Eu ma inteleg nemaipomenit cu ai mei si mi se pare ca a fost intotdeauna asa. Totusi pe la 14 ani imi amintesc ca imi doream mai multa libertate. Mi-a trecut totusi, cred ca tine si de pubertate sau adolescenta cand ti se pare ca toti au ceva cu tine si nu contabilizezi ce fac altii pentru tine doar ce faci tu cateodata pentru cei din jur. Necazul incepe cand simti ca esti cumva nedreptatit / sa-ti dau un exemplu - daca iti iei din timpul tau pretios sa faci ceva si nu gasesti aprecierea pe care simti ca o meritai sau pur si simplu iti dai seama ca nu faci prea bine ceea ce ai facut, dar totusi simti nevoia de recompensare si nu de reprosuri, pentru ca in definitiv te-ai straduit.
Vezi tu parintii tai poate nu vad in felul asta problema. Ei au impresia ca acum esti destul de mare ca sa iti asumi niste responsabilitati de care sa te tii, pe care sa le faci fara sa trebuiasca sa iti reaminteasca mereu. Ei sunt obositi de la munca si stresati de un serviciu care poate nu-i recompensator sub nici o forma iar cand vin acasa au niste asteptari.
Cred ca totul s-ar putea rezolva cu o comunicare mai buna intre voi - fara strigate si certuri si nervi.
Parintii mei au fost niste oameni foarte apropiati de noi (de mine si fratele meu), adevarati prieteni la nevoie. In plus au ramas un reper pentru mine si am incercat sa fiu la fel cu fiica mea. Noi doua suntem extrem de bune prietene. Totul pleaca de la respectul si dragostea pe care le acorzi pentru ca sa meriti respectul la randul tau. Parintii tai te iubesc nespus sa fii convinsa de asta, chiar si atunci cand crezi ca nu te inteleg deloc. Nu uita ca si ei au fost adolescenti. Ei sunt mai buni decat parintii lor sau incearca sa nu faca aceleasi greseli pe care le-au facut parintii lor cand erau ei adolescenti. Sa stii ca la randul tau vei lua alte hotarari in ceea ce-i priveste pe copiii tai si totusi uneori vor fi si neintelegeri.
Iti doresc sa treci cat mai repede peste aceasta perioada si sa incerci sa-i intelegi si tu pe parintii tai.
Ma inteleg perfect, avand in vedere stilu' meu de imbracaminte, muzica, etc. Nici eu nu fac ordine dupa mine, nici eu nu duc gunoiu' si nici nu aspir, doar invat binisor la scoala. In rest... Nu stiu, doar ca ma inteleg mai bine decat cu orice prieten/a Ok, ne mai si certam, doar suntem oameni
Eu am 16 si ma inteleg destul de bine. Prea mult strica! Ai putea incepe prin a invata limba romana. Cred ca i-ar satisface.
Eu am 21 de ani si ma inteleg super cu amandoi.cateodata ma mai enerveaza mami da imi trece :d in rest super ok.niciodata nu am avut probleme de genu asta, eu fac ce mi se pare bine pentru mine si ei sunt intotdeauna de acord, iar cand este vorba despre ceva important mereu le cer si tin cont si de opinia lor! cat despre tine nu stiu poate ca nu faci lucrurile cum trebuie sau nu stiu poate sunt ei prea severi cu tine.succes
Au fost surprinzatori de "de treaba". Mama mi-e cea mai buna prietena, si taicamio vitreg la fel. Niciodata nu am avut probleme exagerate cu ei, doar ca cicalit am mai fost, mi se pare si normal. Nu trebuie sa te straduiesti prea tare sa faci lucrurile bine. La 14 ani, e inceputul adolescentei, totul ti se pare pe dos. Dar o sa vezi ca daca o sa te porti frumos, toate lucrurile o sa se normalizeze treptat.
anonim_4396 întreabă: