Bună ziua.Ma numesc Maria și am aproape 18 ani.Am avut o copilărie "urata" tipic familiei românești(tata alcoolic și agresiv).Am avut multe perioade în care ma simțeam prost, dar vara trecuta ceva a fost altfel. Era o stare de tristețe dar nu o tristețe normala/era ceva copleșitor și confuz/am reușit sa trec peste oarecum. Dar vara asta a venit din nou acea stare mai rău, am ajuns leguma/nu mai aveam chef de nimic, nu mai aveam grija de mine, nu îmi mai pasa de nimic/aveam gânduri suicidale(tacâmul complet al unei depresii destul de severe). Acum la momentul de fata sunt cam la fel, nu pot manca, nu am chef de nimic/dar cel mai mult ma macină gandurile obsesive ca as putea face rau cuiva fără sa ma deranjeze, ba chiar ca mi-ar plăcea sa fac asta (repet asta e gândul, nu asta îmi creează placere, ma îngrozește..ma tine într-o anxietate continua)și ma sperie tot, ma sperie ca nu mai simt nimic, îmi vin imaginile în cap, dar nu îmi mai provoacă aceeasi frica. Probabil ca m-am obișnuit ca e doar un gând, dar ceva acolo tot ma macină, acea întrebare "dacă? daca o sa o faci? daca tu doar te ascunzi de gând dar chiar ai vrea sa o faci?"/și lista continua cu tot felul de întrebări și gânduri haotice. Din cauza depresiei oarecum am ajuns sa am depersonalizare, mi se pare totul ciudat, corpul meu, corpul altora (dar sunt constienta ca asta e în capul meu, ca e o problema la mine nu la cei din jur).Nu ma mai pot conecta emotional fata de familia mea/îi văd ca pe niște străini fără viața.E groaznic totul /vreau doar sa se termine și sa am viata mea înapoi, ma rupe sa ma uit la sora mea ca la un simplu obiect fără viata. Pentru ea vreau sa ma fac bine. Daca mai e cineva în aceasta situație, va rog sa ma ajutați cu cateva sfaturi

Urata si prosteasca generalizare!
Te inteleg ca esti suparata, afectata, depresata si cu probleme psihice grave, dar generalizarea asta mi se pare teribil de jignitoare, la adresa barbatilor romani.
Nu am avut tata nici agresiv si nici alcoolic si nu-mia duc aminte sa fii cunsocut prea multi, asa cum spui tu, poate la tine la tara este vreun sat de betivi, dar la oras nu cred.

Buna.Ai mers la psiholog pana acum? Atat timp cat esti eleva ai dreptul la sedinte gratuite.Din ce descrii aici e obligatoriu sa mergi, altfel lucrurilor vor tot merge in jos si va fi nasol nu doar pentru tine dar inclusiv pentru cei apropiati. Exista cazuri mult mai putin grave in care poate mai reuseste omul sa se regleze singur, citind, cautand diverse pe internet, insa in cazul tau pare ca ai neoie de ajutor, nu poti singura.

Auzi tipic familiei românești. Tatăl alcoolic și
agresiv e tipic familiilor "toxice" și astea sunt în orice țară.
Tu ai putea să mergi la un psiholog.Inclusiv online.

Iti inteleg suferinta si am inteles tot ce mi-ai spus!

Ignora restul comentariilor de aici!

Ai nevoie de un terapeut / psiholog care sa te ajute sa constientizezi si sa vindeci aceste traume si dureri. Te-ai adancit si te adancesti tot mai mult in ele pana la nebunie.

Nu esti nebuna, nici bolnava, ci un om, o tanara care a suferit si a trait prea multe suferinte si greutati.

Hai sa luam legatura si sa-mi dai voie sa iti caut un terapeut si sa iti fiu alaturi pe cat pot!

Nu am inteles nimic. Cred ca e vb de nebunie! Ai innebunit?

Bună Maria, trebuie să te duci la un Terapeut/Psiholog, încearcă să iți găsești un hobby ceva care să te mai înveselească, să îți facă plăcere, fă ceva care să îți aducă pofta de viață, dacă vrei putem fi prieteni și putem discuta cât vrei tu, poate asta te face mai fericită cine știe.

Deprehub.ro