Bună ziua. Eu am să vă spun ceva despre mine. Când m-am născut, am avut niște probleme cu respirația și părinții mei credeau că o să mor. Din cauza asta eu am avut niște neuroni care au explodat și au fost distruși. M-am vindecat în cele din urmă dar am rămas cu niște semne al le accidentului care încă sunt ușor de observat. În primul rând, eu am tulburare de coordonare ceea ce înseamnă că mă descurc greu cu lucruri cum ar fi scrisul de mână și multe altele de care nici nu vreau să vorbesc pentru că:
1) Îmi consumă prea mult timp.
2) Este jenant.
Dar am și unele probleme mentale cum ar fi faptul uneori mă simt trist fără motiv, faptul că uneori sunt bântuit de unele amintiri care le am de când eram foarte mic, care normal ar trebui să își fi pierdut importanța dar eu încă le am și mă distrug, faptul că uneori sunt obsedat de unele lucruri ceea ce îmi consumă timp pe care aș putea să îl folosesc altcumva, faptul că am unele spaime care nu au absolut nici o logică, faptul că îmi este greu să îmi fac prieteni și să socializez cu oamenii și o grămadă de alte lucruri care mă frământă. Și din cauza că mama mea a crezut că eu aveam să mor la scurt timp după ce m-am născut (eram primul ei copil), a fost foarte bucuroasă când a primit rezultatele operației și a aflat că nu o să mor. Din cauza traumei prin care a trecut, ea a fost tot timpul îngrijorată în privința mea. De fiecare dată când sunt bolnav sau dacă lipsesc de acasă pentru o perioadă mai lungă de timp ea se îngrijorează groaznic pentru mine, în primul rând pentru că e mama mea și este normal iar partea a doua este faptul că era să mă piardă după ce m-am născut. Ea să îngrijorează și pentru fratele meu pentru că și el este fiul ei, dar el nu a avut probleme când s-a născut așa cum am avut eu și de asta ea are mai multă încredere în el. Deci, astăzi am ieșit cu bicicleta și am stat destul de mult, deja se întunecase când eu am pornit înapoi către casă. Când am ajuns acasă, fratele meu avea telefonul în mână și mi l-a dat să vorbesc cu mama. Eu i-am spus mamei că sunt acasă. Când a ajuns era toată în lacrimi, cum nu am mai văzut-o de mult, de când eram foarte mic. Eu i-am explicat unde am fost și ce s-a întâmplat pe acolo și în cele din urmă lucrurile s-au calmat. Dar eu încă mă simt vinovat pentru ce s-a întâmplat și simt că nu mai merit să trăiesc sau să mă simt bine vreodată. Ceea ce mă face să îmi amintesc alte lucruri pe care le-am făcut care au supărat oameni dragi mie și mă simt tot mai vinovat și mai trist. Ce pot să fac ca să scap de starea asta?

Ai putea sa nu mai faci prostii si sa nu o mai superi pe mama ta.
Ai putea sa-ti iei ceas la mana si cand spui ora la care te intorci acasa, sa ajungi pana la ora aia, ca nimeni sa nu mai moara de grija ta.
Ai putea sa promiti ca vei fii un copil bun si ascultator si ca vei ascultat intotdeauna de ai tai.

Simptomele problemelor tale de sănătate se găsesc la cei mai mulți dintre noi: tulburare de coordonare, scris de mână, lipsa multor neuroni, tristețe fără motiv, amintiri neplăcute, spaime (care astăzi le numim anxietate), părinți prea grijulii, și mi-ar consuma prea mult timp să le amintesc pe toate.
In toate aceste lucruri trebuie să existe un echilibru.
Mama ta nu trebuie să mai fie atât de grijulie. Puțin mai devreme scriam unui tânăr din pricina că părinții lui sunt insensibili față de nevoile lui. Ție îți scriu că mama ta a căzut în extrema cealaltă și este mult prea sensibila. Ea trebuie să fie echilibrata. Dacă nu va deveni echilibrată, se va îmbolnăvi; pentru că factorii emoționali afectează pozitiv sau negativ sănătatea organismului. Ea va avea probleme de inima -daca nu cumva deja are.
Mai mult, prea multa ei sensibilitate duce la nefericirea familiei. Proverbe 14:1 spune așa: "Femeia înţeleaptă îşi zideşte casa, iar femeia nebună o dărâmă cu înseşi mâinile ei."
Prea multa ei îngrijorare o va băga în mormânt mai înainte de vreme. Și ea singură va fi vinovată de aceasta. Fiecare om este dator să lupte cu propriile sale slăbiciuni ca să nu fie biruit de ele.
Tu nu trebuie să te simți vinovat pentru ce s-a întâmplat. Dar caută că pe viitor să reduci îngrijorările mamei tale.

Dumnezeu ti a dat atat cat poti sa duci. Fiecare dintre noi avem o lupta. Inseamna ca poti sa infrunti aceste obstacole. Si sa stii ca nu toti oamenii sunt sanatosi asa cum par ei fericiti. Fiecare dintre noi avem ceva ce ne doare, ne macina. Mama ta te iubeste enorm si este absolut normal. Insa ar trebui sa inteleaga ca e cazul sa iti ofere mai multa libertate, ca sa inveti sa te descuri singur si sa nu depinzi de ea. Nu este vina ta pentru ceea ce ti s-a intamplat. Priveste totul cu incredere. O sa treaca si lucrurile astea si totul va fi bine. O sa vezi. In intuneric tot timpul va fi o lumina, pe care o vei gasi si vei putea zambi din nou. Totul este sa nu abandonezi lupta.

Puterea prezentului de Eckhart Tolle -> te va ajuta sa renunti la gandurile pesimiste.
Puterea extraordinara a subconstientului tau de Joseph Murphy -> te va ajuta sa fii mai optimist si increzator
Inteligenta emotionala de Daniel Goleman -> te va ajuta sa treci peste traume si reactiile emotionale formate din copilarie.