Bună tuturor! As dori niste sfaturi de la voi.Cum pot prinde incredere in iubitul meu? Avem anul deja si nu pot avea incredere in el.Eu de cand ma stiu,de la prima relatie,nu am avut incredere in vreun baiat vreodata(baiat cu statutul de iubit,ca in tovarasii mei am incredere,nu oarba dar am suficienta incat sa fiu sigura ca nu ma lasa la greu). Cand ajung la stadiul de relație,baiatul poate sa fie cumințenia pământului, să nu-mi dea dubii, că eu tot trăiesc cu semnul întrebării.Nu sunt genul să țin partenerul legat vorba aia. Știu să acord libertate doar ca uneori am niște apucături care l-au făcut să realizeze că încrederea mea in el e zero barat (cuvintele sale).
Ce aș putea face ca să pot avea încredere în el? Credeți-mă, sunt conștientă că la mine e problema și încerc din răsputeri să mă schimb.Nu știu ce mă conduce la lipsa de încredere în partener.Nu am fost înselată, nici jignită, nici mințită la modul ăla grav.Probabil faptul că tata e decedat de când eram mică și mna...Habar n-am dragii mei.E un strigăt de ajutor! Băiatul acesta e pâinea lui Dumnezeu și nu vreau să-l pierd. Vreau să-mi cizelez apucăturile sau sa le exclud permanent.
Ordonare:
După relevanţă
Spui ca nu ai fost mintita in modul acela grav, aici e problema din partea amandurora. Minciuna in relatia nu trebuie sa existe! Daca va spuneti tot ce aveti pe suflet, va considerati frate-sora, iubit-iubita, atunci si increderea prinde rod. Trebuie sa fiti sinceri unul cu altul si bineinteles daca va iubiti mult, atunci tu cat si el veti fi sortiti vietii.
Iti dau exemple din viata altor relatii de la prietenii mei, una dintre prietene ale mele nu spune tot sotului ei, el la fel, cat si paseste stramb cand are chef, desi o respecta pentru ca au impreuna 2 copii minunati. In cazul meu, avand o relatie de 8 ani si cununati de cateva luni, de la a inceput de relatie am cazut de acord sa nu ne mintim intre noi si sa ne spunem tot ce avem pe suflet, sa ne sfatuim, astfel nici certurile nu sunt mai deloc frecvente. Cei din exterior care ne vad raman surprinsi la cum comunicam, suntem compatibili in orice ceea ce facem, el ma cunoaste mai bine decat mine, nici nu trebuie sa ii spun multe, ca stie exact ce-mi place. Asa si tu, trebuie sa iti deschizi inima mai mult, sa iti impui punctul de vedere, sa fiti de acord ca minciunile sa nu mai fie existente niciodata in relatia voastra, astfel nu veti ajunge nici la certuri, iar jignirile de altfel nici astea nu sunt necesare intr-o relatie, nu mi se par normal. Daca el este de acord si tu, relatia voastra va fi de succes!
Răspunde
Buna Miha! Când m-am referit la minciuni minore mă refeream la cele de genul:"Da am mâncat! Sunt bine" sau "Îți stă super în rochia asta!" (Chiar dacă rochia îți evidențiază zona problemă sau nu ți se potrivește).
Vă felicit pe tine și pe soțul tău că sunteți sinceri unul altuia! 
Răspunde
Buna Roxana! Uite si astea nu au rolul lor, este mai frumos sinceritatea. La exemplele date poate sa vina "Mai bine te avantajeaza cu x si nu cu y, decat sa zica ca este frumoasa si de fapt sa nu ii placa, iar pe tine sa te faca dupa putin timp sa iti para rau ca ai cumparat-o". Sinceritatea intr-o relatie conteaza foarte mult, trebuie sa va puneti regulile de la bun inceput asa da, asa nu, astfel nu mai exista neintelegeri in cuplu.
Comunicarea este sfanta, daca nici tu nu spui off-ul tau si nici el, se ajunge la astfel de divergente, cand unul dintre voi sufera. La 1 an de relatie inca se mai poate repara, esti inca la inceput, mai ales ca spui ca nu doresti sa il pierzi! 
Tu ai atitudinea perfecta, trebuie doar sa simulezi niste incredere acolo. Nu e sanatos sa ai incredere in partener, pana nu sunteti casatoriti, cu copii si bunuri la comun. Alea se numesc oarecum garantii. Pana atunci, nu trebuie sa ceri, si nici sa oferi incredere deplina.
In ce momente nu i-ai acordat incredere? Incredere 0 ar insemna sa nu ai curaj sa ii spui ceva jenant, de exemplu. Asa se intampla?
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
