Bună, TPU. Sunt constienta, nu e un site in care sa imi exprim frustrarile, dar am o problema pe care nu reusesc sa o mai rezolv. Am avut parte de o maturizare mult prea rapida (am avut probleme care m-au adus in acel punct). La varsta de 13 ani a inceput toata nebunia. Nu mai ieseam deloc, nu socializam, doar mergeam la scoala, treaba acasa si aveam grija de mama. Nu am avut copilarie de care sa ma pot bucura intr-un mod firesc. Nu stiam ce mi se intampla si nu am vorbit cu nimeni, tocmai de asta problema s-a "aprofundat". Acum am 18 ani si inca nu pot sa scap de acele stari. 14-18 ani, in perioada asta m-am ingrasat, in prezent avand 70kg. Asta m-a terminat de tot. P.s. eu locuiesc doar cu mama, iar atunci cand sunt cu ea incerc sa ascund cat de bine pot starile mele pentru ca e bolnava si grija ei e in mainile mele. Atunci cand se reuneste familia, atunci cand ies cu prietenii, am o lupta interioara groaznica. Apar acele stari care ma termina, ba chiar plec acasa sau ma retrag intr-o camera pentru ca nu pot sa ma descarc de fata cu ei. Cand ajung acasa, am crize de plans necontrolabile, nu ma pot linisti pana nu adorm. Ca sa intelegeti, starile acestea le am de foarte mult timp, ingrasatul doar a pus capac, ca sa spun asa. Nu stiu ce sa mai fac, am ganduri de moarte si credeti-ma ca nu-s vreo copila care spune asta pentru mila sau atentie. Pur si simplu am ganduri urate pe care nu pot sa le "sterg" din viata mea. Am incercat de toate, sa ma autoeduc, sa rad mai mult, sa ies mai mult, am citit nenumarate carti psihologice, au vorbit surorile cu mine, prietena mea cea mai buna, dar toate aceste lucruri nu ma ajuta, creierul meu parca e detasat de realitate si lucreaza mereu in acea parte proasta. La scoala mereu ma intreaba profesorii ce am, dirigul ma lua de nenumarate ori in cancelarie sa discute pe tema asta.Mi-e foarte frica sa nu innebunesc, pentru ca gandurile mele sunt mereu aceleasi, ba chiar pot sa spun ca nu mai pot gandi lucid. Mi-e jena pentru ca nu vreau sa cer mila sau altele, dar ma ingrozeste faptul ca imi pierd ani din cea mai frumoasa etapa in acest mod si nu reusesc sa imi revin. Spre ex, atunci cand ies am ganduri doar de genul " esti grasa, esti urata, de ce ai iesit" iar apoi nu mai pot sa ies o perioada lunga. Cand sunt singura acasa sunt mereu speriata, mi-e frica sa stau singura in casa si mi-e frica si sa fiu singura pentru ca stiu ce ganduri am in acele momente si nu vreau sa fac ceva fara sa gandesc. Ar fi nenumarate lucruri de spus, dar ma opresc aici...va rog, un sfat, o parere, nu stiu ce sa mai fac.
Https://imgur.com/a/XRx9WNZ
Pictura asta spune un lucru important despre oameni: ne arata un oras portuar prosper, un fermier preocupat de prelucrarea pamantului, un oier ce-si paste turma, un pescar prins in treaba lui.
Dar ne mai arata un lucru important. In coltul din dreapta jos se petrece o tragedie: Icar (personajul din mitologia greaca) se ineaca.
Pictura denumita "Peisaj cu moartea lui Icar", desi Icar nu e in centrul atentiei, ne arata un lucru important: desi noi tindem sa ne petrecem noptile gandindu-ne la cum suntem vazuti de oamenii pe care nici nu-i suportam, ei nu sunt atat de interesati de momentele in care noi esuam. Se poate sa observe cativa actiunile noastre, dar le vor uita curand, caci si ei cad prada propriilor lor probleme.
Incearca sa nu te mai gandesti la ce cred altii despre tine. Bucura-te tu de tine si lasa-i pe ceilalti in pace.
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
In legătură cu greutatea, depinde și ce înălțime ai, spre ex, dacă ai 180cm este perfect.
În al doilea rand, toată lumea e frumoasa în felul ei, trebuie sa te accepți asa cum ești. Dacă vrei sa dai jos câteva kg(să-ți crească stima de sine, sa te simți bine în pielea ta) trebuie sa faci sport regulat, 30 min pe zi.
Răspunde
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
