Daca te are doar pe tine ca prietena sincera, e poate suficient. Incearca sa vorbesti si cu profesorii acest aspect, poate faceti o lectie deschisa in care sa priceapa colegii tai, ca o persoana cu dizabilitati este o persoana, un om, ca si ei, nu un animal, un ciudat, etc. Sau organizeaza tu seminarii pe acest subiect. Oricum, felicitari ca te-ai atasat de ea.
Este foarte ciudat ca niste studenti, mai ales la psihologie, se comporta asa urat. Aceasta denota lipsa bunului simt, a civilizatiei, precum si a altor calitati, inclusiv cele pentru a deveni un bun psiholog.
Ei sunt cei handicapati si nu colega ta, sufera de un grav "handicap" moral si de buna crestere.
Ar fi bine sa vorbesti cu profesorii tai si cu unii dintre colegi, s-o sprijine mai mult pe colega ta.
Asa se poarta bunii crestini ortodocsi cu cei din jur... mama lor de nemernici. Sa nu uitam ca au preferat sa il voteze pe un securist-turnator dovedit (Voiculescu) in detrimentul unui OM care se intimpla sa fie in scaunul cu rotile si sa fie paralizat in proportie de vreo 90%(Iulian Craciun), dar sa fi realizat in conditiile astea mai mult decit probabil 95% dintre noi astia "ne-handicapati".
Daca colega ta e handicapata fizic/functional, poti sa le spui dobitocilor ceilalti ca ei sint handicapati sufleteste.
Sarut mîna! I mi pare rău de coleguța ta, sărăcuța ea nu are nicio vină ca are această dizabilitate, ea trebuie tratată si acceptatră de voi toi ca fiind un om absolut normal, in afară de acest handicap in rest nu m ai are alte deficiente nu? Ea desii se exprimă greu, la nivel mintal este o persoană foarte capabilă inteligentă, faptul că are această dizabilitate, nu a împiedicat o sa facă o facultate, bravo ei, FELICITARI! Ce virstă are? Tu o poti ajuta mult sa se integreze, prin faptul ca ai răbdare cu ea, o asculti, chiar daca vorbeste m ai greu, nu o lăsa sa se deprime din cauza răutății colegilor, nu e bine că colegii o fac să plîngă, ea nu are nicio vină, totul se datorează ori din nastere, ori din cauza nervilor, trebuie sa fie calmă, să vorbească rar, sa nu se grăbească, si să evite cuvintele in care se poticneste, sa le inlocuiască cu altecuvinte echivalente, care le poate ea pronunța cu usurință, multă sănătate îi doresc, desii nu o cunosc, si sa aibă multă incredere in Dumnezeu, că o va ajuta, si tu ajută o mult, de unde sunte ti voi?
Eu îi voi fi alături până când își va reveni.
Nu contează de unde suntem.
La revedere!
Așa ar fi trebuit să-ți formulezi răspunsul: "Sărut mâna! Imi pare rău de coleguța ta, sărăcuța ea nu are nicio vină că are această dizabilitate, ea trexbuie tratată și acceptată de voi toți ca fiind un om absolut normal, în afară de acest handicap în rest nu mai are alte deficiențe nu? Ea deși se exprimă greu, la nivel mintal este o persoană foarte capabilă inteligentă, faptul că are această dizabilitate, nu a împiedicat-o să facă o facultate, bravo ei, FELICITĂRI! Ce vârstă are? Tu o poți ajuta mult să se integreze, prin faptul că ai răbdare cu ea, o asculți chiar dacă vorbește mai greu, nu o lăsa să se deprime din cauza răutății colegilor, nu e bine că colegii o fac să plângă ea nu are nicio vină că are această problemă totul se datorează ori din naștere, ori din cauza nervilor, ea trebuie să fie calmă, să vorbească rar, să nu se grăbească și să evite cuvintele în care se poticnește să le înlocuiască cu alte cuvinte echivalente pe care le poate ea pronunța cu usurință, multă sănătate îi doresc deși nu o cunosc și să aibă multă încredere în Dumnezeu, că o va ajuta și tu ajut-o în continuare la fel de mult.
La revedere!"
Răspunsul tău ar fi trebuit formulat astfel:
"Mulțumesc pentru fundă. Sper să reușești să o ajuți pe prietena ta. Merită. Astfel îi vei reda încrederea în ea și în mod sigur o va ajuta ca lecțiile de la logoped să prindă.
Pa, pa"