| ancaanca2344 a întrebat:

Bună, voiam și eu să pun o întrebare: cum e restul Bucureștiului când e vorba de lucrat? E foarte aglomerat mai ales in timpul săptămânii? De exemplu ca si lucrător comercial cand e multă lume/ aglomerație mie mi se pare foarte greu. De ce? Pentru că e o grămadă de marfă care se vinde și care trebuie pusă foarte rapid la raft că o ia lumea și să nu se rămână fără... Mi se pare nasol, de ce? Pentru că e epuizant ritmul ăsta, iar eu la fel ma epuizez destul de ușor si am nevoie de somn mai mult. Pt voi cei care lucrați in București cum vă descurcati/ cum faceți față? Sau cum reușiți să faceți față burnout-ului mai ales cei care lucrați in locuri aglomerate unde e multă lume și trebuie sa va miscați rapid. Cum vă reveniți să nu vă afecteze sănătatea, nivelul de energie și pe voi înșivă? Spuneti-mi vă rog cum faceți față că vreau să știu... Am nevoie

Atenţie! Problemele de natură medicală sunt probleme serioase care necesită asistenţă/consult specializat. Sugestiile date de utilizatorii TPU au doar o valoare orientativă şi în nici un caz nu exclud consultul profesional medical. Prin urmare vă recomandăm să apelaţi la personal medical specializat atât pentru diagnosticare, cât şi pentru tratament.
18 răspunsuri:
| CristiDinBucuresti a răspuns:

Ancuța daca nu te descurci dati demisia nu are rost sa te stresezi, gasesti altceva potrivit pentru tine, ce varsta ai si ce studii? O zi frumoasa si sanatate multa

| ancaanca2344 explică (pentru CristiDinBucuresti):

Lucrez6 zile din 7 momentan aici. Am pana in 20 de ani. In altă parte nu aș vrea sa ma bag din cauza problemelor mele de înțelegere/ învățare.
Pe efort fizic iar la fel sunt praf ( mă epuizez foarte repede și ușor de mi vine rău, iar cu mintea iar stau rău de tot ( am ceață mintală, uit foarte mult, am momente foarte dese de amețeală, confuzie, imi storc creierii sa înțeleg și cele mai simple lucruri pe care și ăia de 9-10 ani le înțeleg ca lumea ).
Am momente cand iar lumea mi se pare ireală, văd in ceața, mă dor ochii, văd blur
Deși mănânc, beau apă, scriu gen ca un fel de journaling, fac stretching, nu știu care e problema. Simt numa slăbiciune și moleșeală in corp?
Imi doresc să lucrez, dar nu știu ce sa fac cu mine in ritmul ăsta?

| ancaanca2344 explică (pentru ancaanca2344):

Așa eram și pana a lucra aici, așa am fost o viață întreagă doar că abia de cand am început sa scriu am conștientizat mai mult că asta nu e normal la mine. Credeam că astea sunt lucruri prin care trece toată lumea, dar se pare că nu...

| CristiDinBucuresti a răspuns (pentru ancaanca2344):

La medic ai fost? Poate trebuie sa iti faci o pensie de boală.

| ancaanca2344 explică (pentru CristiDinBucuresti):

Nu știu... Si incă o chestie: la început pana a lucra aveam 54 de kg, acum in 2 luni am ajuns la aproape 49. Și de mâncat mănânc destul de mult, nu fac foamea, ca astfel imi vine rău. E normal asta?

| CristiDinBucuresti a răspuns (pentru ancaanca2344):

Nu este normal, mergi la medic fa ti analize sa vezi ce ai

| ancaanca2344 explică (pentru CristiDinBucuresti):

Cu ce fel de analize ar trebui să încep?

| CristiDinBucuresti a răspuns (pentru ancaanca2344):

