Buna ziua forum!

M-am gandit sa apelez si la cateva sfaturi din partea voastra. Sa incep cu inceputul. Am avut parte de o viata foarte liniștită, niciodata nu am avut probleme de sănătate. Vara ce tocmai a trecut a fost una excelenta, pot spune ca una din cele mai bune din viață mea. Dar intorcandu-ma in tara, la maxim o luna, au inceput sa apara problemele. Intr-o seara facand baie, au început niste palpitatii foarte mari, m-am speriat, am iesit repede din cada si m-am intins in pat. Imi simteam pulsul in tot corpul foarte puternic. Mai apoi, zilele ce au urmat, am fost ametita, mai ales cand mergeam cu autobuzul. Intr-o seara am mancat si cand m-am ridicat de la masa m-a luat o amețeală foarte puternica, niste transpiratii foarte puternice, ba calde ba reci, o stare de frica si agitatie enorma si am decis sa plec la urgență. Acolo mi-au facut ekg, vreo 2 serii de analize de sange, mi-au facut calciu intravenos si vitamina c si mi-au recomandat magneziu. Si am plecat acasa.Din seara aia a inceput cosmarul. Tot timpul simteam ca o sa mor, ca am o boala incurabila, ca sigur medicii nu mi-au facut bine analizele si etc. Am fost la numerosi medici de atunci. Neurologi, ginecologi, cardiologi, mi-am facut analizele etc. Toti mi-au cam spus acelasi lucru. Ca sufar de anxietate si panica. Mi-au recomandat coaxil, magneziu, magnerot pentru inima (pentru ca avem si palpitatii) medicul cardiolog făcându-mi ekg, doppler mi-a zis ca inima mea e perfect santoasa si am aceste palpitatii de la frica si stres. Ameteala m-a chinuit cel mai mult. Mergeam pe strada si simteam ca plutesc. Acum sunt ceva mai bine. Incerc sa ma lupt cu mintea mea. Singura mea probleme este această idee ca totusi as fi bolnava si medicii inca nu au descoperit. Va rog un sfat din partea celor care au trecut prin asa ceva mi-ar fi de real folos. Va mulțumesc mult

Salut! Sa stii ca nu prea imi este clar de ce ai avea mai multa incredere in noi fata de droaia de medici la care ai fost. De obicei, medicii au dreptate. Daca ai stari de anxietate sau mici atacuri de panica, tu nu ai sa le poti identifica usor. Cunosc o doamna care are starile tale si este vorba despre atacuri de panica. Ea a fost la psihiatru si a urmat un tratament medicamentos. A facut si o verificare a glandelor si a gasit o problema pe care acum o are sub control. Eu zic ca tot la medici gasesti rezolvarea.

Ce descrii tu sunt semele atacului de panica. E o problema usor de tratat, dar care, amanata, iti poate crea multe limitari. Sfatul meu e sa cauti un terapeut cognitiv comportamental. In mod normal, in cateva luni se va remedia considerabil. Ca si self-help, incerca sa practici zilnic exercitii de respiratie (respiratia in 4 timpi) sau relaxare, ca training autogen. Oricum, ar fi util un ghidaj din partea cuiva avizat.

Coaxil iti ia manifestările psihosomatice. Este antidepresiv. Se pare ca nu poti fi fericit la nesfârșit, nimeni nu poate iar uneori avem nevoie de ajutor.

Buna!
Am luat si eu pastile de depresie nu anxietate si iau, si pot spune ca sunt bune, dar nu rezolva cauza, doar amelioreaza simptomele.
Pe mine m au ajutat intr-un fel da iar in altul mi au dat reactii adverse, cei drept cam toate ingrasa de exemplu si asta nu mi-a placut. M am ingrasat in trecut rau de la ele cu 10 kg in plus.
Eu aveam arsuri pe corp uneori, arsuri in zona capului, atacuri de panica, frica multa, stima de sine la pamant, ma consideram rea, confuzie etc.
Coaxilul in prima sapt a fost groaznic cand l-am luat, ameteala mare, confuzie la maxim, ma ustura capul(in interior asa se simtea), zici ca traiam in iad.
Nu as mai repeta, mari dureri am avut.
Stii ce m-a ajutat?
Bunica mea, unii pot rade sau spune ca sunt minciuni, sau ca sunt un om prost etc, dar ea, acum multi ani, daca a vazut ca daca tot luam pastile si tot plangeam si imi era rau, mi-a zis haide cu mine la o biserica(crestin ortodoxa)
De durere si disperare am fost, iti spun sincer, cu primul mers s au intamplat minuni, starile se ameliorau, asteptam duminica ca sa pot merge, in sapt. in care mergeam nu imi mai era la fel de rau( si crede ma nu era niciun efect placebo, stiu ce am simtit).
Apoi incet am inceput sa caut sa merg la o biserica unde erau moastele unui sfant, a facut minuni cu mine, eram genul care nu pleca usor nicaieri pentru ca statea 2 ore in oglinda sa se machieze, eram tanara in perioada rock ului.
Si am mersi la biserica si inainte dar fiindca trebuia sa ma trezesc de dimineata sa ajung la biserica nu prea ma duceam, plus ca lumea isi dadea coate.
Sf Mina m-a ajutat, cu al doilea mers la el, am renuntat de la a ma machia asa mult.
Nu mi-am dat seama de minune decat dupa cateva sapt, ca sa vezi si tu cum eram.
Am avut piedici sa merg acolo, dar am trecut peste cu ajutorul lui Dumnezeu.
Inainte ziceam Dumnezeu nu exista, nu ca nu exista ci ca eram revoltata pe mine.
Spovedania si impartasania m au ajuatat si mersul la maslu care e pentru cei bolnavi.
Numai bine iti doresc, si sa tii minte acolo unde nu pot face oamenii minuni face Dumnezeu.
Recomand canalul pentru cine doreste, Delafe testiomonies pe Youtube. Sau o chilie athonita.