Buna ziua! Ma numesc Nica, am 24 ani si locuiesc in Ilfov. Doresc sa stiu daca se poate elibera certificat medical psihiatric pentru ca doresc sa ma duc la comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap deoarece situatia mea actuala este dificila. La varsta de 2 ani mama mea a observat ca nu am inceput sa vorbesc, m-a dus la neuropsihiatru, mi-a pus diagnosticul de dizabilitate intelectuala (sper ca intelegeti despre ce este vorba pentru ca cealalta denumire este jignitoare) si i s-a spus ca desi ma voi recupera, dizabilitatea intelectuala este permanenta si nu se poate vindeca. Am inceput sedintele intense de logopedie iar recuperarea mea a uimit medicii si familia: am inceput sa merg si sa vorbesc foarte bine, in clasa 1 am invatat prima alfabetul, in clasa 3 am inceput sa invat limba engleza si imi place atat de mult incat ca si acum, la 4 ani de la absolvirea liceului o cunosc foarte bine, cu ceva efort am reusit sa absolv si liceul dar matematica a fost un cosmar, am reusit sa urmez un curs post liceal de masaj, am facut masaj familiei si cunostintelor si sunt multumiti de mine, scriu corect gramatical si de cele mai multe ori ma descurc in aproape orice situatie. Uneori invat mai greu, uneori imi este greu sa imi pastrez concentrarea dar in rest sunt 90% functionala. Totusi, romanii din orasul meu si chiar din Bucuresti nu sunt de aceeasi parere, 4 ani de la absolvirea liceului am incercat disperata sa imi gasesc un loc de munca dar nimeni nu doreste sa imi acorde o sansa chiar daca dupa parerea mea sanatatea imi permite sa muncesc si imi este foarte greu acum, fara asigurare de sanatate. Am fost la multe interviuri, am incercat la multe saloane din Bucuresti dar nu mi s-a permis nici macar sa dau o proba de lucru chiar daca am diploma de tehnician maseur si nu am fost primita nici cand am incercat sa ma angajez in alte domenii. Cred ca am fost in acesti 4 ani la peste 100-150 interviuri dar nimeni nu a dorit sa imi acorde o sansa. Am zis ca mai bine renunt la dorinta mea de a munci daca chiar nu doreste nimeni sa imi acorde o sansa din cauza discriminarii si as alege sa traiesc cu 60lei, daca m-as incadra la gradul mediu. Asa voi putea trai cata vreme vor fi parintii mei in viata. Dar nu prea vad cum as reusi, desi am avut multe vizite la neuropsihiatrie cand eram mica iar in ultima vizita, la varsta de 13 ani am avut un IQ de 70, la varsta mea de 24 ani nu am absolut nicio internare la psihiatrie, niciodata nu am fost internata la vreun spital de psihiatrie si nu prea vad cum ar dori cineva sa ma interneze la cat de functionala sunt eu in acest moment. Exista o alta metoda de a obtine macar gradul usor ca sa stau acasa? Nu am sanse sa fiu angajata in Romania din cauza discriminarii. Va multumesc.
NU vreau să lenevesc acasă dar oamenii preferă să mă întrebe de dizabilitate imediat ce mă văd la interviu în loc să îmi permită să dau o probă de lucru. Din moment ce nu îmi este permis să muncesc am zis că poate încerc cumva să trăiesc acasă cu un ajutor social, dacă va fi posibil. M-am săturat de interviuri, m-am săturat de fiu constant discriminată!
Chiar nu există nicio soluție în cazul meu? Psihiatria nu mă poate ajuta cu nimic?

Daca te simti in stare sa muncesti si sa traiesti normal, atunci ai dreptul sa ceri o (re) evaluare psihiatrica in acest sens!
Intereseaza-te, prin ce demersuri poti fi evaluata: ce capacitati psihice si fizice ai si in ce domenii te poti angaja! Daca ai obtinut o asemenea evaluare pozitiva, atunci nu mai scrii in CV ca ai probleme (care au disparut).

Nu trebuie sa te angajezi neaparat! Poti fi propria ta stapana si sa deschizi o afacere proprie (ca PFA sau SRL), chiar daca ai mici probleme psihiatrice! Poti angaja alte persoane, care sa lucreze cu tine, in afacerea ta.

Daca nu te simti in stare, atunci pensioneaza-te medical, cel putin gradul 2. Astfel vei putea beneficia de pensie de boala, de ajutor pentru handicapati, dar si de o serie facilitati si ajutoare (de la ONG-uri).

Dizabilitatea ta nu este o jignire decât într o tara primitivă ca România, ce studii ai? Ce experiența ai? Lasă forțele de munca, te ai uitat pe olx, publi24? Ai pretenții mari? Începe cu orice fata

Nu, pentru ca nu e un handicap care sa nu te lase sa muncesti. Si fara suparare, dar Ilfov si Bucuresti nu e toata Romania. Creeza un profil de LinkedIn decent, contacteaza un ONG care ajuta tineri sa aiba locuri de munca, si sigur se gaseste ceva.

"dizabilitate intelectuala (sper ca intelegeti despre ce este vorba pentru ca cealalta denumire este jignitoare)" uite ca nu m-am prins
În fine, știu destui care au vorbit și mers pe la 4 ani, mama inclusiv și nu au nici o dizabilitate. Dizabilitate intelectuala înseamnă să nu știi sa vorbești coerent, corect, ori la tine nu e cazul.

Medic de familie ai?
Mergi si cere o trimitere la pshiatru/pshilog pentru a te evalua si a-ti da daca cazul ok-ul pentru comisie!

