un lucru usor. Are multe complicatii si emotionale is fizice pe care tu inca nu le realizezi, si o sa ai nevoie de cat de multa sustinere poti obtine. Eu cred ca o sa treci peste, si o sa inveti din greselile tale. Dar cel mai important, schimba-ti grupul de prieteni pentru ca nu iti vor aduce nimic bun! Vorbesc din experinta
Off iti este frica de inteleg era si la mine o mik problema la o prietena ea si-a luat prietenul de mana care nu stia ca e insercinata si l-a dus pe la ea acasa unde era si mama si tatal si ca el fara sa stie nimic le-a zis atunci sa stea si el in fata parintilor sa vada ce au facut
Salutare,
Predator are mare dreptate fata nu a pus intrebarea ca sa fie criticata, a cerut un sfat, faptul e deja consumat, se mai intampla asta e.
Cel mai bine eu zic sa ii spui surorii si daca te intelegi bine cu ea sigur o sa te ajute, la 24 ani iti poate da multe sfaturi si mult mai clare decat sa citesti aici. Avort nu poti sa faci singura pentru ca esti minora si trebuie ca cineva major sa isi dea acordul.
Asta e, se mai intampla nu esti prima.
Mult succes.
Nu doresc sa ma amestec, insa sunt de acord cu tine @PredatoR! Nu sunt neaparat pro-avort, insa cand faci un copil trebuie sa fii cu capul pe umeri si constient de ce se va intampla in viitor!
Si mai ales cate responsabilitati implica un copil!
Copii nu se fac pana la 20 ani! Asta ar trebui sa fie lege!
Ca pana atunci esti praf la capitolul copii, esti prea tanar, esti "destrabalat" , cu alte cuvinte faci niste lucruri pe care mai tarziu le vei considera stupide!
Dar cand ajungi la o varsta mai matura, cand esti mai "breaz", cand ai o casa, o slujba, un sot bun (cum ar fi in cazul ei), sa nu depinzi de altii, atunci poti sa te mai gandesti sa faci cati copii vrei!
Chiar si cu complexul "sterilitatii", nu poti sa pastrezi un copil la o varsta atat de frageda, fiindca nu esti capabil sa-l cresti si sa ii oferi ce trebuie! Ar fi cu adevarat un chin!
Si o mama care isi iubeste fiica, nu ar fi de acord ca aceasta sa pastreze un copil asa mica! Fiindca ea stie mai bine ca oricine ce obligatii intra in joc! Iar faza cu, casa de copii, atat pot zice : dat-ii la casa de copii sa se inmulteasca hotii si cocalarii din Romania!
Si sa lasam la o parte sperieturile de genu "tai un copil in bucati" si alte scenarii horror! Ea nu va simti nimic fiind anesteziata! Si sunt foarte greu convins ca cei care fac avort au avut "libertatea" de a inregistra "sunetele" fatului! Mai ales la cat de mic e, nu cred ca e asa dezvoltat incat sa "tipe"!
Avortul este ceva brutal si ar trebui evitat pe cat se poate de mult, insa in astfel de situatii, imi cer scuze pentru Brigaela, dar nu! Nu esti obligat sa fii condamnat la o tinerete chinuita pentru o greseala, ca astia sunt tinerii in ziua de azi din pacate si nu merita nici aiuritii de genul ei o astfel de pedeapsa si nu merita de asemenea nici acel copil sa aiba o familie atat de rasfirata, dezorganizata, iresponsabila, etc!
Asta sa iti fie invatatura de minte, fata, sa nu te mai imbeti pe la petreceri, ca nu e nimic placut in toata situatia asta!
Antitemepenet, pune-ti imaginatia la contributie. NU se aud sunete, dar ecografia (imaginea) corelata cu electroencefalografia fatului sunt suficiente. Tu, daca ai vedea inregistrarea pe mut a unui om schingiuit care urla din rasputeri, ti-ai da seama ca urla, sau ai avea neaparata nevoie de sunet?
Brigaela, eu o sa imi pun imaginatia la contributie, atunci cand si tu, vei inceta cu scenariile horror si vei mai adapta varianta de "mama a unui copil mort" in situatiile corespunzatoare! Sau poate ar trebui chiar deloc, fiirndca nu intra in slujba nimanui sa se bage in viata altora si sa le influenteze deciziile cu privire la persoana lor!
Si de unde ai vedea tu sa zicem acele "tipete" la un fat de 5-6 saptamani? Una este sa ma uit la un "om schingiuit" care are toate componentele umane si alta este sa ma uit la unul in curs de dezvoltare, care are abia inima dezvoltata cat de cat!
Aici cineva a cerut un sfat si i l-am dat, sincer. Nu m-am bagat spontan in viata nimanui, ci la cerere. Presupun ca stii ca la 6 saptamani cordul este perfect format si bate (de doua saptamani deja), iar copilul este de asemenea perfect format, are maini, picioare, tot ce trebuie, doar peretele abdominal poate fi incomplet inchis. Mi se pare o diferenta minora, sincer si sunt convinsa ca stii asta, dar nu-ti convine informatia si atunci o denaturezi ca sa-ti slujeasca demonstratiei.
Ooo my God...hai bine ea de 18 mai avea ceva in cap dar tu 14? Sa stii mie imi este jale de persoanela care cad intr-o asemenia situatie dar...acum stii cum e viata! dac ai aflat de asa ceva zii mai degraba surorii tale care te va ajuta sa-i spui si la baiatul cela iar impreuna cu parintii te vor sustina ca sa nu-ti arunci copilasul mik ca pe un animal la urma! iti doresc sanatate rabdare si D-zeu sa fie cu tine!
Waw! Ma uimesti, sincer! Nu vreau sa crezi ca eu comentez gresit, dar sunt de parere ca stiind ce-a patit sora ta, trebuia sa ai grija cu toate ca erai beata. Si eu tot 14 ani am, nu stiu ce-as face in situatia ta, sincer. Baiatului daca ii spui o sa-ti dea cu flit, nu o sa-i mai pese de tine. Surorii tale spune-i poate te ajuta, dar sa ai incredere in ea deplina, sa nu le spuna deocamdata parintilor. Daca nu rezolvati, doar atunci. Iti urez multa, multa bafta!
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