Analize de sange, si ecografii, radiografii tomografii, sa ai tot setul de analize complet, cei de la analize iti pot cere si urocultura sa duci intr-un recipient pe care il cumperi de la farmacie, prima urină de dimineața sa vada daca nu ai diabet, dupa aceea ai zis ca ai probleme de vedere miopie, trebuiesc facute investigatii la ochi, un medic oftalmolog te va consulta, fund de ochi tensiune oculara sa vada daca ai nevoie de ochelari sau de picaturi sau si de picaturi si de ochelari, si cu tot dosarul de analize mergi la medicul de familie sa iti faca referat pentru comisia de handicap, si depui dosarul la comisia de expertiza a persoanelor cu handicap din sectorul daca esti din Bucuresti, sau daca nu, din orasul unde ai locuinta, îi poti ruga si pe medicii oftalmologi sa faca un referat le spui ca iti trebuie pentru comisia de handicap, si după ce ai aceste acte si le duci la comisie, astepti sa te sune ei si sa intrii in comisie sa te examineze, si daca se adevereste ca ai un handicap primesti pensie, daca nu nu, asta ei vor decide. Tu esti din Bucuresti?

| ancaanca2344 explică (pentru CristiDinBucuresti):

Nu, și nu s trecută cu nimic aici

| FreddieM a răspuns:

Poate la început o sa ți se para cam greu, dar daca lucrezi cu criteriu și organizat, o sa intri în acel ritm care nu o să-ți afecteze balansul fizic/psihologic. Și o sa faci parte dintr-o echipa, nu vei face nimic peste puterile tale. Dacă ceilalți pot, sigur te vei adapta și tu. Mergi înainte pozitiva, și încrezătoare, nu e un servici atât de greu, faci putina mișcare, e drept, dar fii bucuroasa ca ai ocupație, și duci un bănuț acasă la sfârșit de luna. Mult succes.
Cheers

| ancaanca2344 explică (pentru FreddieM):

Stai in București? Și ca ce lucrezi?

| sweetys a răspuns:

Fiecare loc de munca are nivelul lui de stres fie psihic, fizic sau ambele. Cu o organizare buna le rezolvi pe toate. Eu ca sa scap de streul acumulat la munca fac sport. Fiecare face fata si isi gestioneaza diferit nivelul de stres.

| ancaanca2344 explică (pentru sweetys):

Ca ce lucrezi? Și cum reușesti sa ti faci programul astfel încat sa ai timp și de dormit, dar si de alte treburi/ responsabilitati de acasă? Ma gândesc ca ai locul de muncă aproape si program mai lejer, nu de 12-14-16 ore. Că și astea trebuie luate in calcul: distanța si nr de ore lucrate...

| ancaanca2344 explică (pentru sweetys):

Totul e nou pentru mine și chestia e că abia fac față și cu locul ăsta pe care l am acum in prezent...

| sweetys a răspuns (pentru ancaanca2344):

Lucrez in schimburi, 8 ore pe zi flux continuu ( adica si in weekend) la care se adauga alte 3 ore pierdute pe drum deci raman cu 13 ore, eu sunt genul de om care doarme in jur de 6 -8 ore, deci mai raman cu 5-7 ore, suficiente pentru activitatile mele, am inceput sa stau mai putin online, ceea ce pentru mine este un beneficiu. Oriunde iti va fi greu la inceput, fiinda asa sunt inceputurile. Când m-am angajat, dupa schimul 1 sau 3 dormeam pana trebuia sa plec iar la munca si nu faceam nimic altceva, mi se parea obositor, trebuia sa invat foarte mult într-un timp foarte scurt si stresul era extrem de mare, plus ca aveam cosmaruri din cauza sefei care ne teroriza, dar dupa un timp am zis ca asta nu e viata si am incercat sa fac lucruri care sa ma deconecteze de munca: citit, pictat, mers prin parc, fotografiat, sala, etc. Am si zile in care nu am chef sa fac nimic si sunt obosita, ma duc acasa si stau in pat fara sa fac nimic.

| ancaanca2344 explică (pentru sweetys):

Ti am scris mesaj. Poți răspunde?

| Whitte a răspuns:

Aha! Sa-ti amintesti asta cand esti la un local si nu vine repede mancarea, sau esti la un magazin cu vanzatoare si aia e ocupata cu alt client. Toti vrem sa fim serviti rapid, dar toti vrem sa muncim cat mai putin. Asa ceva nu se poate.

| ancaanca2344 explică (pentru Whitte):

Nu mă deranjează. Aștepthappy