Ai pus peste 1000 de intrebari pe forumul asta, pare ca stii sa scrii corect gramatical. nu cred ca e asa grav cum spui tu, probabil iti place sa crezi ca ai o dizabilitate si sa te plangi.

Nu stiu despre certificatul psihiatric, dar ai incercat sa mergi la o agentie de plasare forta de munca? Sau la un ONG care ajuta tinerii in situatia ta?

Buna!
Ai zis,, NU vreau să lenevesc acasă dar oamenii preferă să mă întrebe de dizabilitate imediat ce mă văd la interviu în loc să îmi permită să dau o probă de lucru.,,.
Acesta este un joc psihologic, NU PAREREA LOR CONTEAZA, ei nu accepta sa le furi tu locul DE ASTA fac asa.Gandirea acelui prost cand se duce acasa daca tu i-ai furat locul e,,Mi-a furat un handicapat locul,rade lumea de mine,, si el te discrimineaza.Ei incearca sa te faca psihologic ca ei sa castige ceva, e ca o jungla, cat timp tu stii asta vei sti si faptul ca e doar un joc psihologic in mintea lor.

Solutii sunt multe, iti las parerea mea si atat.
Tu stai mult pe TPU, intrebi dar si raspunzi.Ai fost discriminata la toate locurile de munca unde trebuia sa lucrezi cu oameni, ATUNCI lucreaza cu oameni la telefon SAU si mai bine, IN SCRIS.De ce zic asta? Tu scrii super corect si frumos, poti lua la un Support clienti de exemplu, sunt multe variante.Cine te mai discrimineaza atunci? stai pe un scaun si raspunzi din informatiile firmei respective ca un call center. Vrei sa dezvoltam subiectul despre asta?

Ai incercat sa devii infirmiera?
E o meserie grea insa poti sa o faci!
Implica multa suferinta (in sensul ca vezi multi bolnavi) insa cred cu tarie ca te poti descurca.
Sau in cadrul unui azil la curatenie sau bucatarie.
Zici ca stii engleza.
Ti-am mai spus sa cauti in UK agentii de munca care cauta infirmieri si sunt unele care asigura si cazare de inceput pana iti gasesti tu in loc unde sa stai.
Insa tu....la fiecare sfat primit esti gen "Batman, batman..."
Iti pot da adresa de aici unde lucrez eu su vezi ce zic astia.
Ca idee cauta oameni acum ca putorile englezesti nu prea vor de munca! (Asta nu spui la un eventual interviu aici) )

Sfatul meu este sa NU lasi societatea sa-ti dicteze ce-i normal si ce nu-i. Eu nu consider ca numai tu iti poti pune o eticheta, restul nu au acest drept.
Fiecare este diferit in felul sau, nimeni nu este perfect - Cred ca trebuie sa repeti asta zilnic, pana reusesti nu sa te convingi de asta ci sa accepti asta.
Nu ai nevoie de IQ-ul unui geniu sa poti sa reusesti ceva in viata, iar numarul unui IQ nu inseamna ca esti mai putin om decat restul, fiecare are viteza lui de a invata si de a acumula noi cunostinte si fiecare are limitele sale.
Ce as sugera eu, este sa nu iti plangi de mila ci sa incerci sa folosesti asta in beneficiul tau, sa te ambitionezi sa dovedesti ca poti mai mult, dar nu la standardele societatii ci la standardele tale personale.
Faptul ca nu lucrezi poate fi vazut ca o oportunitate, ai mult timp liber in care poti sa inveti lucruri noi si sa dezvolti noi abilitati, traim in secolul tehnologiei in care ai nevoie doar de o idee si de ambitie, in ziua de astazi gasesti ghiduri pentru orice, pana si cum sa fierbi apa (nu glumesc), in cazul tau mai ales ca esti cunoscatoare a limbii Engleze este foarte usor sa inveti lucruri noi din tutoriale in Engleza.
Daca nu poti sa gasesti un job, nu-i un capat de drum - ba din contra, ar trebui sa te ambitioneze sa-l creezi singura, acum nu stiu exact la ce te pricepi mai bine, dar poti face mii de lucruri in functie de gusturile tale, spre exemplu poti face unghii, poti face aranjamente florale, poti face masaj acasa, daca iti plac jocurile poti face conturi la jocuri si sa le vinzi, sau poti vinde currency-ul din jocuri, daca iti place natura poti face excursii. Limita o tragi tu.
Atata timp cat reusesti sa ajungi la concluzia ca nu societatea dicteaza cine esti si atata timp cat reusesti sa gasesti ambitia, orice este posibil.
Eu personal sufar de mai multe lucruri, printre care Aphantasia
(https://en.wikipedia.org/wiki/Aphantasia) dar asta nu m-a oprit sa incerc sa fac aceleasi lucruri pe care le fac altii, chiar daca uneori este mai dificil sau dureaza de 10 ori mai mult...si in mod ironic acum lucrez cu grafica 3d unde este nevoie de acea imaginatie la care am deficit, trebuie doar sa gasesti un mod de te impaca cu faptul ca ai nevoie de un alt approach si de o alta perspectiva care functioneaza pentru tine. Ai nevoie de motivatie si ai nevoie de mai multa incredere in sine.
Fa ceva ce iti place si nu te descuraja daca la inceput oamenii nu te sustin sau daca te critica, asa este societatea.
Sper ca sfaturile mele sa te ajute, totul tine de tine, dar parerea mea este ca atata timp cat nu te consideri o victima sau mai putin om decat restul, o sa reusesti. Bafta!